27.10.2016, Roma (Catholica) - Decizia Papei Francisc de a merge la Lund „pentru a comemora împreună cu noi Reforma” a fost o alegere „curajoasă”. Este convins de aceasta secretarul general al Federației Luterane Mondiale, Martin Junge, care în interviul pentru L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro, vorbește despre așteptările ecumenice ale călătoriei papale în Suedia, programată de la 31 octombrie la 1 noiembrie 2016.
– Ce este de celebrat astăzi la cinci sute de ani după Reforma luterană?
– Ea a adus roade Bisericii în ansamblul ei: emfaza sa asupra lui Cristos ca Mântuitor, traducerea Bibliei în limbile vorbite, credința ca dar. În afară de aceasta aș vrea să amintesc a cincizecea aniversare a dialogului dintre catolici și luterani la nivel global, pe care o vom celebra în 2017. Dialogul, început după Conciliul Vatican II, a oferit un impuls semnificativ în căutarea unității dintre comunitățile din lumea creștină. În schimb nu putem celebra diviziunile: ca popor care citește Biblia, știm cât s-a rugat Isus pentru unitatea dintre discipolii săi. Însă Reforma, chiar neintenționat, a adus diviziuni. Trebuie să recunoaștem și violența și războaiele de religie care au urmat după Reforma, când disputele teologice erau aliniate cu opoziții politice și economice din acel timp. Nu există mod de a banaliza această violență sau a o justifica. Putem doar să ne căim pentru toate acestea.
– Cum sunt astăzi în Suedia relațiile dintre Biserica Luterană și Biserica Catolică?
Există multe conexiuni la multe niveluri diferite: cooperarea dintre parohii, platforme și procese de dialog și la nivel național, cu participarea celor două realități în Consiliul Suedez al Bisericilor. Suntem recunoscători Bisericii Luterane din Suedia și Diecezei catolice de Stockholm pentru voința lor de a ne găzdui.
– Care au fost progresele cele mai importante ale dialogului dintre luterani și catolici în timpul pontificatelor Papilor Benedict al XVI-lea și Francisc?
– A fost un mare dialog, care a avut și discuții intense, ce nu au degenerat vreodată în ciocniri. Este un schimb constructiv în căutarea adevărului în timp ce se încearcă înțelegerea reciprocă. Iată pentru ce astăzi comemorarea comună este posibilă. Deja înainte de aceste două pontificate, „Declarația comună despre doctrina justificării” a fost semnată și de catolici și de luterani în 1999, în timpul Papei Ioan Paul al II-lea. Apoi în 2013, în timpul pontificatului Papei Benedict al XVI-lea, a fost documentul „De la conflict la comuniune”. Și acum Papa Francisc a luat decizia curajoasă de a merge la Lund pentru a comemora împreună cu noi Reforma. Această călătorie și obiectivele stabilite fac clar acest lucru: comemorarea comună nu vine pe neașteptate. Este construită pe un solid proces ecumenic care ne-a făcut să fim mult mai apropiați.
– Ce înseamnă pentru luterani să primească o vizită papală?
– Mulți Pontifi au vizitat comunități luterane în ultimele decenii. Oricum, de data aceasta Papa nu va face pur și simplu o vizită, ci va împărtăși comemorarea comună cu președintele Federației Luterane Mondiale, Episcopul Munib Younan, și cu mine însumi ca secretar general. Și acest lucru are o mare semnificație. Faptul că Papa împărtășește comemorarea comună va transmite un mesaj puternic cu privire la progresul ecumenic important petrecut în aceste ultime decenii și cu privire la angajarea hotărâtă de a merge înainte împreună. În timp ce amintim trecutul, vrem să privim înainte, într-un viitor comun, în ceea ce Dumnezeu continuă să ceară Bisericii.
– Ce tip de reconciliere se vrea să se obțină?
– Cu Declarația din 1999 am ajuns la concluzia că acele condamnări, formulate cu privire la disputa teologică născută în secolul al XVI-lea, nu mai au motivație de a exista. Cu documentul „De la conflict la comuniune” am reușit să oferim o narațiune comună cu privire la evenimentele Reformei, cu privire la chestiunile teologice aflate în joc și la modul cum au evoluat ulterior aceste problematici. Unele din aceste problematici ne-au condus la obținerea unei înțelegeri comune. Altele, îndeosebi înțelegerea Bisericii, a slujirii sacre și a Euharistiei, cer angajare mai mare. Pe baza acestei convergențe fundamentale și în contextul unei lumi care suferă datorită conflictelor, fragmentărilor și lipsei de comunicare, nu pot să nu ne facă să ne gândim la un timp mai bun pentru luterani și catolici care împreună să declare determinarea lor de a se dezlipi de un trecut așa de greu marcat de conflict și să se lanseze într-un viitor care credem că va fi comun.
Acest pas important trebuie să fie urmat apoi de alții, care la sfârșit ar trebui să ne conducă la primirea comună a prezenței reconciliatoare a lui Cristos prin pâinea și vinul în jurul mesei la care suntem invitați. Cred cu fermitate că această comemorare comună va fi o mare încurajare de a căuta, în mod și mai convins, cum să se pună deoparte obstacolele rămase care ne împiedică să primim darurile lui Dumnezeu la aceeași masă. În timp ce lucrăm spre această țintă, îmi doresc ca reconcilierea noastră să ne facă liberi să mărturisim deja acum cu mai mare bucurie frumusețea și profunzimea credinței comune în Dumnezeu trinitar și să slujim, cu mai mare compasiune și iubire, pe cei care astăzi au o nevoie disperată de Biserică – săracii, refugiații – și o creație care geme sub greutatea unei exploatări implacabile.
– Dacă Luther ar fi viu astăzi, care ar fi reflecția sa despre Biserica Catolică?
– Un tablou faimos al lui Lucas Crahach îl arată pe Martin Luther predicând de la pupitrul unei biserici din Wittenberg. Îl reprezintă în timp ce îl indică pe Isus Cristos care proclamă cuvântul lui Dumnezeu. Cristos este alfa și omega al nostru. Acest lucru este adevărat și pentru catolici, și pentru luterani. Cred că deși rămân fideli față de propriile tradiții și învățături, luteranii și catolicii vor înainte de toate să fie conștienți de rădăcinile lor comune în botez și doresc să ofere acea mărturie la care ne invită Cristos astăzi. Dacă Luther ar fi viu, m-aș aștepta să îl văd bucuros de faptul că, din cauza rădăcinilor noastre comune în Cristos, amintirile derivate dintr-o istorie dureroasă între catolici și protestante continuă să se cicatrizeze.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius