La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Scurtă istorie a teologiei creştine: epoci, gânditori, direcţii de dezvoltare, scrisă de Dirk Ansorge și tradusă în limba română de pr. Liviu Narcis Matieş. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 17×24, are 356 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei.
De două milenii, creştinii – bărbaţi şi femei – nu numai că şi-au trăit credinţa, ci au încercat şi să o înţeleagă folosind concepte şi moduri de gândire aflate la dispoziţie. Creştinii au dorit şi doresc să facă plauzibil pentru ei înşişi şi pentru ceilalţi ceea ce cred. De fapt, la acest lucru se referă Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru: „Gata să daţi răspuns oricui vă cere socoteală de speranţa voastră” (1Pt 3,15). De la sfârşitul Evului Mediu, raţionamentul motivat şi articulat metodologic despre credinţa creştină se numeşte „teologie”.
În comparaţia religiilor, „teologia” nu este evidentă. Există multe religii ale căror adepţi îşi urmează credinţele religioase fără să se gândească la ele în mod aprofundat. Formele autoreflexivităţii respective pot fi, de asemenea, foarte diferite. Deşi musulmanii ştiu un tip de „filosofie a religiei“ (kaläm), cea mai importantă disciplină a ştiinţei islamice este jurisprudenţa (fiqh). Erudiţia evreiască ia de obicei formele unui comentariu scolastic şi a interpretării (midrash) din Tora, Mişna şi Talmud. Şi chiar în cadrul religiilor, formele în care adepţii lor se referă la credinţele şi practicile lor religioase nu sunt în niciun caz uniforme. În creştinism, de exemplu, înţelegerea „teologiei” în Bisericile Orientală şi Occidentală este foarte diferită.
Faptul că reflecţia raţională a câştigat o valoare relativ mare pentru creştinism se datorează şi unei constelaţii istorice. Deja primii creştini şi-au înţeles religia nu numai ca o formă specială a iudaismului, ci şi – în special în tradiţia evreilor alexandrini – ca formă a philosophia vera. Această afirmaţie trebuia să fie justificată şi să aibă consecinţe importante pentru formarea unei convingeri credibile despre credinţa creştină.
Această „scurtă istorie a teologiei creştine” dezvăluie autoreflecţia progresivă a credinţei creştine în cele douăzeci de secole ale istoriei Bisericii. Principiul călăuzitor este acela că teologia creştină este dependentă în mod fundamental de cadrul conceptual şi de noţiunile filosofice ale unui anumit timp pentru a pune întrebări şi a formula argumente. Dar conceptele şi modalităţile de gândire se schimbă odată cu transformările din cultură şi istorie. Prin urmare, declaraţiile teologice pot fi înţelese doar din contextul lor istoric respectiv. Ele reflectă relaţia profundă dintre mărturia biblică a tradiţiei Bisericii şi condiţiile de înţelegere din acel timp.
Legată de expansiunea europeană, până în secolul al XX-lea teologia creştină a fost decisiv influenţată de noţiuni şi concepte europene. Teologiile noneuropene, cu câteva tradiţii vechi de secole, nu au primit prea mare atenţie; din cauza barierelor lingvistice din Europa, acestea au fost în mare parte percepute numai de specialişti. Cu toate acestea, în zilele noastre teologia creştină oferă în varietatea de Biserici, comunităţi bisericeşti, denominaţiuni şi tradiţii din întreaga lume o diversitate aproape imposibil de gestionat.
În Introducere se poate observa cum prezentarea marilor epoci din istoria teologiei este marcată de limite clare. O explicaţie exhaustivă a istoriei teologiei se află în afara obiectivului său. Fără îndoială, fiecare subiect ar putea fi descris mai detaliat. Mulţi teologi sunt abia menţionaţi; alţii – de asemenea importanţi – lipsesc cu desăvârşire. Faptul că aproape exclusiv oamenii acţionează ca actori teologi reflectă realitatea istorică a Bisericii şi a teologiei. Selectarea subiectelor şi a persoanelor dezvăluie că autorul este un teolog catolic. Acolo unde se face referinţă la punctele principale ale teologiei ortodoxe sau protestante, acest lucru se întâmplă prin selectarea şi prezentarea lor într-o perspectivă catolică. O „istorie ecumenică a teologiei” ar fi necesitat un dublu autor.
În cele ce urmează, „teologia” este în primul rând înţeleasă ca „teologie sistematică”. Deci nu se contestă faptul că celelalte domenii ale teologiei – exegeza, istoria Bisericii, teologia morală, arta liturgică, teologia pastorală sau dreptul canonic – sunt teologice. Mai degrabă, ceea ce se lasă să se înţeleagă este faptul că sunt mai presus de toate tocmai acele subiecte de reflecţie a credinţei care sunt abordate în mod tradiţional în domeniul dogmaticii sau al teologiei fundamentale.
Subiectul acestei introduceri nu este în primul rând istoria dogmatică a credinţei creştine. Teologul catolic influent Michael Schmaus (1897-1993) a dorit să existe o distincţie între istoria dogmelor ca „dezvoltare a credinţei şi a predicării”, pe de o parte, şi istoria teologiei ca „dezvoltare a credinţei ştiinţifice”, pe de altă parte. În acelaşi timp, Schmaus admite că „de-a lungul procesului istoric […] cele două moduri de dezvoltare nu au fost separate în mod clar, astfel încât acestea în prezentarea lor nu pot fi tratate separate una de alta“ (Prefaţă la HDG IV, 3, 1951, IXf.). Această declaraţie este valabilă şi pentru lucrarea de faţă. Ea se referă întotdeauna – cel puţin sugestiv – la cadrul cultural al teologiei şi caută să descopere în prezent referinţe tematice.
Cine vrea să ştie mai multe detalii poate urmări trimiterile la reprezentări mai detaliate ale argumentelor subliniate. Autorul datorează numeroase mulţumiri studiilor particulare, precum şi revizuirilor asupra istoriei teologiei. În concordanţă cu natura introductivă a lucrării, nu a fost nici posibil şi nici intenţionat să fie citate în detaliu sursele utilizate în fiecare caz. Cei care consultă operele de mai sus vor identifica rapid pasajele corespunzătoare. Originalitatea este revendicată de prezenta lucrare nu în ceea ce priveşte conţinutul ei, ci de faptul că oferă o imagine concisă de ansamblu asupra marilor perioade ale istoriei teologiei, ceea ce încurajează o lectură aprofundată.
Dirk Ansorge
Dirk Ansorge, Scurtă istorie a teologiei creştine: epoci, gânditori, direcţii de dezvoltare, Iași 2020, 356 p., 17×24, 978-606-578-390-4, 35 lei.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius