SCRISOARE DOMNULUI BLAGA

[Erys]

Aveam optsprezece ani cand v-am cunoscut intr-un sat vecin. Veneati acolo vara. Pentru cei care va vedeau duminica dupa - amiaza amestecat printre oamenii ce urmareau hora, barbatul tacut, zavorat intr-o liniste aproape minerala, care privea poate, altceva decat noi, reprezenta poezia. Ii citisem cartile si credeam ca ele nu aveau secrete pentru noi, adolescentii care amestecam poezia cu entuziasmul naiv al tineretii noastre.Aveam intreg viitorul in fata, eram preocupati numai de el si nu eram pregatiti sa intelegem prea bine sensul unei ore cand sangele se trage din noi inapoi in parinti, desi banuiam un lucru grav.
Ardeam de nerabdare sa va impartasim parerile noastre si sa va punem intrebari. Daca n-am indraznit, a fost din cauza tacerii care va inconjura ca o aureola posomorata. Priveati hora si taceati. In zadar pandeam un prilej care sa va scoata din aceasta mutenie. Niciun cuvant.......Inainte de a percepe ce este tacerea, am invatat astfel sa o respect. Dupa aceea mi-a fost mai usor sa-mi pun intrebari in legatura cu ea. Ceva ma apara de aroganta zgomotoasa. Si ce intelepciune mai dificila puteam ravni la optsprezece ani daca nu aceea de a nu dispretui tacerea?....
Intamplarea, o intamplare fericita zic azi, mi-a atras atentia asupra a ceea ce cartile nu puteau sa ma invete: tacerea.

OCTAVIAN PALER - Fragmente

[altmarius]

Poate oamenii nu au invatat una din calitatile umane esentiale; tacerea. Intelepciunea populara a si emis o axioma foarte interesanta asupra acestei chestiuni: daca taceai destept ramineai.
Paler ramine unul dintre inteleptii pe care vom regreta mereu ca nu-i mai avem...

[Erys]

"Paler ramane unul din inteleptii pe care vom regreta mai tarziu ca nu-i mai avem"...Nu puteam sa nu repet aceleasi cuvinte. Si daca e sa vorbesc si eu in termeni mai populari..."mi-e tare drag de el". Da glas gandurilor si trairilor multor oameni...chiar si acum, cand e doar citit.