Asemenea altor multe oraşe din Europa, Salzburgul este diferit în extrasezon, mai lipsit de constrângeri şi mai puţin grăbit. Se eliberează de imaginea afişată strict în scop turistic şi se simte în largul său în propria piele.
Iată ceva ce nu aţi putea experimenta dacă vizitaţi Salzburgul vara: o bătaie răcoritoare cu bulgări, cu gheaţă pe sub îmbrăcăminte şi mânecile ude până la cot în piaţa din faţa casei natale a lui Mozart. Dar eu mă aflu aici într-un sfârşit geros de ianuarie, iar oraşul, faimos pentru buna sa cuviinţă, pare să fi adoptat o atitudine mai zgomotoasă. Asemenea altor multe oraşe din Europa, Salzburgul este diferit în extrasezon, mai lipsit de constrângeri şi mai puţin grăbit.
Aşa că nu mă surprinde să văd într-o noapte cum adolescenţi de-ai locului încep să se bată, veseli, cu bulgări, în piaţa Hagenauer, unde se află practic templul celui mai respectat fiu al Salzburgului. Dacă mă gândesc mai bine, pun pariu că Mozart însuşi, dacă ar fi în viaţă astăzi şi s-ar uita pe fereastră, de la etajul trei al casei părinteşti, ar da probabil fuga să li se alăture.
Nu este nici un secret faptul că Europa iarna înseamnă, în mod normal, preţuri mai mici, mai puţină aglomeraţie, plus şansa câte unei zile de schiat la munte. Dar călă-
toriile în extrasezon au şi câteva virtuţi mai subtile. În lipsa mulţimii de străini din timpul verii, europenii par dornici să se elibe-reze de personalitatea lor de gazde, adesea artificială, şi să redevină ei înşişi. Avantajul, pentru noi, vizitatorii, este că ajungem să surprindem mai bine oraşul, aşa cum îl cunosc localnicii.
„Da, Salzburgul este un oraş mai liniştit iarna“, spune Gabriele Frost în timp ce trecem pe la locul naşterii lui Mozart, la câteva zile după bătaia cu bulgări. Frost, un spiriduş cu un zâmbet molipsitor şi o graţie naturală de fostă dansatoare, este născută şi crescută în Salzburg. Ea recunoaşte că este un dram de adevăr în ceea ce priveşte reputaţia de eleganţă exagerată a oraşului său natal şi admite că aerul formal al oraşului nu dispare niciodată cu desăvârşire: „Priveşte“, spune ea când pătrundem pe poarta pieţei Universitätplatz. Ea arată spre o doamnă luxos îmbrăcată care examinează varza la una dintre tarabe. „Este întotdeauna amuzant să vizitezi pieţele sâmbăta“, şopteşte Frost. „Vezi toate localnicele ieşite la cumpărături în cele mai bune blănuri, în caz că le văd vecinii.“
Dar, deşi Salzburgului îi place să se formalizeze în orice anotimp (de fapt, este una dintre puţinele destinaţii pentru care ţin să mă asigur că mi-am împachetat cel mai bun costum), neîncetata paradă a modei pare să se mai astâmpere în extrasezon.
Mai ales că nu poţi să îţi etalezi noul Armani când este îngropat sub straturi de eşarfe şi haine.Vara este perioada în care să vezi şi să te faci văzut, îmi spune Frost. Iarna „vin oamenii care vor într-adevăr să asculte muzică“.
Şi, de altfel, dacă e vorba de meteo, lunile reci ar putea fi, de fapt, cel mai bun moment pentru o vizită. Există ceva tainic şi magic în atmosfera de iarnă din Salzburg. Zăpada rimează cu orizontul înţesat de cupole şi turle ale oraşului.
Pentru a le proteja de frig, multe dintre monumentele stradale sunt închise în corturi de sticlă luminate, care fac din Altstadt (Oraşul Vechi) o apariţie bizară, parcă ruptă din arhitectura lui I. M. Pei. Copiii se dau pe derdeluş pe Kurgarten, lângă Palatul Mirabell, iar în Domplatz, chiar în faţa masivei catedrale baroce din Salzburg, poţi da, cum am dat eu, peste un iglu frumos construit, al cărui acoperiş ascuţit îl dublează pe cel al Bisericii Franciscane din spate.
„Domine, Domine!“, cântă un tânăr cu barbă blondă în faţa igluului, într-o noapte, în timp ce prietenii lui s-au îngrămădit înăuntru, chicotind. Teoria mea: Încearcă să consacre construcţia de gheaţă drept catedrală alternativă a Salzburgului – un pic mai înghesuit decât originalul, probabil, dar mult mai adecvat bârfelor oraşului pe timp de iarnă.
Vremea rece nu afectează, în nici un fel, nici viaţa culturală a oraşului Salzburg. Este adevărat că cel mai faimos eveniment – cele şase săptămâni de Festival Muzical din Salzburg – are loc spre finalul verii, dar aici muzica nu intră niciodată în extrasezon. Serii de concerte se desfăşoară pe tot parcursul anului în multe din clădirile istorice din Salzburg, inclusiv Palatul Mirabell, Residenz, Festival Halls şi Fortăreaţa Hohensalzburg care se înalţă deasupra oraşului. Până şi legendarele marionete din Salzburg oferă aproape toată iarna spectacole de operetă accesibile celor mici (deşi păpuşarii pornesc în turneu, de obicei, în
februarie şi martie).
Iarna are loc şi un alt festival anual important din Salzburg. Săptămâna Mozart, desfăşurată chiar în jurul zilei de naştere a compozitorului – 27 ianuarie, reuneşte pe scenă, asemenea festivalului de vară, talente de renume, iar în sală pelerini muzicali din toată lumea, dar este dedicat exclusiv compoziţiilor lui Mozart. La unul dintre concertele din Sala Mozarteum (având-o drept solistă pe senzaţionala clarinetistă Sabine Mayer), cupluri îmbrăcate impecabil se strecoară pe lângă mine pentru a ajunge la locurile lor, scuzându-se în patru limbi diferite: germană, italiană, franceză şi engleză cu accent japonez.
Dar muzica în Salzburg nu înseamnă doar haine de seară şi şampanie la pauză: „Bitte sehr“, sunt abordat într-o după-amiază la un concert, „aţi putea, vă rog, să ne ajutaţi să cărăm echipamentul?“ Rugămintea venea din partea lui Werner Ruttinger, tenorul din program, şi, cum de obicei nu sunt recrutat ca ajutor de culise la concerte, particip, bucuros să fac o excepţie în această seară. Werner, care se autointitulează „Der Felsensänger“ (Cântăreţul de pe stânci), se pregăteşte pentru un recital din ciclul „Die Winterreise“ al lui Schubert, în aer liber, pe vârful Mönchsberg, enormul munte de conglomerate de calcar ce se ridică în spatele părţii vechi a Salzburgului. Iar reprezentaţia lui este pe cât se poate de departe de muzica clasică tradiţională. Îmbrăcat într-o parka roşie şi ducân-du-şi în spate acompaniatorul – adică un stereo portabil, Werner ne conduce în diferite locaţii de pe vârful de munte amenajat ca parc, unde ne face serenade „in situ“ cu variante foarte excentrice ale cântecelor lui Schubert. Şi mai ciudat este faptul că punctează fiecare interpretare trăgând puternic în piept din ceva numit „Atemluftheizung“ (încălzitor de aer), un dispozitiv cilindric de metal care încălzeşte şi umezeşte aerul pe care îl inspiră. „El este un om foarte special“, spune Edith Debik, o fostă studentă a soţiei lui Werner – care este pianistă şi una dintre cele trei persoane care alcătuiesc publicul restrâns al acestui concert. „Îi place să facă totul puţin mai diferit. Cred că este foarte curaj
os“.
Bun, deci poate că vârful Mönchsberg nu este cel mai bun loc pentru a asculta Schubert. Este, în orice caz, un loc nemaipomenit pentru a-ţi face o idee despre trecutul Salzburgului, având în vedere că istoria oraşului este scrisă – clar şi elocvent – în arhitectura care se dezvăluie la baza muntelui ca un covor turcesc bogat împodobit. Într-o dimineaţă, devreme, m-am căţărat pe versantul estic al muntelui (un teleferic stă la dispoziţia celor care au făcut abuz de cârnăciori la micul dejun) până la Fortăreaţa Hohensalzburg, care oferă o perspectivă asupra întregului oraş. Aici, din nou, iarna dă un fior special experienţei: timp de o jumătate de oră sunt complet singur, rătăcind prin fortificaţiile îngheţate, neauzind decât propriii mei paşi cum scrâşnesc în aerul rece al dimineţii.
Fortăreaţa însăşi este unul dintre cele mai vechi monumente lăsate în urmă de lungul şir de principi-arhiepiscopi ai Salzburgului, conducători ecleziastici puternici ale căror excentricităţi dau o notă umană aparte istoriei oraşului. Deţinând atât autoritatea politică, cât şi cea religioasă asupra oraşului-stat Salzburg, arhiepiscopii au folosit profitul obţinut de la minele de sare din apropierea oraşului ca să îşi transforme cetatea de scaun într-o piesă de baroc italian translatată în Alpii austrieci. Şi vorbind despre bârfa din Salzburg: Wolf Dietrich von Raitenau, prinţul arhiepiscop care a domnit din 1587 până în 1612, a avut o aventură de-o viaţă cu o amantă numită Salome Alt, de la care a avut (era preot, ţineţi minte) 15 copii. El a folosit de asemenea pretextul unui mic incendiu într-una din camere pentru a începe demolarea vechii catedrale. A vrut să facă loc unei noi monstruozităţi baroce care ar fi fost mai mare decât Sfântul Petru din Roma. Deşi acea catedrală nu a fost niciodată construită (Wolf Dietrich a pierdut puterea înainte să înceapă construcţia, iar succesorul lui a preferat un proiect mai practic), biserica ridicată într-un final a fost ridicol de mare pentru un oraş care număra pe atunci 15.000 de locuitori.
Desigur, prietena mea Frost are o opinie proprie despre Wolf Dietrich: „Era un om cu planuri mari“, spune ea, „poate puţin prea mari pentru un oraş atât de mic“. Dar din poziţia mea avantajoasă, din fortăreaţă, pot vedea acum câte dintre marile planuri ale lui Wolf Dietrich au dat roade.
Visând să clădească un oraş în stil italian în jurul a cinci pieţe principale – într-o perioadă în care spaţiile deschise erau ceva nemaiauzit în oraşele din nordul Alpilor -, Wolf Dietrich a distrus pe alocuri cartiere întregi şi chiar a mutat un cimitir pentru a-şi pune în practică vizi-unea grandioasă. Iar viziunea cu pricina se poate vedea astăzi – o fâşie de baroc înalt, răsărit în mijlocul unui oraş medieval cu case simple şi înguste şi alei încovoiate. Este o privelişte minunată, mai ales acum, într-o dimineaţă geroasă de iarnă, când pieţele atât de dragi lui Wolf Dietrich sunt aşternute cu o plapumă de zăpadă proaspătă
.
Dar Salzburgul este, în primul rând, oraşul lui Mozart. El, nu Wolf Dietrich, este cel care a lăsat o amprentă de neşters asupra oraşului. Este un secret binecunoscut faptul că lui Mozart nu îi plăcea oraşul şi că intrase în conflict cu principele arhiepiscop al timpului (un anume Heironymous Graf Colloredo, la care Mozart făcea referire în scrisorile sale numindu-l Der Erzlümmel, „Arhiboul“). În cele din urmă, Mozart a părăsit oraşul pentru a trăi la Viena. Dar asta nu a oprit Salzburgul să profite de pe urma legăturii cu marele compozitor. Nu poţi merge prea departe în acest oraş fără să găseşti o referire la Wunderkind (Copilul Minune), fie că este vorba despre reprezentarea din cale afară de somptuoasă a artistului din Mozartplatz sau de portretul său repetat (un fel de Andy Warhol al secolului al XVIII-lea) de pe bomboanele care inundă vitri-nele magazinelor.
Astăzi, nu doar una, ci două dintre reşedinţele sale găzduiesc muzee Mozart (cea mai bună, mai nouă, este Mozart Wohnhaus de pe malul drept al râului Salzach). Şi, desigur, muzica lui Mozart este imposibil de evitat. Chiar şi muzicanţii de stradă par să adopte reţeta de repertoriu „aproape numai Mozart“- atât de mult încât ajungi să consideri „Mica Serenadă“ un fel de răspuns al Salzburgului la compania Muzak.
Poate că această Mozartiană perpetuă mă face să nu mai reacţionez atunci când, spre sfârşitul şederii mele, întâlnesc un grup de vreo 20 de localnici în costume de secol al XVIII-lea – peruci pudrate, mănuşi albe şi pălării tricorn tivite cu blană – care beau la barul hotelului Arthotel Blaue Gans (Gâsca Albastră). Până la urmă, dacă petreci ceva timp în Salzburg, mai devreme sau mai târziu, vei vedea oameni îmbrăcaţi ca Mozart. Dar curiozitatea învinge. „Was geschieht hier?“ Ce se întâmplă aici? îi întreb eu pe aşa-zişii aristocraţi.
Sunt întâmpinat ca un frate rătăcitor. „Vino, stai cu noi!“, îmi strigă un bărbat de la masa de alături. „Dar unde îţi este costumul?“, întreabă un altul. „Nu te recunoaştem fără un costum! Îşi scoate şi îşi flutură pălăria, înclinându-se în faţa mea. Este evident că aceşti tipi au depăşit cu trei beri Epoca Raţiunii.
Într-un târziu, unuia dintre ei i se face milă de mine – Ewald Ottradovetz, şeful lor întru suferinţă. „Noi toţi lucrăm într-un birou“, îmi explică el. „O agenţie temporară dintr-un oraş din apropiere. A fost un an bun pentru noi, aşa că sărbătorim.“ Îşi ridică paharul. „Mergem la cină, nu vrei să mergi cu noi?“
Cum aş putea refuza? Aşa că, după un ultim pahar, ieşim din bar pe înzăpezita Getreidegasse. „Eleganţa clasică“ nu e exact termenul potrivit pentru a descrie para-
da noastră prin Altstadt: un membru al grupului intră într-un magazin Benetton şi îi salută beţivăneşte pe clienţi. Alţi doi se postează în faţa cafenelei Tomaselli, suflând cerculeţe pe vitrine, înspre clienţii de pe partea cealaltă a geamului. La un moment dat, tot tribul se opreşte pentru ca eu să le fac o fotografie de grup în faţa casei natale a lui Mozart.
„Şi, acum, ce fac cu ăştia?“, se întreabă cu voce tare Christina, una dintre femei, ţinând între degetele sale, cu mănuşi de dantelă, două monede. Un turist american i-a făcut o fotografie şi i-a dat 50 de cenţi – probabil pentru că i-a servit drept model.
Ajunşi la Stiftskeller St. Peter (cel mai vechi restaurant din Europa, spun unii), îi informez pe camarazii mei că trebuie să ne despărţim. Urmează momente emo-
ţionante; îmi pare sincer rău că nu pot rămâne la cină. Dar în timp ce Ottradovetz îşi conduce trupa gălăgioasă în restaurant, îmi dau seama că aceasta ar fi încă o latură a Salzburgului pe care aş fi ratat-o dacă aş fi venit vara. De fapt, localnicii se deghizează în sezon ca să-i distreze pe turişti. Dar iarna, când oraşul este numai al lor, le place să se deghizeze doar pentru ei.
Text: Gary Krist
Romancierul Gary Krist şi fotograful Bob Krist sunt fraţi şi ultima dată au făcut echipă pentru TRAVELER la articolul despre „Shanghai-ul, în mai/iunie 2001“. „Mama m-a plăcut întotdeauna pe mine mai mult“, a ţinut să sublinieze Gary.
(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic Traveler, iarna 2008)
Cazare avantajoasă în extrasezon
Servicii de lux în Salzburg la preţuri mai mici
Într-un oraş plin de eleganţă şi arhitectură veche, multe dintre hotelurile din Salzburg oferă calitate de 4-5 stele. Cu tarife de extrasezon şi pachete turistice avantajoase, ele îşi răsfaţă oaspeţii punând pe mese o bijuterie de mic-dejun, iar la ferestre cele mai încântătoare privelişti. Iată câteva dintre favoritele noastre (preţurile afişate sunt valabile în extra-sezon).
Pentru eleganţă ostentativă, staţi într-una din cele 69 de camere decorate cu obiecte vechi autentice ale Hotelului Goldener Hirsch, faimos pentru serviciile sale excelente (www.goldenerhirsch.com; de la 160 euro/cameră).
O altă variantă luxoasă este Hotel Sacher; http://salzburg.sacher.com; de la 215 euro de persoană).
Confortabilul Hotel Auersperg, afacere de familie, oferă un pachet de trei nopţi „Artă şi cultură“, ce include bilete la concert la Hohensalzburg, un card Salzburg (vezi rubrica „Ce trebuie să ştii înainte să pleci“) şi un CD cu muzică (www.auersperg.at; de la 72 euro de persoană).
La periferia oraşului, lângă casa originală a familiei von Trapp din „Sunetul Muzicii“, se află fostul castel Hotel Doktor Schloessl, la un preţ accesibil (www.doktorschloessl.com; de la 44 euro).– Kristin Harrison
Utile
Cerinţe de acces: Cetăţenii români au nevoie de un paşaport valabil sau de buletinul de identitate. Diferenţa de fus orar: Austria este cu o oră în urmă faţă de România. Bani: Euro. Telefoane: Din România formaţi codul de acces internaţional 00, codul de ţară 43, codul de oraş 662 şi apoi numărul local.
Ce trebuie să ştii înainte să pleci
Când este extrasezon în Salzburg?
Perioada decembrie-martie este considerată extrasezon, având câteva săptămâni de vârf în decembrie şi la începutul lui ianuarie – în timpul Sărbătorilor, precum şi o săptămână de preţuri crescute în Săptămâna Internaţională Mozart.
Cum este vremea?
Salzburg are o climă alpină, cu ierni reci şi ninsori (media maximelor 3° Celsius).
Cum mă mişc prin oraş?
Reţeaua de transport public este extinsă, având 19 linii de autobuz. Biletele sunt disponibile la şoferi, la automate şi la gara principală Lokalbahnhof (448- 061-66).
Care sunt cele mai bune festivaluri şi evenimente de iarnă?
Săptămâna Internaţională Mozart (23 ianuarie – 1 februarie 2009; 889-4030; email: tickets@mozarteum.at) include concerte din muzica faimosului compozitor în întreg oraşul. Multe concerte se repetă pe tot parcursul iernii, mai ales înainte de Crăciun.
Care sunt cele mai bune surse de informaţie locală?
Salzburger Nachrichten (www.salzburg.com) furnizează informaţii atât despre evenimente şi festivaluri, cât şi despre restaurante şi hoteluri. De asemenea, procuraţi-vă, de la punctele de informare turistică din gară sau din Mozartplatz, broşuri gratuite despre atracţiile şi activităţile locale.
Există vreo ofertă avantajoasă?
Cardul Salzburg (889-87-454; e-mail cards@salzburg.info) oferă accesul liber sau reduceri la puncte de atracţie şi servicii în oraş, inclusiv utilizarea gratuită a transportului în comun. Este disponibil fie sub formă de card, fie sub forma unui ceas de mână „Swatch Access“; cardurile sunt valabile 1-3 zile consecutive şi costă între 24 şi 37 de euro pentru un adult.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius