Joi, 5 Iulie, ora 19.00
Festivalul Internaţional George Enescu Jurnalista Radio România care a reuşit imposibilul: interviul cu Murray Perahia
Magia există. Iar pentru cine crede că acesta este doar sloganul ediţiei 2011 a Festivalului Internaţional "George Enescu", îl invit să asculte retransmisia concertului din 10 septembrie de la Ateneul Român. Este acea magie care a făcut posibil şi ca pianistul Murray Perahia, chiar în ziua concertului pe care urma să-l ţină, să ofere un interviu pentru Radio România, în exclusivitate pe întreaga perioadă a acestui festival. Perahia, ştim cu toţii, este nu doar unul dintre cei mai "râvniţi" interpreţi ai momentului pe orice scenă muzicală a lumii, dar este recunoscut şi "temut" de mass-media pentru dorinţa sa expresă de a nu acorda interviuri (fapt valabil şi comunicat din timp, şi cu această ocazie, de către organizatorii festivalului). Cât despre bisuri, se vehicula tot în culisele jurnalistice ale Festivalului că nici acestea nu vor exista: "M.P. nu oferă ceva în plus decât retribuit pe măsură" se şoptea "pe la colţuri" în agendele de la TV. Personal, am îndrăznit să sper că "magia există" şi îi mulţumesc pentru aceeaşi îndrăzneală pe care a avut-o şi colega mea, înarmată cu multă răbdare şi un microfon, Maria Monica Bojin - jurnalista care a reuşit imposibilul: interviul cu Murray Perahia.Surprinzătoare a fost nu doar acceptarea dialogului, dar şi bunăvoinţa, seriozitatea şi modestia umană a acestui legendar muzician, dincolo de scenă. La acelaşi microfon a vorbit şi Kenneth Sillito, concert-maistru al Academiei St. Martin in the Fields, orchestra alături de care s-a prezentat, aşa cum ne-a obişnuit şi răsfăţat şi în alte ediţii ale festivalului, Murray Perahia în dubla sa calitate de pianist şi dirijor. Câteva fragmente din interviuri, reproducem mai jos, ca o invitaţie la retransmisia integrală a concertului acestora, cu tot cu cele două bisuri (sic!) de la Ateneul Român din data de 10 septembrie 2011 - performanţă înscrisă în seria "Recitaluri şi concerte camerale" şi pe care am bucuria să v-o prezint marţi, 5 iulie, de la ora 19.00, la Radio România Muzical. (am urmărit acest concert "cocoţată" pe scenă, în spatele orchestrei - atât de plină era sala Ateneului încât nici locuri şi aproape că nici aer nu mai era de respirat: doar muzică de secol XVIII...
Da, este; iubesc această muzică - începând cu uvertura de Handel, o muzică glorioasă. Concertul lui Mozart este unul din cele mai bune pe care le-a scris - este şi ultimul, şi nu ştiu dacă a presimţit în vreun fel că acesta va fi ultimul, dar cert este că lucrarea are o atmosferă concluzivă. E ca şi când ar rezuma întreaga sa creaţie. Iar simfonia de Haydn este atât de imaginativă, este o mărturie uimitoare a creativităţii compozitorului. Cred că este într-adevăr programul meu ideal de concert.
Da, această înregistrare ocupă un loc sensibil în sufletul meu. Enescu este un muzician atât de bun - muzica transcende stilul, modele timpului, iar Enescu ajunge la inima acelei muzici.
Am studiat partiturile sale pe care le-am cumpărat în timpul vizitelor mele aici la Bucureşti. Mi se pare că este scrisă minunat, atât de meticulos - găseşti indicaţii despre digitaţie, despre cum să foloseşti pedala. Ar trebui să mă gândesc mai mult înainte de a cânta Enescu - eu înclin să interpretez compozitori care au scris muzică întru totul tonală, însă opera sa este demnă de interes, aşa că nu exclud posibilitatea de a o avea în repertoriu.
Nu ştiu în totalitate răspunsul, dar pentru mine muzica este ca o hrană pentru suflet. Sufletul trebuie să trăiască, să se umple de spiritul muzicii, care este cea mai profundă esenţă a sufletului. Ana Voinescu
|
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius