Podul lui Constantin cel Mare (Sucidava - Celei)

[altmariusistoric]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Podul lui Constantin cel Mare
Nume oficial	Podul lui Constantin cel Mare
Traversează	Dunărea
Locație	Sucidava, astăzi Celei, România, și Oescus, astăzi Ghighen, Bulgaria
Lungime	2437 m
Lățime	5.70 m
Înălțime	10 m
Data deschiderii	328 dC
Coordonate	43°45′49″N 24°27′25″E
Podul lui Constantin cel Mare pe hartă

Podul lui Constantin cel Mare a fost un pod roman pestefluviul Dunărea. A fost terminat sau reconstruit^[1] în anul 328 dC și a rămas în uz pentru nu mai puțin de 40 de ani.^[2] Având o lungime totală de 2437 m, din care 1137 peste albia Dunării,^[3]podul lui Constantin cel Mare este considerat cel mai lung podantic peste un curs de apă și unul din cele mai lungi din toate timpurile.^[4]

Construcție

A fost o construcție cu piloni din piatră și mortar, pod de lemn în arc și suprastructură de lemn. A fost ridicat între satul Celei, în apropierea actualului oraș românesc Corabia, județul Olt - pe atunci cetatea Sucidava - și satul bulgăresc Ghighen, dinRegiunea Plevna, pe atunci numit Oescus,^[5][6] de către împăratul Constantin cel Mare^[7]. Se pare că podul a fost folosit până la mijlocul secolului al IV-lea^[8], principalul temei pentru această presupunere fiind faptul că împăratul Flavius Julius Valens a fost nevoit să treacă Dunărea folosind un pod de vase la Constantiana Daphne, în timpul campaniei sale împotrivagoților, în 367.^[9]

Date tehnice

Lungimea podului era de 2437 m, cu un tablier din lemn cu lățimea de 5.70 m, amplasat la înălțimea de 10 metri deasupra apelor fluviului.^[2] Podul avea două pile culee, câte una la fiecare capăt, care jucau și rolul de portal.^[2]

Cercetări

Deși Luigi Ferdinando Marsigli a încercat, fără succes, să localizeze podul în secolul al XVII-lea, în schimb, podul este figurat, în aceeași perioadă, pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino.^[2] Alexandru Popovici și Cezar Bolliac au reluat căutările în secolul al XIX-lea, dar primele descoperiri științifice reale au fost făcute de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic, în 1902. În 1934, Dumitru Tudor a publicat prima lucrare completă privind podul, iar ultima cercetare sistematică pe malul de nord al Dunării a fost efectuată în 1968, de către Octavian Toropu.

Referințe

1. ^ Biblioteca „V.A. Urechia”: Pagina oficială
2. ^ ^a b c d minac.ro: Pontica nr.40, pagina 360
3. ^ Ambele cifre sunt extrase din: Tudor 1974, p. 139;Galliazzo 1994, p. 319
4. ^ Galliazzo 1994, p. 319
5. ^ Hărți din colecția Pamfil Polonic aflate în arhiva Muzeului Național de Antichități — Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Planșe
6. ^ Hărți din colecția Pamfil Polonic aflate în arhiva Muzeului Național de Antichități — Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Planșe
7. ^ Baza Internațională de Date a Structurilor
8. ^ Raport arheologic CIMEC
9. ^ Kulikowski, Michael (2007). Rome's Gothic Wars.Cambridge University Press. pp. 116–117. ISBN 0521846331la Google Book Search

Bibliografie

• Galliazzo, Vittorio, I ponti romani. Catalogo generale, Vol. 2, Treviso: Edizioni Canova, p. 319f. (Nr. 645), ISBN 88-85066-66-6
• Tudor, D. (1974), „Le pont de Constantin le Grand à Celei”, Les ponts romains du Bas-Danube, Bibliotheca Historica Romaniae Études, 51, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 135–166