Picătura de carte. A-ți imagina înseamnă a-ți aminti

[altmariusbook]

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/picatura-de-carte-a-ti-imagin...

Suntem dinaintea unui oftat de frumos. Ana Blandiana se lasă surprinsă de propria bucurie de a dărui texte în haină nouă și ne mai dăruiește un giuvaier editorial: Povestiri Fantastice (Humanitas, București, 2016, 374 pg.).

Nu, nu sunt texte noi, dar cuprinderea lor între aceleași coperți aduce un stent cardiac la o literatură necesară îmblânzirii pretextelor literare de acum. Sunt pagini preluate din volumele anterioare, clasice de-acum, Cele patru anotimpuri (1977) și Proiecte de trecut (1982) la care se adaugă două texte recuperate din volume colective, publicate anterior tot la editura Humanitas (Povești de dragoste la prima vedere- 2008 și Cartea simțurilor- 2015).

Pornite ca texte purificatoare de realitatea din jur, zăgaz de conservare a stării de poezie, evitând macularea prin destuparea unor izvoare de lumină aproape de exorcizare, prozele acestea sunt „viituri de cuvinte și viziuni care inundă totul de o fericire” pe care doar ea, răzleața tăietoare în diamantul verbului, poate să o trăiască și retrăiască la timpul prezent continuu.

Regretând oarecum, în colțul ochiului interior, că nimeni nu o socoate a fi prozatoare, Ana Blandiana încheie textul așezat în loc de prefață:„ Dar poate că, așa cu un condamnat pentru mai multe capete de acuzare trebuie să execute doar pedeapsa cea mai grea, mie mi se iau în seamă doar cele mai misterioase și mai greu explicabile dintre pagini. După cum poate că cei ce mă citesc simt că, dincolo de întâmplările, personajele, amintirile și obsesiile detailate în povestirile mele, rămâne întotdeauna ceva neformulat, de nepovestit, ceva care poate fi însumat- chiar dacă neintenționat și poate arbitrar- poeziei. Ar fi cea mai frumoasă dintre posibilități, semnul că mai există oameni pentru care tot ce palpit, ca o neliniștitoare și invizibilă aureolă, deasupra lucrurilor este poezie. Așa cum există din păcate- alții și infinit mai mulți- care, în fața a tot ce este fără sens, fără rost, fără interes și fără profit, exclamă disprețuitor: Asta-i poezie!” (pg. 9). Hârtie de turnesol lecturilor noastre, proza fantastică a Anei Blandiana.

Părintele Constantin