Eparhia de Cluj-Gherla
În prezența Episcopului eparhial de Cluj-Gherla, peste 700 de credincioși au luat parte, duminică, 26 iunie 2016, la Pelerinajul milostivirii la Mănăstirea Coborârea Spiritului Sfânt din localitatea Molișet, Protopopiatul Beclean. Cu sufletele și porțile mănăstirii deschise, toți pelerinii au fost invitați în spațiul sacru din inima munților de unde zi de zi se înalță spre Dumnezeu rugăciunea călugărilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), Provincia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, România. Un prilej de sărbătoare a fost și Prima Sfântă Împărtășanie a șapte copilași, pregătiți pentru momentul întâlnirii cu Isus de către sora Andreea OSBM.
Sfânta Liturghie a fost celebrată în curtea mănăstirii, de către PS Florentin Crihălmeanu, care i-a avut alături pe pr. protoegumen Ioan Laurian Daboc, Superior provincial OSBM, pr. egumen Severian OSBM, zeci de preoți protopopi și parohi, rectorul și studenți ai Seminarului Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca, persoane consacrate – surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare și din Congregația Maicii Domnului, membri ai Ordinului Terțiar Bazilian, tineri din ASTRU, mulți copii. Răspunsurile liturgice au fost date de corul bisericii din Beclean.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a reamintit că prima duminică după Rusalii este dedicată tuturor sfinților: „Astăzi Biserica celebrează rodul Spiritului Sfânt coborât asupra apostolilor, sau, așa cum frumos spune Evdokimov, Biserica celebrează în această zi însăși esența ei, sărbătoarea sfințeniei! Iar modelul care ne stă în față este modelul tuturor acelora care, prin viața lor, prin cuvintele sau scrierile lor, l-au mărturisit pe Cristos și noi, aici, pe pământ, considerăm că aceștia se bucură acum de fericirea veșnică, și, de aceea, Biserica i-a declarat sfinți.”
„Sfințenia este acea trăire în harul sfințitor, care supune trupul unei mărturii de viață pentru Cristos. Sfințenia își are originea în Dumnezeu. Izvorul sfințeniei este Spiritul Sfânt iar harul Său coboară asupra noastră – a rămâne în harul Spiritului Sfânt înseamnă a duce o viață de sfințenie. Dar cum putem să rămânem în harul sfințitor? Isus, înainte de a pleca din lume, ne-a lăsat căile sfințeniei, iar în momentul Crucii, din coasta străpunsă de ascuțișul păcatelor noastre, a izvorât sânge și apă: semnul simbolic al Sacramentelor”.
Au urmat câteva cuvinte despre fiecare din cele șapte Sacramente – „izvoare de har și sfințire pe care le avem la îndemână pentru viața noastră spirituală. Cristos a dorit să nu ne lase singuri, să ne trimită aceste izvoare de har pe care trebuie să le utilizăm, să ne curățim sufletul și să-l umplem de harul care ne stă la îndemână. Cristos este aici pe masa altarului pentru noi, pentru a ne sfinți”.
„Mai avem alături”, a continuat Preasfinția Sa, „și faptele noastre bune, faptele de milostenie trupească și sufletească, dar pentru a ști ce trebuie să facem în viață, avem nevoie să cunoaștem încă un izvor de har, care stă la îndemâna tuturor: este rugăciunea, dialogul nostru cu Dumnezeu. Rugăciunea de mulțumire, de laudă, de cerere, rugăciunea care ne deschide sufletul larg pentru a înțelege voința lui Dumnezeu. Este important însă ca rugăciunea noastră să devină viață, nu formule rostite pe de rost – rugăciunea noastră să dicteze acțiunea noastră după exemplul lui Isus și al sfinților, care au încercat să înțeleagă care este voința Tatălui.”
„Isus a petrecut nopți în rugăciune pentru a înțelege voința Tatălui. La fel și noi, trebuie să ne rugăm pentru a înțelege care este voința lui Dumnezeu, nu pentru a argumenta voința noastră! Este important să ne rugăm și să facem ceea ce Dumnezeu ne învață în rugăciune și atunci vom rămâne pe calea voinței lui Dumnezeu. Să ne amintim că zidurile Bisericii nu sunt atât de mult din piatră și lemn, cât sunt rugăciunile care se aduc de aici, de pe pământ, și se înalță spre cer”.
Pornind de la o povestioară, PS Florentin a afirmat: „Biserica nu este o corabie cu vâslași iscusiți, ca o galeră, acea navă la care sclavii trăgeau la vâsle. Biserica nu înaintează datorită forței dinlăuntrul ei, forței vâslașilor; Biserica este o corabie cu pânze pe care suflul de sus – harul Spiritului Sfânt – o împinge înainte! Pânzele acestei corăbii sunt rugăciunile! Este important ca pânzele Bisericii noastre să fie în primul rând rugăciunile noastre și mai ales rugăciunea de a face voința Domnului și nu voința noastră. Rugăciunea supremă a lui Isus a fost: ‘Voia Ta să se împlinească, Tată, și nu a Mea!’ Dacă vom împlini voința lui Dumnezeu cunoscută prin rugăciune, cu siguranță nu vom greși, pentru că Dumnezeu va fi alături de noi”.
De aceea, „mărturia noastră, ca și creștini pe drumul sfințeniei, izvorul de har pentru fiecare dintre noi, să fie rugăciunea! Să învățăm să ne rugăm cu viața noastră, acolo unde suntem! Nu să rostim formule și pagini, ci să facem o rugăciune trăită. Să facem din viața noastră o Liturghie! Se spunea despre un mare sfânt – Sf. Serafim de Sarov -, în ultimele zile ale vieții sale: ‘Nu se mai roagă, a devenit rugăciune, el însuși este rugăciune!'” În cadrul celebrării liturgice, la momentul rânduit, cei șapte copii au făcut profesiunea de credință și apoi s-au împărtășit cu Trupul și Sângele lui Isus, împreună cu ceilalți credincioși.
La final, pr. protoegumen Ioan Laurian Daboc, superior provincial OSBM, a mulțumit în primul rând Ierarhului de Cluj-Gherla – mai ales pentru că a încurajat reluarea tradiției pelerinajelor care se făceau în trecut la mănăstirile călugărilor bazilieni, exemplul cel mai grăitor fiind Nicula. Părintele a mulțumit pentru participarea numeroasă, a mulțumit în mod deosebit Preasfinției Sale, preoților protopopi, consilieri și parohi, autorităților locale – primarul și vice-primarul, reamintind că „pelerinajul este un drum spiritual prin care îl căutăm pe Dumnezeu, căutăm împăcarea cu Dumnezeu, este un moment potrivit pentru a ne spovedi și a întări viața noastră de credință”.
PS Florentin a mulțumit și el pr. protoegumen Laurian și pr. egumen Severian „pentru frumoasa ocazie de a fi în comuniune, în rugăciune și de a trece prin Poarta Sfântă de la Mănăstirea din Molișet, care dorim să rămână în continuare o oază de rugăciune și o flacără de spiritualitate, un loc binecuvântat”. Preasfinția Sa a adresat și cu acest prilej credincioșilor apelul de a-și trimite tinerii și copiii la studii de teologie, de a-i îndruma spre slujirea lui Dumnezeu în mănăstiri și biserici, deoarece „Prima Sfântă Împărtășanie este doar începutul unui drum care trebuie continuat. Vă invit, copilași, să rămâneți puternici în rugăciune!”
Pelerinii au trecut apoi prin Poarta Sfântă pentru a primi harul Indulgenței Jubiliare. După ce fiecare credincios a trecut prin poartă și a primit binecuvântarea Episcopului de Cluj-Gherla, a urmat darul mesei îmbelșugate, oferită tuturor de către părinții și frații bazilieni.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius