– chemare la sfinţenie în Anul Vieţii Consacrate
Eparhia de Cluj-Gherla
Idealul sfinţeniei şi chemarea la desăvârşire pe care Dumnezeu o adresează fiecărui fiu al Său au fost temele de meditaţie ale pelerinilor ce au luat parte şi în acest an la pelerinajul la mănăstirea Coborârea Spiritului Sfânt a călugărilor bazilieni, din localitatea Molişet, protopopiatul Beclean. În anul dedicat de Papa Francisc vieţii consacrate, pr. protoegumen Ioan Laurian Daboc şi comunitatea călugărilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), Provincia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” România, au organizat acest pelerinaj la 7 iunie 2015, în prima duminică după Rusalii, Duminica Tuturor Sfinţilor, conform tradiţiei iniţiate în anul 1992.
La eveniment au participat preoţi, protopopi, persoane consacrate şi credincioşi din protopopiatul Beclean, din întreaga Eparhie de Cluj-Gherla şi invitaţi din alte Eparhii. Pr. Călin Bot, rector al Seminarului Teologic eparhial, a venit împreună cu studenţii seminarişti din Cluj. Între persoanele consacrate au fost călugăriţele din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare cu Maica Valentina, superioară provincială, surori din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului şi din Ordinul Sf. Iosif al Apariţiei. Pelerinilor li s-au alăturat şi autorităţi locale şi centrale, între care primarii din Târlişua şi din Suciu de Sus.
În cadrul Sfintei Liturghii arhiereşti celebrată de Episcopul de Cluj-Gherla împreună cu un sobor de preoţi şi călugări, călugărul bazilian Dominic Huja OSBM a fost hirotonit diacon de către Preasfinţia Sa Florentin, care a invocat asupra sa Spiritul Sfânt al Rusaliilor. Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei greco-catolice din Beclean.
Celebrarea s-a desfăşurat în curtea mănăstirii OSBM, în „marea biserică a naturii” – în peisajul de o deosebită frumuseţe ce caracterizează regiunea de la poalele Munţilor Ţibleş, sub lumina puternică a soarelui, astfel încât revărsarea de haruri izvorâte de la Dumnezeul luminilor era uşor de intuit şi de primit în sufletele deschise. Una dintre aceste lumini a fostindulgenţa plenară oferită prin binecuvântare arhierească la finalul Sfintei Liturghii. Totodată credincioşii au avut prilejul de a-şi reînnoi promisiunile de la Botez, pentru a pune un nou început în viaţa spirituală, conştientizând iertarea lui Dumnezeu şi invitaţia Sa la sfinţenie.
În cuvântul său de învăţătură, PS Florentin a explicat semnificaţia sărbătorii, a oferit exemplul marilor sfinţi ai Bisericii şi a îndemnat la urmarea căii spre desăvârşirea la care ne cheamă Dumnezeu: „Duminica în care Biserica celebrează pomenirea tuturor sfinţilor încheie timpul Penticostarului, al celor 50 de zile ce încep cu Învierea Domnului, continuă cu Înălţarea Sa glorioasă la Cer şi cu Coborârea Spiritului Sfânt şi se încheie cu Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Biserica celebrează rodul Coborârii Spiritului Sfânt, care nu este doar un moment istoric, ci se întinde, din acel moment, început cu cel dintâi martir, Arhidiaconul Ştefan, care moare omorât cu pietre, şi până în prezent. Şirul martirilor continuă şi azi cu cei ce mor în Irak, în Siria, în alte zone din Orientul Mijlociu, din Africa, din Asia, putem spune de pe întregul glob pământesc, pentru că mărturia creştină este o lucrare a noastră, a creştinilor, care nu poate înceta.”
„Duminica Tuturor Sfinţilor este deci rodul Rusaliilor, este nu numai rodul credinţei rostite, istorisite, ci mai cu seamă rodul credinţei trăite, practicate şi mărturisite. Este ceea ce ne promite Domnul nostru Isus Cristos, faptul că aceia care vor avea curajul mărturiei vor primi şi răsplata pe măsură. Este o invitaţie pentru noi toţi, ca şi creştini, nu doar să ne cunoaştem credinţa, să o citim, ci mai cu seamă să o medităm, să o trăim şi să o mărturisim, privind nu atât de mult spre dificultăţile zilei de astăzi, cât mai mult spre răsplata zilei de mâine pe care ne-o promite Cristos: ‘Şi Eu voi mărturisi pentru voi în faţa Tatălui Meu care este în ceruri’. Cu o astfel de mărturisire, suntem siguri că vom dobândi fericirea veşnică”.
„Sfinţenia pentru noi este o datorie de onoare. Creştinul adevărat nu alege între bine şi rău ci alege întotdeauna binele”. În acest cadru, Preasfinţia Sa s-a adresat în mod particular persoanelor consacrate, spunând: „Viaţa consacrată este pentru noi un mare dar şi o podoabă a Bisericii. Viaţa consacrată este numită chiar seva ce dă viaţă Bisericii, pentru că persoanele consacrate sunt chemate să ne predice Cuvântul lui Dumnezeu, să ne împărtăşească şi să ne administreze Sfintele Taine care sunt izvoare de har, persoanele consacrate sunt chemate să ne conducă, prin viaţa şi cuvântul lor, pe drumul sfinţeniei”.
Fiind Anul Vieţii Consacrate în Biserică şi momentul hirotonirii diaconale a unui frate bazilian, pr. Laurian a prezentat un model de trăire a vieţii consacrate, prin exemplul fratelui Dominic: „S-a născut la Târşolţ în anul 1973. A intrat în Ordinul Sf. Vasile cel Mare în anul 1992, imediat după ieşirea Bisericii din clandestinitate. A urmat perioada de pregătire pentru voturi, noviciatul, apoi voturile simple şi a făcut voturile pe viaţă în anul 1997. Din 1997 a slujit ca frate călugăr la mănăstirea de la Molişet, cu multă râvnă şi cu mult drag. În anul 2007, a cerut să urmeze liceul pentru a-şi completa studiile, dar a cerut acest lucru doar pentru că a auzit chemarea Domnului de a-l sluji într-un mod deosebit, prin preoţie. A făcut liceul şi apoi a urmat Facultatea de Teologie şi Seminarul Teologic eparhial, doar pentru a-şi împlini chemarea. Iată că astăzi, în faţa noastră, primeşte darul diaconatului prin mâinile Preasfinţiei Sale Florentin.”
„Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceasta şi ne rugăm în continuare ca să primească, la timpul cuvenit, şi marele dar al preoţiei. Fratele Dominic este un frate iubit de foarte multă lume, foarte mulţi îl apreciază într-un mod deosebit, pentru că radiază mereu de bucurie. Această bucurie este trăirea vocaţiei care ne atrage şi ne bucură pe toţi atunci când îl vedem. Mărturia fratelui nostru Dominic este această bucurie care radiază în jurul său, trăirea vocaţiei, a chemării lui Dumnezeu”.
Părintele protoegumen a reamintit: „Molişetul este un loc binecuvântat, foarte frumos, întemeiat de călugării bazilieni, de pr. Silvestru Augustin Prunduş, care a început această lucrare, de cei care au continuat apoi prin jertfă, dăruire, rugăciune, muncă. Totuşi, astăzi, în faţa acestor mărturii deosebite, constatăm că lipsesc vocaţiile şi aceste locuri frumoase riscă să rămână pustii dacă nu le vom sprijini prin rugăciunea şi viaţa noastră, prin sprijinirea tinerelor vocaţii începând din familie, care este leagănul vocaţiilor, cum spunea Sf. Ioan Paul al II-lea”.
La final, cum se obişnuieşte, s-a făcut un schimb de daruri între Episcopul eparh şi comunitatea gazdă a călugărilor bazilieni. Au urmat mulţumiri, adresate atât de pr. Laurian cât şi de PS Florentin, tuturor celor care au participat şi celor care au ajutat la buna organizare a pelerinajului, în mod deosebit surorilor baziliene. Între cei dintâi a fost pomenit pr. Ioan Zbona, paroh la Târşolţ, parohie din care au venit spre viaţa consacrată atât fratele Dominic cât şi alţi preoţi şi persoane consacrate. Pelerinajul s-a încheiat cu agapa fraternă oferită de comunitatea de călugări împreună cu credincioşii din Molişet. La masa servită în aer liber au fost invitaţi toţi pelerinii, care au simţit astfel protecţia şi grija Părintelui ceresc, dar şi iubirea fraternă, comuniunea în bucurie la ceas de sărbătoare.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius