Paza mintii

[altmariustotal ortodox]

.

In rai, omul nu cunostea dezbinarea si lupta launtrica, iar desfatarea sa in slava dumnezeiasca era fara margini. Dupa cadere, mintea omului ajunge sa fie risipita in lumea creata, iar omul trebuie sa lupte sa se elibereze de patimi. O minte robita de patimi, nu-si mai implineste menirea de a-L cunoaste pe Dumnezeu.

Paza mintii are nevoie la inceput de frica. Ea se naste din frica de Dumnezeu. Sfintii Parinti afirma ca nu avem niciun motiv sa ne temem de cineva daca stim ca nu-i de fata, insa atunci cand credem ca este de fata, ne temem. Deci, din credinta in Dumnezeu se naste frica de Dumnezeu. Iar din frica de Dumnezeu se naste trezvia atentiei, sau paza mintii, ferirea mintii de la pacat, sau privegherea mintii. Nu mintea este rea, ci departarea ei de Dumnezeu. Dupa cum nici cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele prin alegere cu voia. Nu este pacat a manca, ci a manca fara cuviinta si fara infranare. Nu este pacat a privi, ci a privi cu pizma, cu mandrie… Fiecare dintre madularele noastre pacatuieste cand din sloboda alegere lucreaza cele rele in loc de cele bune, impotriva voii lui Dumnezeu, martuirsesc Sfintii Parinti.

Ca sa avem parte de o minte pazita, trebuie sa fim smeriti. Nimeni nu poate inlatura din minte ceea ce este negativ fara smerenie. Mandria este cea care aduce in om dezorientare, deviere si neliniste. Paza mintii este inceputul a tot binele, inceputul orientarii spre bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca "paza mintii este, pe de o parte, luarea aminte la gandurile care ne trec prin minte, iar pe de alta parte, lucrarea de inlaturare din minte a gandurilor cu care nu ne putem prezenta oriunde si oricand, adica a gandurilor rele".

Insa, paza mintii de gandurile rele nu poate fi intarita fara rugaciune. Sfantul Isihie Sinaitul spune ca "Paza mintii si rugaciunea se sustin una pe alta. Caci paza mintii vine din rugaciunea neincetata, iar rugaciunea din paza mintii si din atentia cea mare".

Privitor la paza mintii, Sfantul Grigorie zice: "Cand vei vedea necuratiile duhurilor rele sau cugete aparand si luand forma in mintea ta, sa nu te zapacesti; chiar de-ti vor aparea idei bune despre lucruri sa nu le dai atentie, ci tinandu-ti respiratia cat este cu putinta si inchizand mintea in inima si facand continuu si staruitor invocarea lui Iisus Hristos sa le arzi repede si sa le suprimi biciuindu-le nevazut cu numele dumnezeiesc. Caci, zice Scararul: biciuiesc cu numele lui Iisus pe vrajmasi, caci nu este arma mai puternica in cer si pe pamant".

Sfantul Grigorie Sinaitul graieste ca "nimeni nu poate prin sine sa tina mintea de nu va tine-o Duhul... Caci prin calcarea poruncilor ne-am despartit de Dumnezeu, pierzand simtirea intelegatoare a Lui si unirea cu El. Alunecand mintea de acolo si despartindu-se de Dumnezeu este purtata pretutindeni ca un prizonier si nu poate fi oprita decat daca se supune lui Dumnezeu si este oprita de El si se va uni cu El cu bucurie si se va ruga lui continuu si staruitor. Cand vine lucrarea rugaciunii, atunci tine aceasta la sine mintea si o umple de bucurie si o scapa de robie".

Paza mintii este sfoara care ne leaga de cer. Daca ii dam drumul, cadem in pacat, cazi in iad. Trebuie sa ne tinem de aceasta sfoara orice ar fi, oricat de puternice ar fi vanturile! Sa ne tinem cum putem, in felul nostru, dar sa ne tinem si nu vom fi lipsiti de ajutorul lui Dumnezeu.

Iulian Predescu