Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Naşterii Domnului 2010
Mărire ţie, Isuse,
care ai venit pe pământ într-o familie!
Sfinţiile voastre,
Dragi fraţi şi surori,
Iubite familii,
Începutul noului an bisericesc ne-a introdus în misterul vieţii lui Cristos, promis de către Tatăl şi trimis pe pământ ca să aducă oamenilor mântuirea.
Retrăind istoria aşteptării lui Mesia, prin celebrarea celor patru duminici din perioada Adventului, am înălţat rugăciuni şi cântări speciale, exprimând astfel dorul după venirea celui promis şi speranţa că el este aproape. Această rugăciune am înălţat-o împreună cu profeţii Vechiului Testament, care ne-au invitat la o pregătire specială în faţa celui ce vine, precum şi cu ultimul profet Ioan Botezătorul, înainte mergătorul lui Isus, care a insistat să pregătim calea Domnului, pentru că este aproape.
Ne-am însuşit credinţa şi pregătirea Mariei, cea privilegiată să-l primească pe Mesia în sânul ei, şi am admirat disponibilitatea lui Iosif, cel drept care l-a primit în casa sa.
Am ajuns pe acest drum, urmând cele patru săptămâni ale Adventului, la “împlinirea timpului”, când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să se facă Fiul Omului şi, fiind solidar cu noi, să ne răscumpere şi să ne mântuiască prin moartea şi învierea sa.
Am ajuns să retrăim misterul Naşterii Fiului lui Dumnezeu din sânul unei mame curate şi sfinte, precum şi în casa unui bărbat, drept şi fidel, Iosif din seminţia lui David.
E Crăciunul. E naşterea Domnului.
Ceea ce au promis profeţii, ceea ce lumea a aşteptat, s-a realizat. “Iată fecioara va zămisli şi va naşte un fiu care se va chema Emanuel, adică Dumnezeu cu noi” (Is 7,13-14).
Familia lui Isus
Când s-a împlinit timpul, Maria şi Iosif l-au primit pe Isus în casa lor.
Evanghelistul Matei, atunci când prezintă naşterea lui Isus, făcând referinţă la acest celebru text din Isaia, amintit mai sus, ne provoacă să nu-l obosim pe Dumnezeu cu temerile şi îndoielile noastre, chiar cu necredinţa noastră (cf. Is. 7,14).
Este Domnul care îi arată regelui Ahaz un semn, iar acest semn este o fecioară. Din ea se va naşte Emanuel. El alege drumul, calea şi modalitatea; semnul lui Dumnezeu este un semn simplu, nu complicat, o soluţie ştiută doar de el.
Evanghelia, aşadar, prezintă în mod real, magistral, această simplitate, pe care o alege Domnul, chiar dacă Maria şi Iosif, precum şi oamenii de mai târziu şi-au pus şi îşi pun probleme, au greutăţi să accepte calea aleasă de el.
Nu a fost uşor nici pentru mama Maria şi nici pentru tatăl purtător de grijă, Iosif, să accepte acest drum al venirii lui Mesia, peste toate previziunile oamenilor. Ei acceptă pentru că sunt credincioşi, pentru că sunt umili şi disponibili la voinţa lui Dumnezeu.
Isus, pruncul, alege prin urmare o familie, se naşte dintr-o fecioară, Maria, prin opera Duhului Sfânt, şi trăieşte într-o casă, sub ascultare faţă de un tată purtător de grijă, ca orice copil şi fiu, făcându-se întru totul asemenea oamenilor, în afară de păcat (cf. Ev 4,15).
Când celebrăm bucuria Naşterii Domnului sau Crăciunul, gândul nostru se îndreaptă spre copilul Isus, care nu poate fi separat de acest cadru natural, care îl aşază într-o familie şi trebuie să ne oprim în aceiaşi măsură şi spre cei doi părinţi, spre Maria, mama, care l-a primit în sânul ei prin lucrarea Duhului Sfânt, şi spre tatăl purtător de grijă, sfântul Iosif.
Ieslea din Betleem nu se află doar într-o simplă peşteră, ci este casa “pâinii” care îl adăposteşte pe prunc, şi este încălzită şi ocrotită de iubirea unei mame şi a unui tată plin de grijă pentru toată familia.
Acesta e drumul vieţii lui Isus pe pământ: o familie, şi spre această familie ne cheamă Creatorul şi dătătorul de viaţă. În mâinile oamenilor a încredinţat Dumnezeu viaţa şi tot lor l-a încredinţat pe Fiul său. În grija părinţilor îi încredinţează pe fiii oamenilor, când le spune: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul” (Gen 1,28).
Familia şi Căsătoria în viaţa Bisericii locale
Odată cu prima duminică din Advent am hotărât să începem un nou an pastoral în dieceza noastră şi am stabilit ca familia să fie obiectul şi subiectul tuturor iniţiativelor spirituale, liturgice şi pastorale, din partea tuturor preoţilor şi responsabililor pastorali, astfel încât poporul nostru creştin să beneficieze de o învăţătură sănătoasă despre acest dar făcut omenirii de Părintele veşnic.
În anul 1981, marele papă, venerabilul Ioan Paul al II-lea, a scris o exortaţie apostolică cu numele deFamiliaris consortio şi a reluat în ea toate dezbaterile şi analizele din Sinodul episcopilor din anul 1980 cu privire la această comoară făcută de Dumnezeu omenirii, oferind Bisericii o adevărată “carta familiei”.
Între altele, el spunea: “Biserica, luminată de darul credinţei care o face să cunoască întreg adevărul despre bunul preţios al Căsătoriei şi al familiei, precum şi înţelesul lor adânc, simte încă o dată datoria grabnică de a vesti tuturor evanghelia, adică “vestea cea bună”, dar mai ales acelora care sunt chemaţi şi se pregătesc pentru Căsătorie, cât şi tuturor soţilor şi părinţilor întregii omeniri.
Într-un moment istoric în care familia este supusă unor forţe care încearcă s-o distrugă şi s-o deformeze, Biserica – conştientă de faptul că binele societăţii este intim legat de binele familiei – simte că datoria ei arzătoare şi urgentă este de a vesti tuturor planul lui Dumnezeu despre Căsătorie şi familie, asigurându-i deplina vitalitate şi promovarea umană şi creştină, contribuind în felul acesta la reînnoirea societăţii şi a poporului lui Dumnezeu” (FC nr. 3).
Sfinţiile voastre, iubiţi credincioşi, dragi familii,
Aflându-ne în atmosfera minunată a Crăciunului, gândul şi ochii noştri se îndreaptă spre cea mai sfântă familie de pe pământ: familia formată din Maria, Iosif şi pruncul Isus.
În timp ce îl preamărim pe Dumnezeu pentru acest dar şi pentru acest gest de condescendenţă faţă de omenire şi familie, vrem să ne îndreptăm, prin noul an pastoral, spre familie şi spre Căsătoria creştină, ca să descoperim în ea planul său. Prin crearea omului, bărbat şi femeie, a voit să ne facă să înţelegem că omul este imaginea lui Dumnezeu – iubire, că în Căsătorie descoperim adevărata imagine a comuniunii dintre Dumnezeu şi oameni. Familia, pe care însuşi Isus, Fiul lui Dumnezeu, a sfinţit-o şi a ridicat-o la rang de sacrament, este imaginea Bisericii, mireasa fără pată pe care o iubeşte, cum mirele îşi iubeşte mireasa, că fiii sunt darul cel mai preţios în Căsătorie, că familia este model de comuniune între oameni şi că ea este calea omului spre Dumnezeu.
În planul lui Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul, familia descoperă nu numai identitatea sa, ceea ce este, dar şi misiunea sa, adică ceea ce poate şi trebuie să facă.
Orice familie descoperă şi află în ea însăşi, strigătul neîncetat care defineşte demnitatea şi responsabilitatea ei: “Familie, devino ceea ce eşti!” (cf. FC nr. 11-17).
Privind, în aceste zile, la Maria, la Iosif şi la Isus, ne rugăm ca toate familiile noastre, adunându-se în casele lor în jurul ieslei din Betleem, să-şi redescopere măreţia şi menirea după planul lui Dumnezeu.
Cu aceste dorinţe, le transmitem tuturor preoţilor şi operatorilor pastorali bucurie de Crăciun, fericire în familiile parohiale, iar credincioşilor şi familiilor, urarea să se bucure de marea lor vocaţie şi grija lor să fie ceea ce trebuie să fie.
Împreună cu episcopul nostru auxiliar şi cu toţi ceilalţi colaboratori ai noştri din episcopie şi seminar, vă dorim din inimă:
Sărbători fericite,
Crăciun binecuvântat!
Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
Copyright: Ercis.ro
Publicarea pe acest sit: 24.12.2010
Etichete: Crăciun, Pastorale de Crăciun, PS Petru Gherghel
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius