Papa Francisc, la ”Sf. Marta”: să învățăm să-L adorăm pe Dumnezeu în tăcere

[altmariustotal catolic]

Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată luni, 5 februarie 2018, în capela Casei ”Sf. Marta”.

RV 05 feb 2018. ”Să ne facem astăzi un pic de timp pentru rugăciunea de adorație spunând înaintea lui Dumnezeu doar atât: ascultă și iartă”: cu acest îndemn papa Francisc a încheiat omilia Sfintei Liturghii celebrată luni, 5 februarie a.c., în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului. În comemorarea liturgică a Sfintei Agata, fecioară și martiră, au participat, printre alții, și mai mulți preoți care au primit recent numirea de parohi.

Făcând un comentariu la lecturile biblice ale Sfintei Liturghii (1Rg 8,1-7.9-13; Ps 131; Mc 6,53-56), papa a pus accentul în mod deosebit pe prima lectură în care regele Solomon convoacă întregul popor pentru a urca împreună la Templul din Ierusalim ca să urce drumul până la templu și să ducă în procesiune solemnă chivotul legământului. Sfântul Părinte a remarcat că spre deosebire de drumul de șes, calea care urcă nu este întotdeauna ușoară. În plus, urcușul avea ca scop ducerea chivotului legământului, iar poporul purta pe umeri, în mod ideal, și propria istorie, ”memoria propriei alegeri”. Concret, duceau două table de piatră, în simplitatea cu care le-au primit de la Dumnezeu, fără adăugările ”baroce” pe care le-au făcut învățătorii legii amestecând nenumărate prescrieri. ”Legământul esențial: eu te iubesc, tu mă iubești”. Prima poruncă, să-l iubești pe Dumnezeu, și a doua poruncă, să-l iubești pe aproapele. În chivotul legământului nu erau decât două table de piatră.

După ce chivotul a fost adus în templu, imediat cum preoții au ieșit, norul, imagine a gloriei Domnului, a umplut templul. Atunci poporul a început adorația: ”de la jertfele pe care le făceau în timpul drumului de urcare, la tăcerea și smerenia adorației”. De multe ori, a subliniat pontiful în prezența noilor parohi, ”mă gândesc că noi nu învățăm poporul nostru să adore”.
Papa Francisc: «Desigur, îl învățăm să se roage, să cânte, să-l preamărească pe Dumnezeu, dar să-l adore… Rugăciunea de adorație ne nimicește fără să ne distrugă. În nimicirea adorației, El ne dăruiește noblețe și măreție. Și profit de prezența voastră, a numeroșilor parohi care ați fost numiți recent, ca să vă spun: învățați poporul să adore, să-l adore pe Dumnezeu în tăcere ».

Sfântul Părinte a îndemnat să învățăm încă de pe acum ceea ce vom face în ceruri: rugăciunea de adorație.
Papa Francisc: «Putem ajunge acolo numai cu ajutorul memoriei de a fi fost aleși, de a avea înăuntrul inimii o promisiune care ne mână să mergem înainte și purtând legământul în mână și în inimă. Mereu mergând pe cale: un drum greu, un drum în urcuș, dar pe drumul către adorație».

În fața gloriei lui Dumnezeu cuvintele sunt de prisos, nu știm ce să spunem. Iar în continuarea primei lecturi de astăzi, celebrarea euharistică de mâine ne vorbește despre Solomon (1Rg 8,22-23.27-30) care, în rugăciunea sa, ajunge să spună doar două cuvinte: ”ascultă, iartă”. De aici, îndemnul final al Sfântului Părinte ”ca să intrăm în adorație, în tăcere, luând asupra noastră toată istoria și să cerem același lucru: ascultă și iartă”.
Papa Francisc: «Ne face bine ca astăzi să ne luăm un pic de timp pentru rugăciune, purtând memoria parcursului nostru, memoria harurilor primite, memoria alegerii, a făgăduinței, a legământului și să încercăm să urcăm spre adorație, iar în miezul adorației, cu multă smerenie, să spunem doar această scurtă rugăciune: ”Ascultă și iartă”».

(rv – D. Donnini – A. Dancă)