Papa Francisc, la Sf. Liturghie pentru cardinalii și episcopii răposați: moartea, intrare în plinătatea vieții

[altmariustotal catolic]

Vineri, 4 noiembrie 2016, papa Francisc a celebrat Sf. Liturghie pentru cardinalii și episcopii răposați - OSS_ROM

RV 04 nov 2016. ”În lumina misterului pascal al lui Cristos, moartea este, în realitate, intrarea în plinătatea vieții”: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri, 4 noiembrie 2016, în bazilica San Pietro pentru pomenirea cardinalilor și episcopilor care au murit în decursul anului. ”Unii dintre ei”, a subliniat pontiful, ”au fost chemați să dea mărturie pentru Evanghelie în mod eroic, îndurând încercări apăsătoare”. Printre episcopii care au trecut la Domnul în acest an se află Jozsef Tempfli, al diecezei de Oradea Mare a latinilor (+25 mai 2016) și arhiepiscopul Janusz Bolonek (+2 martie 2016), fost nunțiu apostolic la București.

 

Luna noiembrie, pe care pietatea creștină o dedică amintirii credincioșilor răposați, trezește an de an în comunitatea bisericească gândul la viața de dincolo de moarte și, mai ales, gândul la întâlnirea definitivă cu Domnul. El va fi judecătorul parcursului nostru pământesc, un judecător care se caracterizează prin milostivire și îndurare, după cum ne-a amintit psalmistul (cf Ps 102, 8).
Papa Francisc: ”Ne-am adunat la altarul Domnului în rugăciune de pomenire pentru cardinalii și episcopii care și-au încheiat ziua pământească în decursul ultimelor douăsprezece luni. Și în timp ce-i încredințăm, încă o dată, bunătății milostive a Tatălui, reînnoim recunoștința noastră pentru mărturia creștină și preoțească pe care ne-au lăsat-o. Acești frați ai noștri au ajuns la țel după ce au slujit Biserica și l-au iubit pe Domnul Isus cu acea certitudine a iubirii pe care apostolul Paul a amintit-o în cea de-a doua lectură: «Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos?» (Rom 8,35). (…) Ei știau bine că pelerinajul nostru pământesc se încheie în casa Tatălui ceresc și că numai acolo se află țelul, odihna și pacea. La această casă ne conduce Domnul Isus, calea noastră, adevărul și viața”.

Drumul spre casa Tatălui, a reluat Sfântul Părinte, începe pentru fiecare dintre noi în însăși ziua în care deschidem ochii la lumină și, prin botez, la har. Pentru preoți și episcopi, o etapă importantă a acestui drum este momentul în care ei spun acel ”Iată-mă!” în ziua hirotonirii preoțești. În ceasul morții, ei pronunță ultimul ”Iată-mă!”, unit celui pe care îl spune Isus, care a murit încredințându-și sufletul în mâinile Tatălui (cf Lc 23,46). Cardinalii și episcopii pe care astăzi îi pomenim în rugăciune au mărturisit și au dăruit celorlalți iubirea lui Isus:
Papa Francisc: ”Ei au fost păstori ai turmei lui Cristos și, prin imitarea lui, s-au dedicat, dăruit și sacrificat pentru mântuirea poporului ce le-a fost încredințat. L-au sanctificat prin intermediul sacramentelor și l-au călăuzit pe calea mântuirii; plini de puterea Duhului Sfânt, au vestit Evanghelia; cu iubire părintească s-au străduit să-i iubească pe toți, mai ales pe cei săraci, lipsiți de apărare și nevoiași de ajutor”.

Prin slujirea lor, cardinalii și episcopii pomeniți la Sfânta Liturghie ”au întipărit în inimile credincioșilor adevărul mângâietor că «harul și milostivirea sunt pentru aleșii săi» (Înț 3,9). În numele Dumnezeului milostivirii și al iertării, mâinile lor au binecuvântat și au dezlegat de păcate, cuvintele lor au adus întărire și au șters lacrimile, prezența lor a mărturisit în mod grăitor că bunătatea lui Dumnezeu este inepuizabilă și că milostivirea lui este nesfârșită. Unii dintre ei au fost chemați să dea mărturie pentru Evanghelie în mod eroic, îndurând încercări apăsătoare. La această Sfântă Liturghie, memorialul morții și învierii lui Cristos, îl preamărim pe Dumnezeu pentru tot binele pe care Domnul l-a făcut pentru noi și pentru Biserica sa prin acești Frați și Părinți ai noștri în credință”.
Papa Francisc: ”În lumina misterului pascal al lui Cristos, moartea lor este, în realitate, intrarea în plinătatea vieții. În această lumină a credinței, ne simțim mai aproape de frații noștri răposați: aparent, moartea ne-a despărțit, dar puterea lui Cristos și a Duhului său ne unește și mai profund. Vom continua să-i simțim alături de noi prin împărtășirea sfinților. Hrăniți cu Pâinea vieții, și noi, împreună cu cei care au mers înaintea noastră, așteptăm cu speranță neclintită ziua întâlnirii față în față cu chipul luminos și milostiv al Tatălui. Asupra lor, ca și asupra noastră, să vegheze mereu Maica noastră Maria și să ne dobândească harul de a «nu ne separa de iubirea lui Dumnezeu care este în Isus Cristos Domnul Nostru» (Rom 8,39)”.

(rv – A. Dancă)