PALATUL POYNÁR ORADEA, JUDEȚUL BIHOR

La intersecția Pieței Ferdinand cu strada Grigorescu, vizavi de hotelul Rimanóczy din Oradea, odinioară se găsea o mică casă cu parter a familiei Poynár, despre care în ziarul Nagyváradi Napló, în data de 3 iulie 1904 se scria: “pe piaţa Bémer, în cel mai frumos loc al orașului se situează oribila casă cu parter a descendenților familiei Poynár, a cărei achiziție constituie de mult timp dorința comunității”. Conducerea orașului de atunci, dorea achiziția acestui imobil, ce adăpostea mai multe spatii comerciale, pentru îndreptarea străzii Grigorescu, iar în același timp cumpărarea casei, era râvnită şi de Kálmán Rimanóczy sr., proprietarul hotelului şi a băii de aburi din vecinătate, din dorința de a construi o terasă pentru restaurantul propriu, oferind orașului pentru închirierea locului suma anuală de 2000 de coroane. Proprietarul casei, János Poynár, membru al consiliului orășenesc şi proprietarul depozitului de tutun, a fost de acord cu îndreptarea străzii, prezentând în același timp şi planul lui de a ridica în locul vechii clădiri, o casă cu două etaje după anul 1906, după expirarea contractului de închiriere. Exproprierea a fost aprobată de către oraș la data ianuarie 1907, proiectele lui Poynár fiind depuse în aprilie. Noua casă de raport a fost proiectată de arhitectul orădean, Ferenc Sztarill, executarea lucrărilor fiind coordonată şi finalizată de către același arhitect, în noiembrie 1907. Încăperile de la parter ale noului imobil, au fost destinate diferitelor magazine, între care se găsea şi prăvălia de haine bărbătești ale fraților Koch, pe mezanină era un magazin de mobilă de fproducție locală şi cabinetul stomatologic al lui dr. Gyula Kovács. Clădirea are un plan dreptunghiular aflat la colţ de stradă și este dominată de o structură şi decor tipic stilului secession. La nivelul etajelor fațada iese fată de planul parterului, zonele respective fiind sprijinite de un şir de console curbe, cu excepția axelor din flancuri, care se racordează planurilor ieșite prin intermediul unor balcoane. Fațada simetrică are o articulare preponderent verticală, unicul element orizontal fiind brâul median proeminent, de pe care pornesc consolele etajelor. Cel mai caracteristic element al clădirii, este turnul de colţ acoperit cu coif bulbat, al cărui ultim nivel este articulat cu un şir de semi-colonete, cu capiteluri decorate cu frunze şi croşete. Fațadele laterale şi primul etaj al turnului sunt străpunse de ferestre dreptunghiulare, etajul al doilea fiind dominat de ferestre cu închidere semicirculară. Pervazul ferestrelor este sprijinit de console simple, chenarul fiind decorat cu un şir de butoane de forma unor rozete stilizate. Sub brâul median se află un şir de butoane decorative, însă acest tip de decor se găsea inițial pe suprafețe mult mai întinse. Cele două axe principale sunt încoronate de un fronton triunghiular cu contur curbat, străpuns de o fereastră circulară, suprafața aflată deasupra golului fiind decorată cu relieful unui vas cu flori. Motivele zoomorfe specifice stilului secession pot fi zărite pe alocuri şi pe fațada casei Poynár, mai exact pe balustradele balcoanelor, în forma unor fluturi. În axa centrală a fațadei dinspre Piaţa Ferdinand, între ferestrele de la etajul al doilea se află relieful unui corb cu un inel între ciocuri şi anul 1894, încadrat de o cunună barocizantă. Deocamdată nu a fost elucidată semnificația acestui relief, deoarece conform datelor istorice imobilul a fost construit mai târziu cu un deceniu. Unica intrare a clădirii se deschide dinspre strada Grigorescu, iar interiorul nu mai păstrează azi detalii din decorul original. Deşi imobilul prezintă numeroase elemente specifice stilului secession, precum consolele şi frontoanele curbe, decorul vegetal şi zoomorf, butoanele decorative, aspectul clădirii nu este dominat de specificele linii sinuoase, ondulate ale stilului. Consolele curbe şi turnul decorat cu semi-colonete, seamănă cu detaliile palatului Sztarill, mai târziu palatul Astoria, proiectat şi executat în anul 1902 de către același Ferenc Sztarill, casa Poynár prezintă un aspect mai unitar, mai clar fată de palatul Sztarill, în cazul celei din urmă predominând elementele eclectice.

1	Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 7
2	Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 8
3	Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 6
4	Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 9
5	Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 5
6	Bucurestiul disparut - Calea Dudesti la intersectia cu strazile Nerva Traian si Traian
7	Azi în istorie... (11 septembrie)
8	Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 4
9	Bucurestiul disparut - Strada Hameiului
10	Bucurestiul disparut - Biserica Dobroteasa

PALATUL POYNÁR ORADEA, JUDEȚUL BIHOR

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

STATISTICI

DE URMĂRIT

Evenimente

Anunturi

Parteneri

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

Top Members

Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 7

Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 8

Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 6

Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 9

Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 5

Bucurestiul disparut - Calea Dudesti la intersectia cu strazile Nerva Traian si Traian

Azi în istorie... (11 septembrie)

Concurs altmarius - Etapa VI, intrebarea 4

Bucurestiul disparut - Strada Hameiului

Bucurestiul disparut - Biserica Dobroteasa