Omilia papei în duminica a IV-a din timpul pascal (26 aprilie 2015)

[altmariustotal catolic]

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20150497

La 26 aprilie 2015, duminica a IV-a a Paştelui şi a 52-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, Sfântul Părinte Francisc a prezidat în bazilica vaticană sfânta Liturghie în cursul căreia a conferit hirotonirea prezbiterală la 19 diaconi, dintre care 13 provenind din seminariile diecezane romane (Seminarul Pontifical Major Roman, Colegiul Diecezan Redemptoris Mater, Seminarul Sfintei Fecioare a Iubirii Divine) şi 6 din alte colegii. Au concelebrat cu Sfântul Părinte: cardinalul Agostino Valliini, vicar general al Sanctităţii Sale pentru Dieceza de Roma, E.S. Mons. Filippo Iannone, viceregent, episcopii auxiliari, superiorii seminariilor interesate şi parohii celor care au fost hirotoniţi. În cursul liturgiei hirotonirii, papa a ţinut omilia pe care o prezentăm în continuare:

[Pentru omilie, papa a rostit cuvintele sugerate de Ritualul Hirotonirii Preoţilor, oprindu-se să sublinieze câteva pasaje]

Fraţilor preaiubiţi,

Aceşti fii ai noştri au fost chemaţi la ordinul prezbiteratului. Ne va face bine să reflectăm un pic la ce slujire vor fi ridicaţi în Biserică. Aşa cum ştiţi bine, Domnul Isus este singurul Mare Preot al Noului Testament, însă în El şi tot poporul sfânt al lui Dumnezeu a fost constituit popor sacerdotal. Noi toţi! Cu toate acestea, între toţi discipolii săi, Domnul Isus a voit să aleagă pe unii în mod deosebit, pentru ca exercitând public în Biserică în numele său funcţia sacerdotală în favoarea tuturor oamenilor, să continue misiunea sa personală de învăţător, preot şi păstor.

De fapt, aşa cum El a fost trimis pentru asta de Tatăl, tot aşa El a trimis la rândul său în lume mai întâi pe apostoli şi apoi pe episcopi şi pe succesorii lor, cărora în sfârşit le-au fost daţi drept colaboratori preoţii, care, uniţi cu ei în slujirea sacerdotală, sunt chemaţi în slujirea poporului lui Dumnezeu.

Eu au reflectat asupra acestei vocaţii a lor şi acum vin ca să primească ordinul preoţilor. Şi episcopul riscă - riscă! - şi îi alege pe ei, aşa cum Tatăl a riscat pentru fiecare dintre noi.

De fapt ei vor fi configuraţi lui Cristos Marele şi Veşnicul Preot, adică vor fi consacraţi ca adevăraţi preoţi ai Noului Testament, şi cu acest titlu, care îi uneşte în preoţie cu episcopul lor, vor fi predicatori ai Evangheliei, păstori ai poporului lui Dumnezeu şi vor prezida acţiunile de cult, în special în celebrarea jertfei Domnului.

Cât vă priveşte pe voi, care urmează să fiţi promovaţi la ordinul prezbiteratului, consideraţi că exercitând slujirea învăţăturii sacre veţi fi părtaşi de misiunea lui Cristos, unic Învăţător. Împărţiţi tuturor acel Cuvânt al lui Dumnezeu, pe care voi înşivă l-aţi primit cu bucurie. Citiţi şi meditaţi cu asiduitate Cuvântul Domnului pentru a crede ceea ce aţi citit, a învăţa ceea ce aţi perceput în credinţă, a trăi ceea ce aţi învăţat.

Şi aceasta să fie hrana poporului lui Dumnezeu; omiliile voastre să nu fie plictisitoare; omiliile voastre să ajungă chiar la inima oamenilor pentru că ies din inima voastră, pentru că ceea ce voi le spuneţi este ceea ce voi aveţi în inimă. Aşa se dă Cuvântul lui Dumnezeu şi astfel învăţătura voastră va fi bucurie şi sprijin pentru credincioşii lui Cristos; parfumul vieţii voastre va fi mărturia, pentru că exemplul edifică, însă cuvintele fără exemplu sunt cuvinte goale, sunt idei şi nu ajung niciodată la inimă şi chiar fac rău: nu fac bine! Voi veţi continua opera sfinţitoare a lui Cristos. Prin slujirea voastră, jertfa spirituală a credincioşilor este făcută desăvârşită, pentru că este unită cu jertfa lui Cristos, care prin mâinile voastre, în numele întregii Biserici, este oferită în mod nesângeros pe altar în celebrarea sfintelor taine.

Când voi celebraţi Liturghia, recunoaşteţi aşadar ceea ce faceţi. Să nu faceţi asta în grabă! Imitaţi ceea ce celebraţi - nu este un rit artificial, un ritual artificial - pentru că astfel, participând la misterul morţii şi învierii Domnului, să purtaţi moartea lui Cristos în mădularele voastre şi să umblaţi cu El în noutatea vieţii.

Cu Botezul veţi agrega noi credincioşi la poporul lui Dumnezeu. Nu trebuie refuzat niciodată Botezul pentru cel care îl cere! Cu sacramentul Pocăinţei veţi ierta păcatele în numele lui Cristos şi al Bisericii. Şi eu, în numele lui Isus Cristos, Domnul, şi al Miresei sale, Sfânta Biserică, vă cer să nu încetaţi să fiţi milostivi. În confesional voi veţi sta pentru a ierta, nu pentru a condamna! Imitaţi-l pe Tatăl care niciodată nu încetează să ierte. Cu uleiul sfânt veţi da alinare celor bolnavi. Celebrând sfintele rituri şi înălţând în diferitele ore ale zilei rugăciunea de laudă şi de implorare, vă veţi face glas al poporului lui Dumnezeu şi al întregii omeniri.

Conştienţi că aţi fost aleşi dintre oameni şi constituiţi în favoarea lor pentru a vă ocupa de lucrurile lui Dumnezeu, exercitaţi în bucurie şi caritate sinceră lucrarea sacerdotală a lui Cristos, dorind să fiţi plăcuţi numai lui Dumnezeu şi nu vouă înşivă. Este urât un preot care trăieşte pentru a-i fi plăcu numai sieşi, care "se împăunează"!

În sfârşit, participând la misiunea lui Cristos, Cap şi Păstor, în comuniune filială cu episcopul vostru, angajaţi-vă să-i uniţi pe credincioşi într-o unică familie - fiţi slujitori ai unităţii în Biserică, în familie - pentru a-i conduce la Dumnezeu Tatăl prin intermediul lui Cristos în Duhul Sfânt. Şi să aveţi mereu în faţa ochilor exemplul Bunului Păstor, care nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească; nu pentru a rămâne în comodităţile sale, ci pentru a ieşi şi a căuta şi a mântui ceea ce era pierdut.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu