Omenirea, în aşteptarea întâlnirii de gradul 3

[altmariusscience]

Omenirea, în aşteptarea întâlnirii de gradul 3

de Alexandra Badicioiu Matei

http://www.ofcorso.ro/articol/inapoi/corso/articol/omenirea-in-aste...

 

Că vor să vină sau vor mai întârzia, că s-au făcut înţeleşi greşit şi, poate, semnalele luminoase nu erau decât nave de dus gunoiul la marginea universului, că au intenţii bune sau, din contră, vor să ne facă sclavi spaţiali, un lucru este sigur când vine vorba de extratereştri: lumea îi aşteaptă. Nerăbdători să trăiască istoria prevestită în SF-uri, oamenii se pregătesc pentru întâlnirea de gradul 3. Nu este doar entuziasmul celor care ştiu salutul vulcanienilor sau freamătul de pe forumurile UFO-logilor. Întâmpinarea se face, mai nou, la nivel înalt: Vaticanul, ONU, oameni de ştiinţă, foşti astronauţi povestesc, din ce în ce mai răspicat, despre posibilele civilizaţii care ne-ar putea vizita.

 

 

" class="lightbox""> " class="lightbox""> 

 

Cetate dacică survolată de ochi extratereştri, în mintea unui consilier local

Până atunci, „Corso“ propune o plimbare pe orbită: cât din această agitaţie mediatică e dorinţa umană de a trăi vremuri interesante şi cât e progresul tehnologic de a putea investiga ceea ce, acum 50 de ani, imaginam cu ajutorul fanteziei popculturale? Între misterul conspiraţiei şi amprenta Hollywoodului, care intervine în fiecare an cu chipuri noi ale convieţuitorilor extratereştri, rămâne dubiul colectiv al speciei umane: nu putem fi singuri într-un Univers infinit.

„Vor urma evenimente interesante“ – declara, luna aceasta, un astronom chinez, după ce un aeroport din Mongolia a fost închis din cauza unui OZN. Sau, cel puţin, asta au raportat controlorii de trafic: lumini puternice, care se mişcau haotic, au deviat avioanele din zonă. Şi, dacă ţinem cont că este al optulea eveniment ciudat petrecut în China, în ultimele patru luni, declaraţia cercetătorului nu mai pare chiar atât de gratuit profetică. Wang Sichao, astronom la Academia de Ştiinţă a Chinei, investighează de 40 de ani fenomenele neobişnuite din ţara sa. Iniţial, omul de ştiinţă s-a declarat sceptic în faţa luminilor „fantomatice“, iar presa străină a notat schimbarea de atitudine a omului de ştiinţă. La nivel oficial, însă, nimic nu a trecut de scara normalului: potrivit autorităţilor de la Beijing, ultimul eveniment nu a avut loc, iar celelalte au fost simple exerciţii militare.

Fenomenele neobişnuite din China se înscriu pe o listă lungă şi din ce în ce mai bogată, în ultimii ani, care anunţă posibile veşti din spaţiu. Ca de obicei, acestea sunt înconjurate de reticenţa teoriilor conspiraţiei, acoperite de explicaţiile oficiale, în care lucruri perfect normale au primit o interpretare greşit fantezistă. Totuşi, din ce în ce mai multe voci se ridică, din comunitatea academică, pentru a comenta serios fenomenul. Posibilităţile tehnologice de investigare a noilor vremuri fac ca dorinţa oamenilor de a trăi un episod istoric să se precipite.

Mass media contribuie din plin la crearea suspansului – crede fizicianul Andrei Dorobanţu, „recurgând, conform obiceiului şi «obligaţiilor de serviciu», la titluri senzaţionale, care practic nu au nicio legatură cu conţinutul informaţiei“. În ceea ce priveşte evenimentele din China, el spune că nu e simplu de judecat: „Imaginile sunt spectaculoase, dar nu pot fi folosite pentru a trage concluzii“. Fizicianul mărturiseşte că face parte dintre „cei care cred că ar fi mult mai straniu dacă NU ar exista“. În opinia lui, „Primul Contact va deveni cel mai important eveniment terestru, probabil de la apariţia vieţii şi inclusiv a omului, până astăzi“. De unde nevoia oamenilor de a crede în alţi locuitori ai Universului? „Din combinaţia de spaimă şi fascinaţie pe care o generează necunoscutul. Din ancestrala teamă faţă de imensitatea Universului. Din frica de gol. Din groaza de a rămâne singuri pe lume“ – răspunde Andrei Dorobanţu.

„Există un război mediatic. Conspiraţiile, teoriile conspiraţiilor fac şi ele parte din acest război mediatic. Întotdeauna vom avea de-a face cu ele, indiferent de subiect“ – avertizează, înainte de toate, Paul Dorneanu, preşedintele RUFOn (Romanian UFOnetwork). Atras de mic de fenomenul OZN, el spune că a preferat ştiinţa în locul ficţiunii, iar organizaţia pe care o conduce încearcă să se delimiteze de interpretările fanteziste. „Organizaţia noastră a păstrat legătura cu astfel de organizaţii din SUA şi din Europa şi am răspuns când am fost solicitaţi să furnizăm informaţii despre diferite fenomene OZN din Romania“ – povesteşte Dorneanu, care a fost invitat, în 2008, să prezinte cazuri din România la una dintre cele mai importante conferinţe din domeniu, care a avut loc la San Marino. El spune că doar unu la sută din relatări sunt, de fapt, fenomene OZN. Restul, dorinţa oamenilor de a vedea normalul sub un spectru misterios.

„Nevoia unui «dincolo» cred că este o constantă a umanității din noi. A existat dintotdeauna ca tendință, manifestările au fost, însă, de-a lungul timpurilor, diferite“ – arată şi psihologul Mugur Ciumăgeanu. El crede că au existat două perioade de maxim interes în legătură cu semnele fraţilor din Univers. Primul s-a manifestat în anii ’60-’70, în plin Război Rece, când teoriile conspirației și alte terorii își găseau o rezolvare și într-o intervenție extra-terestră. Al doilea, prelungit până în 2010, este momentul milenarist – în jurul anului 2000, alimentat, în opinia psihologului, „de televiziuni, cinematografii și artefacte ale culturii pop, concretizat în culte obscure cu membri care puteau să jure că au fost răpiți de extratereștri“.

De la ONU la Vatican, oficialităţile pregătesc primirea

Recent, însă, această dorinţă de a trăi profeţiile SF-urilor din anii ’60 a transcens oamenii obişnuiţi şi s-a ridicat înspre organizaţii seriose. ONU vrea să îşi desemneze, de exemplu, o persoană de contact pentru viitorul acela, în care convieţuitorii de Univers se vor hotărî să ne viziteze – anunţa, anul acesta, ziarul britanic „The Telegraph“. Ea ar putea fi Mazlan Othman, şefa Biroului pentru Afaceri Spaţiale din cadru ONU, şi, deşi pare desprinsă dintr-un scenariu american, propunerea are la bază câteva observaţii raţionale: recent, au fost descoperite sute de planete asemănătoare cu Terra, fapt care face ca probabilitatea vieţii extraterestre să fie din ce în ce mai mare. „Am speranţa că, într-o zi, omenirea va primi semnale de la extratereştri. Atunci, va trebui să avem pregătit un răspuns coordonat, care să ia în calcul toate problemele sensibile legate de acest subiect. ONU este un mecanism pregătit pentru o astfel de coordonare“ – a declarat Mazlan Othman, citată de presa internaţională.

Vaticanul, de asemenea, de abia îi aşteaptă, pentru a-i boteza. Deşi ştie că şansele de a comunica cu ei sunt destul de reduse, astronomul Papei, Guy Consolmagno, a declarat că ar fi fericit să boteze un extraterestru, făcând, astfel, deliciul media. „L-aş boteza doar dacă ar cere“ – a spus dr. Consolmagno, care face parte dintr-o echipă de 12 astronomi care lucrează pentru Vatican. Nu e prima dată când Biserica Catolică abordează subiectul. Din contră. O serie de consilieri ai Papei şi-au declarat, în mai multe rânduri, credinţa în fraţii extratereştri. Într-un interviu, Jose Gabriel Funes, de la Observatorul Astronomic al Vaticanului, se întreba: „De ce să nu vorbim despre un «frate» extraterestru?“.

Nu toţi cred, însă, în bunele intenţii ale posibililor conlocuitori ai cosmosului. Omul de ştiinţă Stephen Hawking a scandalizat, recent, opinia publică, cu previziunile sale destul de radicale. Extratereştrii sunt o certitudine – crede fizicianul –, dar în loc să îi căutăm, ar trebui să îi evităm: un contact direct cu o asemenea specie ar fi devastator pentru umanitate. „Adevărata provocare va fi, însă, să vedem unde sunt extratereştrii“ – a mai spus Hawking, într-un documentar pe Discovery. În opinia lui, extratereştrii ar putea să ne folosească pentru resursele naturale ale Pământului.

Şi Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în spaţiu, este convins de existenţa fraţilor cosmici, din acelaşi motiv ştiinţific: posibilitatea de a fi singuri în Univers este foarte mică, potrivit mai multor declaraţii ale acestuia, care au apărut în presă. În ceea ce priveşte OZN-urile, el crede că informaţiile sunt ţinute la secret, opinie împărtăşită, de altfel, de mai mulţi astronauţi străini, care au declarat, în diferite rânduri, că Pământul este survolat de nave extraterestre.

„Nu suntem pregătiţi pentru dezvăluiri decisive, iar pericolul unor reacţii necontrolate, la nivelul maselor, este prea mare pentru a te juca cu aşa ceva!“ – spune hotărât Andrei Dorobanţu, care a avut parte de câteva relatări de primă mână. „De fiecare dată mi s-a spus (era vorba de ofiţeri cu grad înalt) că li s-a spus, la rândul lor, că dacă raportează mai departe riscă să fie consideraţi nebuni şi să-şi afecteze întreaga carieră“ – a adăugat fizicianul.

Aliens Invade Romania

Când vine vorba de exemple româneşti care ajung în atenţia media, ele se dovedesc, de cele mai multe ori, a avea o bază normală. Cum este cazul recent al farfuriei zburătoare descoperite în Timişoara, de un străin. Investigaţia, făcută pe Google Earth, s-a dovedit a fi dezamăgitoare: OZN-ul nu era decât o construcţie veche de 100 de ani, numită Grupul de fântâni. Înainte de a afla asta, însă, fotografiile de pe Internet au stârnit o serie de presupuneri ale fanilor. Articolul, cu titlul sugestiv Aliens Invade Romania, arată cu degetul înspre farfuriile timişorene, ca o dovadă zdrobitoare a faptului că extratereştrii au aterizat şi, oricum, se ştie, România e recunoscută pentru fenomenele ei ciudate. Despre interpretările pripite atrage atenţia şi şeful RUFOn: „De cele mai multe ori, necunoaşterea, interpretarea greşită, graba de a judeca un eveniment, impresia, emoţiile, ne determină să catalogăm un eveniment la care asistăm, fără a avea suficiente date sau informaţii să-l înţelegem pe deplin, ca fiind de natură extraterestră.“

Potrivit site-ului rufon.org, printre fenomenele neobişnuite din România este amintit cel din 1968, din pădurea Baciu, din Cluj. În anii ’70, s-au mai raportat o serie de astfel de evenimente, la Vălenii de Munte, în Prahova, sau la Lacul Bâlea din Făgăraş. „E greu de spus cu exactitate numărul observaţiilor OZN ce au loc pe teritoriul României. Lumea nu prea este obişnuită să raporteze astfel de evenimente“ – spune Paul Dorneanu. Una dintre cele mai comune identificări greşite sunt acele poze în care, în urma vizualizării ulterioare, se observă un punct sau o mică pată. Acestea sunt foarte uşor explicabile: „Concret, este vorba despre insecte mici zburătoare, care, la momentul fotografierii, se află foarte aproape de obiectivul aparatului foto şi, deoarece focalizarea este la distanţă mare, acestea apar ca nişte puncte/pete negre în fotografie. Dacă este folosită lumina blitzului, poza poate deveni şi mai interesantă, putând crea senzaţia unui obiect luminos ce a lăsat în spate o dâră de fum. Aceasta este una dintre cele mai frecvente raportări pe care le primim“ – spune reprezentantul RUFOn.

Numărul evenimentelor ce rămân într-adevăr neidentificabile este de 1%. Unul dintre cele mai importante evenimente de care vorbeşte Paul Dorneanu rămâne cazul MIG-ului lovit de nişte fragmente de origine necunoscută. În afara înregistrării video, furnizată la scurt timp după incident, armata a refuzat să ofere alte informaţii asupra acestui caz.

Recent, o serie de mărturii au apărut direct în presă sau pe YouTube. La Galaţi, s-au raportat luminiţe haotice chiar de Revelion, iar martorii declarau, pentru presa locală, că poate au venit şi ei să sărbătorească Anul Nou alături de noi. Anul trecut, localnicii din Band au văzut un glob luminos, care îşi schimba culoarea. Asemănător cu un alt „obiect“, de care îşi amintesc că l-ar fi văzut acum 15 ani. „Din instinct, mă uit pe cer pe partea dreaptă şi văd un balon aşa, cam ca palma, roşu-roşcat. Zic: ce minune omule, ce stea nouă există pe cer, că nu am văzut în viaţa mea. Atunci văd că din roşu s-o făcut verde şi o pornit, o mers câţiva metri; dintr-una s-a oprit“ – povestea, la acea vreme unul, dintre martorii întâlnirii, Teodor Bumbac. În schimb, primarul Mircea Rusu întrezărea oportunităţile de marketing: „mă gândeam la modul foarte serios să facem o zi a OZN-urilor“.

În România, OZN-urile şi-au dat întâlnire şi cu politica şi cu istoria, în acelaşi timp. În 2007, un consilier PSD susţinea că a văzut un OZN care scana cetăţile dacice: „Eram la Castelul Sântămăria şi, timp de câteva ore, am văzut cum se scanează cetăţile. Un fascicul de lumină, sferic, cu mişcare oscilatorie, care era plimbat peste perimetrul cetăţilor dacice.“

„În a ajuta pasionaţii de fenomene OZN, recomandarea mea ar fi ca ei să se familiarizeze cu zborul aparatelor pe timp de noapte şi cu modul de semnalizare a acestora, să cunoască diversele fenomene optice ce pot crea alterări ale luminii, să se familiarizeze cu tehnica fotografică şi cu multe alte elemente care ajută, în final, ca oricare dintre noi să reuşească, prin mijloace şi cunoştinţe medii, identificarea fenomenului observat“ – îndeamnă Paul Dorneanu.

Capete verzi de afiş

Multe dintre teoriile referitoare la întâlnirile cu viaţa extraterestră au mereu la bază un sâmbure de imaginaţie. Explicabil, de altfel, prin miile de produse culturale care au încercat să le explice existenţa, forma sau posibilele motive de a veni aproape de Terra. De altfel, interesul pentru întâlnirile de gradul 3 a scăzut în epoca Internetului, unde extratereştrii sunt ridicaţi la rangul de personaje, dar pierd teren în folclorul urban. „Mulți extratereștri au fost înghesuiți în filme și în jocuri pe computer, restrângându-li-se accesul la imaginarul colectiv și la un loc în agora. Ei sunt atât de prezenți în filme, pe copertele penarelor sau pe afișele de pe stradă, încât nimeni nu-i prea mai caută pe cer sau în realitate“ – spune Mugur Ciumăgeanu.

Publicul nu mai are timp să îşi pună întrebări în legătură cu aceştia, pentru că este invadat de răspunsuri de toate felurile. „Convingerile despre extratereștri nu mai iau formele misterului, ca în anii ’60, când o dâră pe cer era umplută de milioane de povești despre ipoteze de tip «cum» și «de ce» suntem vizitați. Astăzi există zeci de mii de oameni care «știu» cum arată extatereștrii, cum se comportă și ce limbă vorbesc – ei sunt cei care au privit Avatar sau StarTrek și, dincolo de granițele convenției, ajung să fie convinși că Pandora sau Klingon sunt destinații reale (sau măcar posibile)“ – notează psihologul.

Invazia mediatică este cu dublu sens – atrage atenţia Andrei Dorobanţu. „Dacă nu s-ar crede în niciun fel în existenţa ET, atunci cele mai multe dintre lucrurile care se întâmplă nu s-ar face publice şi nu ar apărea tot felul de ştiri. Acum, ştirile sunt, uneori, una dintre cele mai sigure metode de acoperire a unui lucru. Cum? Inundând piaţa până la suprasaturare, se reuşeşte – în niciun caz în cunoştinţă de cauză a mass media – efectul opus celui anunţat, adică al informării clare, oneste şi totale a maselor largi: vulgarizarea informaţiei până la limita ultimă, limita demonetizării totale a informaţiei, şi, astfel, «liniştirea» populaţiei“ – explică fizicianul.

Paul Dorneanu completează idea: „E drept, în ultima vreme, mai multe ţări au declasificat o parte din cercetarea lor cu privire la fenomenul OZN. Dar sunt convins că miezul acestor probleme nu a fost încă divulgat. Am putea vorbi de o strategie de furnizare treptată de informaţii, pentru «obişnuirea» publicului cu acest fenomen, care devine din ce în ce mai ordinar şi mai banal, până când va fi pe deplin acceptat de majoritatea oamenilor.“

Să dezlipeşti OZN-urile de amprenta media este aproape imposibil în epoca Internetului, unde YouTube-ul geme de filmuleţe cu întâlniri de diferite grade. WWW este, de asemenea, locul în care oamenii se adună, dând la o parte jena conspiraţionistă, pentru a comenta şi a se întreba. În aşteptarea Primului Contact, omenirea se pregăteşte, scrutând Internetul şi consumând profeţiile popculturale.

Întâlniri măsurate în grade
Paul Dorneanu atrage atenţia asupra termenului folosit prea des şi, uneori, în mod greşit: „prin definiţie, OZN nu înseamnă strict obiecte zburătoare intra-planetar, aşadar de origine extraterestră. OZN înseamnă exact ceea ce reprezintă: Obiecte Zburătoare Neidentificate“. Termenul de OZN (în engleză UFO – Unidentified Flying Object) a apărut în anii ’50, ca şi expresia de „farfurie zburătoare“. Mai exact, în 24 iunie 1947, când omul de afaceri Kenneth Arnold, care zbura cu avionul personal, a văzut nişte „obiecte argintii“, care săltau cu viteză, precum o farfurioară, deasupra apei. Farfuria zburătoare a ajuns, astfel, pe prima pagină a ziarelor şi a rămas aşa, ca termen, chiar dacă între timp, apariţiile au luat multe alte forme. Mărturiile unui astfel de eveniment au reguli bine cunoscute: la mai puţin de 200 de metri, fenomenul se numeşte „întâlnire de gradul 1“, acolo unde acesta a lăsat efecte fizice – „întâlnire de gradul 2“, iar dacă apar şi personaje în relatare, avem „întâlnire de gradul 3“. Recent, a apărut şi folcloricul „întâlniri de gradul 4“, care presupune luarea de ostatici. Umani.

Secretul lui Churchill
Recentele arhive desecretizate din mai multe ţări au scos la iveală o serie de poveşti cu OZN-uri, vechi de jumătate de secol. Unele dintre ele conţin şi personaje istorice, cum este secretul ţinut de premierul britanic Winston Churchill, care se înţelesese cu generalul american Dwight Eisenhower, să păstreze tăcere asupra unei întâlniri ciudate. Churchill ordona, într-o scrisoare, ca o întâlnire între un pilot militar şi un OZN să fie ţinută secretă, pentru „a nu crea panică în rândul maselor“. Ziarele britanice au scris pe larg despre documentele păstrate la secret. În ele se regăsesc atât poveşti cu omuleţi verzi sau extratereştri cu accent scandinav, cât şi mărturii venite din partea unor poliţişti şi piloţi de avion. O serie de cazuri au primit explicaţii raţionale, cum ar fi meteoriţii care ard în atmosferă, dar multe alte dosare au rămas nerezolvate. Agenţia spaţială franceză a scos, de asemenea, la iveală 30 de ani de monitorizări ale obiectelor zburătoare, care cuprind procese-verbale ale jandarmeriei, schiţe ale martorilor, dar şi secvenţe audio şi video care însumează în total 1.600 de observaţii şi 3.000 de procese-verbale, la care au contribuit peste 6.000 de martori. Numai 10% dintre cazuri au putut fi explicate în totalitate.

[silvian dobre]

Subiect  foarte  interesant  si  tratat in literatura  de specialitate !!!

[Victoria Stoian]

Mă interesau aceste subiecte în anii '70 când au apărut la noi cărţi care acreditau exitenţa extratereştrilor, dar şi cărţi care  "elucidau" apariţiile OZN-urilor prin efectele optice ale luminii. Dl. Hobana, în acei ani nega, oficial existenţa OZN-urilor, iar scriitorul şi pilotul de avioane supersonice, Doru Davidovici credea în ele, şi chiar a scris o carte intitulată "Colegii mei din neştiut".

[Bdi]

Intalnirea asteptata s-a produs deja, de demult.

V. si pe aici:

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/taken-istoria-lumii-dupa