Răspundem cititorilor
Dl. Savu-Sorin Ciobanu, „un cititor cu o vechime de decenii al RL“, ne semnalează câteva greșeli de gramatică și o exprimare nefericită dintr-un număr recent al revistei noastre. Are, din păcate, dreptate. Îi mulțumim pentru atenția cu care ne citește, ca și pentru celelalte observații pe care le face. Dacă ar fi fost vorba de banale greșeli de tipar, ne-am fi mărginit să dăm o erată, și am fi pus totul pe seama corecturii. Fiind vorba însă de greșeli de gramatică, sunt obligat să-mi asum răspunderea împreună cu întreaga redacție și să le prezint scuze cititorilor noștri. (N.M.)
Clovni politici
Uite-l și pe Dan Diaconescu, sulfurosul personaj din urmă cu un deceniu, patron de televiziune specializat în fake news și șantaje, șef de partid, politician, parlamentar, om de afaceri dubioase (cine nu-și mai amintește de sacul cu bani, zice-se, falși cu care voia să cumpere Combinatul de la Govora?), pușcăriaș condamnat la cinci ani și șase luni, eliberat condiționat după doi ani și jumătate, sub interdicția de a candida din nou în următorii cinci! Numai el lipsea din circul național plin de clovni penali. Cum nu urmăresc internetul, n-am știut că are emisiuni pe TikToc, parcă așa se cheamă, de oarecare succes popular (popularitatea se agață de el ca scaiul) în ochii aceluiași public, cu vreo zece ani mai bătrân, dar la fel de imatur, care se trezea dimineața și se culca seara cu ecranul deschis la postul lui de televiziune. Între timp, și-a făcut o pasageră trecere ca martor de căsătorie al altui clovn politic, de nuanță întunecată, acesta. Recenta lui reapariție pe scena publică nu se putea face decât în urma unui scandal de sex cu minore, două gemene de 15 ani, dintre care una i-a întins o cursă, promițându-i că-i va înlesni cumpărarea unei virgine. Scabroasa afacere pare desprinsă dintr-un film cu mafioți, traficanți de carne vie, în care D.D. joacă rolul profitorului bogat și vicios, ultimă verigă a lanțului. Și pentru ca să existe și un discurs comic, pe măsura clovnului, avocatul care-l apără a comparat situația lui D.D. cu aceea a lui Donald Trump, victime, chipurile, amândoi ale unei înscenări judiciare. Când scriu aceste rânduri, D.D. își așteaptă, la Rahova, procesul. Spre deosebire de alți clovni, triști sau veseli, mai degrabă comici decât tragici (precum cei zugrăviți de Corneliu Baba), D.D. ilustrează, a doua oară în viața lui, zicala cu omul potrivit la locul potrivit. (N.M.)
P.S. Justiția română a ținut să contrazică zicala de mai sus, punându-l pe D.D. sub control judiciar.
P.P.S. Recunosc că nu mă așteptam să-l văd pe Liviu Dragnea în rol de bucătar pe internet, în competiție cu (încă) mai celebra Jamila. Clubul clovnilor politici s-a îmbogățit cu un membru de vază.
„Obezitatea intelectuală“
În „Dilema veche“ din a doua săptămână din aprilie, Stela Giurgeanu discută câteva intervenții din literatura de specialitate din Europa și de peste Ocean referitoare la necesitatea adaptării la „noua paradigmă a educației“. Despre ce e vorba? În condițiile abundenței fără precedent și a difuzării în timp real a informațiilor în epoca digitală, autorii unui raport publicat pe site-ul Forumului Economic Mondial în februarie 2023 recomandă adoptarea unor noi deprinderi mentale. Autorii sunt de părere că, pentru o confruntare eficientă cu „obezitatea intelectuală“ provocată de „un surplus de știri“, cele mai multe, de proastă calitate sau fake news, este necesară o „alfabetizare digitală, care ar trebui să includă competența de ignorare critică“. Ei propun în acest scop trei „tipuri de strategii cognitive“: self-nudging, adică ignorarea tentațiilor, lectura laterală, care constă în verificarea informațiilor, și renunțarea la a mai „hrăni trolii“, cu alte cuvinte, de a nu mai acorda atenție actorilor rău-intenționați de pe internet. Am rezumat comentariul Stelei Giurgeanu la raport, din care lipsește un punct de vedere propriu. Încerc să schițez unul. Cum se poate vedea, principiul de bază al raportului nu constă în combaterea obezității intelectuale, ci în adaptarea la ea. Ca și obezitatea fizică, aceea intelectuală ar trebui totuși tratată ca o boală, dacă nu medical, măcar prin educarea corpului, respectiv a minții. Ignorarea bolii nu e o idee bună în niciunul din cazuri. Or, tocmai modul prin care ar trebui educat bolnavul lipsește din prevederile raportului, pe care, sunt convins, Stela Giurgeanu l-a înfățișat corect. Acest mod nu constă în ignorarea, ci în conștientizarea răului pe care îl face volumul practic infinit de informații viciate de o anume ideologie sau, pur și simplu, proaste, de o platitudine care seacă inteligența de orice efort de cunoaștere. După părerea mea, pe care o tot repet de la o vreme, este contrară celei a raportorilor: eu cred în necesitatea adoptării unei atitudini critice. Inundația de informații necontrolate (dar controlabile tocmai prin funcționarea spiritului critic) a devenit deja cronică și pune în pericol gândirea noastră cea de toate zilele, rațiunea, starea noastră de spirit, capacitatea noastră de dicernământ. Ignorând aceste efecte, băgând capul în nisip, făcându-ne că nu există, nu facem altceva decât să ne sinucidem intelectual. Cu atât mai grave sunt lucrurile, cu cât din verbiajul pretențios, pseudoștiințific al raportului, scoate capul vechea (de acum) corectitudine politică. Platitudinea intelectuală, absența ciurului, uniformizarea „democratică“ a valorilor sunt fenomenele care ar trebui să ne alarmeze, nu volumul uriaș de informații. Efortul nostru trebuie îndreptat spre transformarea informațiilor, bune sau rele, adevărate sau false, mincinoase cu sau fără intenție, în cunoștințe, a empiriei în știință, cu ajutorul spiritului critic, facultate intelectuală pe care doar omul o posedă în întregul univers. Raportul ne indică drept soluție transformarea noastră în roboți intelectuali. În mici monștri precum Bing sau ChatGPT. (N.M.)
Economie politică
Trec deseori în drum spre casă pe lângă căminele ASE. Strada e plină de studenți și de studente de la marea instituție academică. Mă gândesc că ei sunt cei care vor decide mâine politica economică a României. Am scris bine: politică economică. În facultate, generația mea a studiat o disciplină care se numea economie politică. Inversiune deloc inocentă! Luând aminte la dascălii studenților căminiști și la cum arată economia în zilele noastre, care cade în responsabilitatea lor, mă întreb dacă nu cumva la ASE se predă economia politică pe care am învățat-o eu, student la Filologie, în anii 1950. N-am cum să-mi explic altfel măsurile contradictorii și uneori aberante pe care le iau economiștii de astăzi. Mi se pare limpede că politica economică pe care o fac este, în fond, o economie politică, în care protagonist este politicul, iar economicul, doar personaj secundar. Cu alte cuvinte, nu economia inspiră politica, ci exact invers. Nu-mi pot explica altfel de ce România, exportatoare tradițională de energie electrică, a ajuns în prezent s-o importe, tot așa cum, altădată grânarul Europei, țara noastră importă aluat înghețat pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Sau de ce legumele și fructele din piața românească sunt unele din cele mai scumpe din Europa, deși România nu duce lipsă de grădini, de livezi, de ferme și de solarii. Că totul decurge din politizarea economiei, vedem și din periclitarea agriculturii noastre de către scutirea de taxe a cerealelor care provin din Ucraina. Aceste măsuri n-au aproape nicio legătură cu economia, dar au una foarte strânsă cu politica. Dedic aceste rânduri celor 150 de ani de existență a ASE. (N.M.)
Fără comentarii
„Zicând Everac (orice s-ar mai zice!)[,] spui cel mai mare dramaturg român al interferenței de secole și milenii în care supraviețuim.“ (Nicolae Rotaru, „Litere“, 2, 2023).
„Problema de care trebuie să se țină seama este că scriitorii ctitori au acționat datorită unui elan de solidaritate cu o colectivitate română ca realitate și nu neapărat cu una literară. Alecsandri, Eminescu și Macedonski n-au fost membrii unei Uniuni a scriitorilor care să apeleze la creșterea și apărarea limbii.“ (Marian Popa, ibidem).
În legătură cu pilda uscării măsinului de către Iisus: „Cum… cum să-ți fi pus mintea cu un simplu pom? Mai mult: aceasta era o gândire a unui om normal la cap? Ce vină să fi avut acel măslin, de ce trebuia pedepsit, barbar? Ce încredere să mai fi avut în cineva cu asemenea apucături, cum îl mântuia pe om, instigându-l, indirect, la violență, la ucidere? Dacă un pom era sterp, ce vină avea? Ce făceai, Iisuse, cu o femeie stearpă?“ (Savian Mur, ibidem).
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius