”Nu vă conformați lumii acesteia!”: prima predică de Postul Mare în capela Palatului Apostolic

[altmariustotal catolic]

A fost prezentată vineri, 23 februarie 2018, în capela ”Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic prima predică din Postul Mare 2018. - RV

RV 23 feb 2018. ”Nu vă conformați lumii acesteia, ci schimbați-vă” (Rom 12,2) este tema primei meditații de Postul Mare prezentată astăzi în Cetatea Vaticanului de predicatorul Casei Pontificale, pr. Raniero Cantalamessa, din Ordinul Fraților Minori Capucini. Predica a fost prezentată în capela ”Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic și a fost precedată de rugăciunea canonică a Orei a Treia. 

”Într-o societate în care oricine se simte învestit cu îndatorirea de a schimba lumea și Biserica, răsună acest cuvânt al lui Dumnezeu care invită la a se schimba pe sine”, a spus pr. Cantalamessa despre îndemnul paulin amintit mai sus. ”Nu vă conformați lumii acesteia”, spune apostolul, iar noi - a remarcat predicatorul - ne-am fi așteptat să continue: ”dar schimbați-o”. În schimb, ni se spune: ”schimbați-vă voi înșivă, prin înnoirea minții”. Da, schimbați lumea, dar lumea care se află înăuntrul vostru, mai înainte de a crede că puteți schimba lumea din afara voastră”.

În continuarea predicii pr. Cantalamessa a vorbit despre idealul detașării de lume și de felul în care acesta a fost înțeles din timpurile evanghelice până în zilele noastre. Predicatorul a recunoscut existența unei crize cu privire la acest ideal, în special în societatea actuală dominată de cultul imaginii. În orice caz, a remarcat predicatorul Casei Pontificale, același apostol de mai înainte avertizează: ”chipul acestei lumi trece” (1 Cor 7,31). Prin urmare, motivul pentru care creștinul nu trebuie să se conformeze lumii acesteia nu este de natură ontologică, ci escatologică: ”nu trebuie să ne distanțăm de lume pentru că materia este intrinsec rea și dușman al spiritului, cum gândeau platonicii și unii Părinți ai Bisericii aflați sub influența lor, ci pentru că, după cum spune Sf. Scriptură, chipul acestei lumi trece, dar cel care împlinește voința lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna (cf. 1 In 2,17).

De altfel, a mai spus predicatorul, e îndeajuns să fim realiști și să ne întrebăm: ”din toate numele, fețele, știrile care umplu ziarele și telejurnalele de astăzi, din noi toți, ce va rămâne peste câțiva ani sau peste decenii? Nimic. Să ne gândim la ce rămâne din miturile de acum 40 de ani și ce va rămâne din miturile și celebritățile de astăzi”. Dar astăzi există un domeniu nou în care este deosebit de necesar a nu se conforma lumii acesteia: imaginile. Cei din antichitate avea o vorbă: ”a ține post de la lume”. Astăzi, vorba ar trebui înțeleasă în sensul de a posti de la imaginile lumii. În trecut, postul de la hrană și băutură era considerat cel mai eficace și necesar. Nu mai este așa. Astăzi se ține post din atâtea alte motive, mai ales pentru a-și păstra linia. Niciun aliment, spune Scriptura, nu este necurat, în timp ce imaginile pot fi necurate. Acestea au devenit unul din mijloacele preferate prin care lumea vestește astăzi anti-evanghelia sa. (...) Așadar, la lista lucrurilor ce trebuie folosite cu sobrietate – cuvinte, alimente, băutură și somn – ar trebui să adăugăm imaginile.

Printre lucrurile care vin de la lume și nu de la Dumnezeu Tatăl, alături de pofta trupului și trufia vieții, sfântul apostol Ioan pune în mod semnificativ și pofta ochilor (cf. 1 In 2,16). Dacă în vreun moment ne simțim tulburați de imagini necurate, fie din imprudența proprie, fie din invazia lumii care împinge imaginile ei în ochii oamenilor, să imităm ceea ce au făcut evreii mușcați de șarpe din timpul exodului. ”În loc să ne pierdem în plângeri zadarnice sau să căutăm scuze în singurătatea noastră și în neînțelegerea celorlalți, să ne uităm la un Crucifix sau să mergem în fața Preasfântului Sacrament. «După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să aibă viața veșnică» (In 3,14-15). Altfel spus, remediul trebuie să treacă pe acolo pe unde a intrat otrava, adică prin ochi. La urma urmei, a sărbători Paștele înseamnă a trece din această lume la Tatăl (cf. In 13,1), a trece la cele care nu trec. E necesar să trecem din lume, ca să nu trecem cu lumea”.

(rv – A. Dancă)