Viaţa este o luptă continuă şi, ca în orice luptă, sîntem loviţi şi lovim. Loviturile pot fi fizice sau spirituale. Dacă loviturile fizice sînt rare sau pot să lipsească total, războiul nevăzut nu încetează niciodată. Dincolo de oroarea faţă de violenţa fizică imprimată prin campanii la toate nivelurile, lumea de astăzi practică şi desăvîrşeşte cele mai odioase forme de război psihologic.
Cel care ştie să nu lovească ştie să se apere. Cel care nu ştie să se apere loveşte în toţi. O uşa trîntită, o faţă acră, o văicăreală spusă cu reproş, toate sînt lovituri aplicate celuilalt. O afacere distrusă, un joc murdar cu un partener, darea în vileag a unei slăbiciuni, şantajul, creşterea nefondată a preţului, victimizarea - toate sînt lovituri şi curse pe care oamenii şi le întind atunci cînd nu se pot lovi fizic.
Violenţa este o pornire masculină, dată fiind forţa fizică naturală care este mult peste forţa fizică a femeii. Femeile recurg la răzbunarea psihologică, avînd o sensibilitate emoţională sporită. Bărbaţii folosesc teroarea psihologică atunci cînd nu pot aplica forţa fizică; la fel au existat şi femei care au ucis sau au lovit atunci cînd au avut avantajul de a ataca fizic. Ambele forme de agresiune sînt la fel de rele şi pot duce la distrugerea psihică şi fizică a persoanei. Codurile penale ale diferitor ţări pedepsesc atît agresiunea fizică, precum şi teroarea psihică. De pildă, în Rusia, există articol în Codul Penal care pedepseşte cu cinci ani de închisoare „aducerea la starea de a se sinucide".
Cu cît un om este mai slab, cu atît setea lui de a lovi este mai mare. Oamenii slabi lovesc pentru a se apăra. Primul indiciu al omului slab este starea de revoltă permanentă. Să denumim această stare „sindromul cîinelui bătut". Un cîine bătut se caracterizează prin faptul că latră cînd nu e nevoie şi muşcă fără a fi atacat. Viaţa în corporaţii, teroarea fiscală, precum şi corectitudinea politică impuse în noua societate fac ca tot mai mulţi oameni să sufere de acest sindrom.
Există trei feluri de lovituri. Două dintre ele sînt naturale: lovim pentru a domina sau pentru a ne apăra, însă omul spiritual se ridică deasupra acestor porniri. Există şi o a treia lovitură, pe care o vom numi „împotriva firii" - aceasta este lovitura din răzbunare. Răzbunarea nu aduce nici dominaţie şi nici nu apără - este forma iraţională şi distrugătoare prin care se manifestă răul din noi.
Un bărbat nu trebuie să fie răzbunător. Orice pornire spre răzbunare este o cale a distrugerii. Chiar înainte de a săvîrşi fapta răzbunării, gîndurile rele se răzbună pe noi înşine. O inimă măcinată de răzbunare este o inimă pustiită, incapabilă să vadă nevoile celorlalţi. Răzbunătorul nu poate zidi nimic bun, căci în dorinţa lui de răzbunare e gata să piardă tot ce are doar pentru a-l vedea pe celălalt distrus. Multe afaceri mari şi multe prietenii s-au prăpădit din cauza luptelor prosteşti pornite din răzbunare.
Răzbunarea şi invidia merg mină în mînă şi întunecă mintea în aceeaşi măsură.
Nu-l lovi pe cel mai slab, ca să nu devii deopotrivă cu el. Cel slab te va atrage în mlaştina slăbiciunii lui şi, prin natura loviturilor sale, te va face să loveşti mişeleşte, scoţîndu-te de pe covorul luptei cinstite. Slăbiciunea lui îl va maci na şi, mai devreme sau mai tîrziu, îl va doborî, fără ca tu să faci altceva decît să rămîi drept.
„Nu răspunde cu rău la rău."
Ierom. Savatie Baştovoi
Fragment din cartea "Cartea pentru barbati", Editura Cathisma
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius