Newsletter Agentia de carte - 22 octombrie 2020

[altmariusbook]

“Cel mai așteptat comeback din poezia română, „noul Franzen”, Paul ...

---

• Cel mai așteptat comeback din poezia română, „noul Franzen”, Paul A...
• Șaisprezece proiecte selectate în programul FILM+ 2020 – 2021
• Bach online, în stagiunea Filarmonicii „George Enescu“
• Scrisoteca, invitat Katia Nanu
• Zilele „Sofia Nădejde”: dezbaterea ”Discriminare la puterea a doua”
• Opt echipe de elevi vor crea proiecte digitale pentru Noaptea Muzee...
• Top 100 artiști care au îmbogățit colecționarii
• Expoziția „Ion I.C. Brătianu – 156 de ani de la naștere“
• TNTm: ”Sunt o babă comunistă”, spectacol cu public, în Sala Mare
• EduBox, kit de prim-ajutor educațional oferit de Narada la inițiati...

Cel mai așteptat comeback din poezia română, „noul Franzen”, Paul A... Posted: 21 Oct 2020 03:56 AM PDT Luna aceasta, șase noi titluri intră în portofoliul colecției ANANSI. World Fiction. Jumătate dintre acestea sunt publicate în premieră în limba română, iar celelalte sunt ediții noi, revăzute, ale unor cărți-cult din portofoliul literaturii universale. O parte dintre cărți se află deja în drum spre librăriile fizice și online, celelalte urmând să ajungă la cititori până la finalul lunii. # „Cel mai așteptat come back din poezia română contemporană!” Acestea sunt cuvintele cu care criticul literar Mihai Iovănel descrie volumul de poeme semnat de Ruxandra Novac publicat în colecția Anansi. Alwarda este cel de-al doilea volum scris de Ruxandra Novac, o poetă care a marcat poezia anilor 2000, considerată unul dintre vârfurile de lance ale grupării „Fracturi”. „Nu-mi amintesc, în ultimele decenii, vreun alt nume care să fi dat, în poezia noastră, sentimentul acut că pune la cale o lume. Nu un artefact, nu o butaforie, nu un terariu. O lume”, afirmă criticul literar Cosmin Ciotloș. „O istorie a fragilității”, în viziunea poetului Dmitri Miticov, volumul Alwarda a sosit din tipografie și se află deja librării.   # Scriitorul american Ben Lerner, considerat „noul Franzen”, și cel mai recent roman al său Cu siguranță, una dintre surprizele colecției Anansi din această lună o reprezintă traducerea, în premieră în limba română, a celei mare recente cărți semnate de scriitorul american Ben Lerner, considerat „noul Franzen”. Publicat în 2019, romanul Școala din Topeka se numără pe lista celor mai discutate cărți ale perioadei, finalist anul trecut la cele mai importante distincții literare de peste Ocean: Pulitzer Prize, National Book Award și National Book Critics Circle Award. „O carte care a ridicat foarte sus ștacheta prozei americane contemporane”, apreciau criticii de la The New York Times Book Review. Alternând cu repeziciune perspectivele și planurile temporale, Școala din Topeka spune povestea unei familii, cu punctele forte și luptele din interiorul ei. Romanul lui Ben Lerner este, de asemenea, o cutremurătoare preistorie a prezentului: urmărește degradarea graduală a discursului public, nașterea trolilor și tiranilor noii drepte, continua criză identitară a rasei albe. Romanul, apărut în traducerea lui Andrei Covaciu, va sosi din tipografie până la finalul acestei luni.   # Un nou roman semnat de autorul bestsellerului O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții „Uimitor de ambițios și de inovator, o carte superb scrisă” (Pat Barker), „un candidat serios la titlul de Romanul anului 2019” (The Observer), acestea sunt doar o parte dintre remarcele criticilor care au însoțit publicarea celui mai recent roman al prozatorului britanic Mark Haddon. Îndrăgit de cititorii autohtoni datorită romanului O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, Mark Haddon revine în forță cu cu Marsuinul. Cartea spune povestea unei fetițe, unicul supraviețuitor al unui oribil accident aviatic, care va fi crescută în totală izolare de un tată putred de bogat și incestuos. Ajunsă o tânără frumoasă, ea trăiește într-un lux de basm, victimă însă a propriului părinte monstruos. Asta până când un necunoscut se îndrăgostește de ea și declanșează un blestem implacabil. Un roman ce sare din contemporaneitate în lumea antică, din realismul actualității într-o fantezie atemporală: pirați, prințese, strigoiul lui Shakespeare și o legendă străveche ce-și desface firele narative în timp și spațiu. Cartea, apărută în traducerea lui Andrei Covaciu, se află deja în librării.   # O nouă ediție a romanului Eu, Claudius Împărat, „una dintre marile cărți ale vremurilor noastre” (The New York Times) Eu, Claudius, Împărat, prima parte a romanului vieții lui Claudius, scris sub forma unei autobiografii apocrife de Robert Graves, un clasic modern al ficțiunii istorice. Ecranizarea din 1976 este socotită și ea una dintre cele mai bune serii TV din toate timpurile. „O capodoperă plină de înțelegere a istoriei și profund captivantă: o realizare măreață a imaginației”, apreciază cunoscuta prozatoare britanică Hilary Mantel. Din opera lui Robert Graves, unul dintre cei mai mari oameni de litere britanici ai secolului trecut, în colecția Anansi urmează să apară Claudius Zeul. Eu, Claudius, Împărat, în traducerea lui Silvian Iosifescu, a sosit din tipografie și se află în librăriile din întreaga țară.   # O nouă ediție, revăzută, a unui roman-cult: Prânzul dezgolit de William S. Burroughs Prânzul dezgolit, una dintre cărțile ce au redefinit nu doar literatura, ci întreaga cultură americană, revine în librării sub „umbrela” Anansi. World Fiction la finalul acestei luni, într-o nouă ediție, revăzută de traducătorul Sorin Gherghuț. Romanul a constituit obiectul unui proces considerat ultima acțiune majoră de cenzură împotriva unei opere literare în Statele Unite. Verdictul final, favorabil romanului, s-a datorat pledoariei unora dintre cei mai importanți scriitori americani ai epocii, precum Norman Mailer și Allen Ginsberg, care au certificat valoarea artistică a cărții. În 1991, regizorul David Cronenberg a ecranizat romanul, iar producția s-a transformat foarte repede într-un film-cult. Norman Mailer afirma că Burroughs este „singurul romancier american contemporan despre care se poate spune că are geniu”. Din opera lui William S. Burroughs, în colecția Anansi vor apărea, în ediții revăzute, romanele Junkie și Queer. Noua ediție a romanului Prânzul dezgolit va fi disponibilă în librării până la finalul acestei luni.   # Paul Auster, „un povestitor magistral” (The Washington Post), cu o nouă ediție a romanului Palatul lunii Și Paul Auster, autor prolific (poet, traducător, eseist, romancier), apare luna aceasta cu unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale în colecția ANANSI. World Fiction. Este vorba despre Palatul lunii, în traducerea Michaelei Niculescu, o adevărată demonstrație de virtuozitate artistică. Cartea spune povestea lui Marco Stanley Fogg, orfan și copil teribil alanilor ’60. Marco se află în căutarea cheii ce-i va dezlega misterul propriei biografii. În aventura care-l poartă din canioanele urbane ale New York-ului până în deșertul  din Utah, va întâlni o galerie de personaje pitorești și surprinzătoare. Începând din vara în care omul a pășit pentru prima oară pe Lună și sărind înainte și înapoi pentru a acoperi povestea a trei generații, Palatul lunii este pus în mișcare de coincidențe și de arcul memoriei, iluminat de lirism și inteligență. Scrierile lui Auster au fost traduse în peste treizeci de limbi, fiind extrem de bine primite pe vechiul continent, așa cum scria Salman Rushdie: „proza lui Auster este o scanare a minții Americii cu mijloacele unei sensibilități europene”. Noua ediție a romanului Palatul lunii va ajunge în librării până la finalul lunii. În colecția Anansi vor mai apărea Noaptea oracolului și Băiatul în flăcări.     Lansată la finalul lunii trecute, colecția „ANANSI. World Fiction” a fost primită cu entuziasm atât de cititori, cât și de criticii, scriitorii, traducătorii și distribuitorii de carte din România. Colecția este coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, editor cu o bogată experiență, de peste 15 ani, pe piața traducerilor. Cele șase titluri cu care a debutat colecția sunt: Viața mincinoasă a adulților de Elena Ferrante, Bine ai venit în America! de Linda Boström Knausgård, Nu voi mai vedea lumea niciodată de Ahmet Altan, Autobiografia de José Luís Peixoto, Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso de Slavenka Drakulić și Jurnalul unui librar de Shaun Bythell. Număr de vizualizări :13http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/8YvTuWScnac?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Șaisprezece proiecte selectate în programul FILM+ 2020 – 2021 Posted: 21 Oct 2020 12:47 AM PDT Rezidența FILM+, parte integrantă a proiectului FILM+, laboratorul de lucru, sprijin şi promovare dedicat proiectelor de film, animaţie şi video-art independente, care se adresează tinerilor artişti proaspăt absolvenţi sau autodidacţi din România, Bulgaria, Serbia şi Republica Moldova, va avea loc online în perioada 26 – 31 octombrie 2020. În cadrul rezidenței, reprezentanții celor 16 proiecte selectate în programul FILM+ 2020 – 2021, vor avea loc sesiuni de lucru individuale, sesiuni de lucru pentru fiecare secțiune (Work in Progress Lab, Production Lab, Development Lab, Film + Expanded) și sesiuni de lucru comune. La cea de-a cincea ediție FILM+ au fost selectate cinci lungmetraje documentare, două lungmetraje de ficțiune și nouă scurtmetraje de ficțiune. „Faptul că la această ediție avem mai multe proiecte de lungmetraj documentar este o premieră îmbucurătoare. Anul 2020 a fost unul excepțional pentru filmul documentar românesc. Este pentru prima dată când un documentar reprezintă propunerea României pentru Premiile Oscar – „Colectiv”(regia Alexander Nanau) și prima dată când două documentare românești se află în selecția pentru o nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film („Colectiv” de Alexander Nanau și „Acasă”, de Radu Ciorniciuc – care este și primul documentar românesc premiat la Sundance Film Festival). Participanții FILM+ vor avea ocazia să învețe din experiențele cineaștilor Alexander Nanau („Colectiv”, „Toto și surorile lui”) și Monica Lăzurean-Gorgan (producătoarea documentarelor „Acasă”, „Timebox” și co-regizoarea documentarului „Lemn”).”, spune Ana Drăghici, co-fondator FILM+. Tutorii rezidenței Film+ 2020 sunt cineaștii Alexander Nanau, Monica Lăzurean-Gorgan, Ada Solomon, Anamaria Antoci, Alex Trăilă, Ana Drăghici, Adrian Sitaru, Tudor Cristian Jurgiu, Paul Negoescu, Roxana Szel , Alexandru Radu și Andrei Gorgan. În cadrul unui parteneriat dezvoltat cu Les Films de Cannes a Bucarest, rezidenții FILM+ vor participa la un masterclass online susținut de apreciata cineastă japoneză Naomi Kawase („Sweet Bean”, „Still the Water”, „The Mourning Forest”). La rezidența FILM+ vor participa următoarele proiecte din România: „The Man and His Shadow” (lungmetraj documentar, regia Dragoș Hanciu, Work in Progress Lab), „5000KM”(lungmetraj documentar, regia Paul Chirilă, Production Lab), „Drumul Dragonului” (scurtmetraj ficțiune, regia Monica Stan, Production Lab), „Se văd stelele în noaptea asta?” (scurtmetraj ficțiune, regia Andrei Răuțu, Production Lab), „Toma și prietenii lui” (scurtmetraj ficțiune, regia Alex Mircioi, Development Lab), „Calmul unei dimineți de iarnă”(scurtmetraj ficțiune, regia Vasile Todincă, Development Lab), „Cut It” (scurtmetraj ficțiune, regia Sorin Poamă, Development Lab) și „Tender is the Night” (lungmetraj ficțiune, regia  Elena Morar, FILM+ Expanded). Din Bulgaria vor participa trei proiecte: „Voev: Greetings to the Gods” (lungmetraj documentar, de Biljana Kirilova și Neda Milanov, Work in Progress Lab), „Everything Tastes Strange Today” (scurtmetraj ficțiune, regia Kristina Spassovska, Production Lab) și „Us”(scurtmetraj ficțiune, regia Kosta Karakashyan, Development Lab). Moldova este reprezentată de „Blocul 2” (lungmetraj documentar, regia Alexandr Dzechis, Work in Progress Lab), „Călătorie în timp – de la Bonn la Speia” (lungmetraj documentar, de Dumitru Grosei și Arcadie Plăcintă, Work in Progress Lab), „Lecție de maturitate” (lungmetraj ficțiune, regia Eugeniu Bocancea, Development Lab), în timp ce din Serbia vor participa două producții: „Last Call” (scurtmetraj ficțiune, de Hayat Aljowaily și Kaja Grujic, Production Lab) și Worlds Apart (scurtmetraj ficțiune, regia Tamara Brocic, Development Lab). Detalii despre participanți: https://film-plus.ro/portfolio-2020/ Programul este inițiat de Asociația Graphis 122 și implementat alături parteneri și specialiști implicați în programul de mentorat. Cea de-a cincea ediție FILM+ este co-finanțată de către programul Europa Creativă – MEDIA* al Comisiei Europene și de Centrul Național al Cinematografiei. Parteneri media: AaRC.ro, Cinemap, Films in Frame, Filmsi.ro, IQAds, Modernism, Munteanu Recomandă, Radio România Cultural, Ziarul Metropolis, Zile și Nopți.   * Sprijinul acordat de Comisia Europeană pentru realizarea acestui program nu constituie o aprobare a conținutului, care reflectă doar opinia autorilor, iar Comisia nu poate fi trasă la răspundere pentru orice utilizare a informațiilor conținute în acesta.     https://film-plus.ro/ Număr de vizualizări :33http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/pyuVG5C8F9g?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Bach online, în stagiunea Filarmonicii „George Enescu“ Posted: 20 Oct 2020 11:44 PM PDT Alături de concertele susținute în fiecare joi seară, în regim live, pe scena Ateneului Român, Filarmonica „George Enescu“ continuă să difuzeze și înregistrări în cadrul stagiunii online. Astfel, miercuri, 21 octombrie 2020, de la ora 19.00, un grup de artiști ai Corului Filarmonicii „George Enescu“ interpretează selecțiuni din cantate de Johann Sebastian Bach, care au fost înregistrate în lunile iunie-iulie 2020 în sala de concerte a Ateneului Român. Proiectul „Bach online“, conceput de Răzvan Georgescu și pus în scenă de un grup de muzicieni ai Filarmonicii „George Enescu“, este „o bucurie într-o lume dezorientată și debusolată“, apreciază compozitorul Dan Dediu. „Salut entuziasmul cu care acest proiect s-a născut și îi urez să câștige mulți susținători, spectatori și diseminatori. Într-o lume în care bătălia pentru public se dă prin programe din ce în ce mai ușurele, mai accesibile și uneori impardonabil de lejere, proiectul Bach online optează pentru profunzime și reflexie. Vom putea trece peste obișnuința de a surfa pe internet și ne vom putea concentra să ascultăm muzica lui Bach? E o provocare pe care acest proiect o lansează. Muzica lui Bach rămâne, cu siguranță, pâinea noastră cea de toate zilele“, subliniază Dan Dediu. „Toți cei prezenți în acest concert, artiști vocali sau instrumentiști invitați, au simțit că este datoria lor să ofere un mesaj de încurajare prin forța vindecătoare a muzicii de o nespusă frumusețe a Cantorului de la Leipzig. Programul include momente de adâncă reflecție filosofică ce au dorit să construiască o ambianță de consolare, speranță și pace sufletească într-o perioadă incertă și temătoare“, conchide Răzvan Georgescu, unul dintre realizatorii proiectului.     Stagiunea online a Filarmonicii „George Enescu“ Miercuri, 21 octombrie 2020, ora 19.00   Bach online Membri ai Corului Filarmonicii „George Enescu“ Dirijor: Iosif Ion Prunner Invitați: Ion Bogdan Ștefănescu – flaut Ioana Balașa – flaut Adrian Petrescu – oboi Rafael Butaru – vioară Gabriel Gheorghe – vioară Eugen Bogdan Popa – violoncel Simona Săndulescu – orgă Raluca Enea – clavecin Soliști: Cristina Vasilache – soprană Ștefania Boloș – alto Georgiana Dumitru – alto Răzvan Georgescu – bas ————— Raluca Enea, Neluța Niculae, Elena Gheorghe – sopran Simona Oarfă, Sorina Popescu – altiste Florian Costea, Paul Ghica, Ionuț Popescu – tenori Cristian Băbuță, Rudolf Cocriș, Marius Nine – bași   Program: JOHANN SEBASTIAN BACH  Coral din Cantata BWV 68 Arie din Cantata BMW 36 Coral „Das ist der Vaters wille” din Cantata BWV 73 Arie „Ach, bleibe doch, mein liebstes Leben” din Cantata BWV 11 Cor „Nimm, wass dein ist, und gehe hin” din Cantata BWV 144 Duet „Wir eilen mit schwachen, doch emsigen Schritten” din Cantata BWV 78 Cor „Leite mich in deiner Wahrheit” din Cantata BWV 150 Recitativ și arie „Der Friede sei mit dir – Welt ade! ich bin dein müde” din Cantata BWV 158 Cor „Dein Alter sei wie deine Jugend” din Cantata BWV 71 Arie „Schafe können sicher weiden” din Cantata BWV 208 Coral „Ich hab Dich einen Augenblick” din Cantata BWV 103 Cor „Es war ein wunderlicher Krieg” din Cantata BWV 4 Cor „Jesus bleibet meine Freude” din Cantata BWV 147   Prezintă: Prof. univ. dr. Dan Dediu Realizatorii proiectului: Simona Oarfă Răzvan Georgescu Tehnician audio-video: Cătălin Duminică   Înregistrările din lunile iunie-iulie 2020 vor putea fi ascultate pe canalele online ale Filarmonicii „George Enescu“: site (https://www.fge.org.ro/), pe pagina de Facebook (https://www.facebook.com/filarmonica.george.enescu/) și pe canalul YouTube (https://bit.ly/2wMctlw). Accesul pe aceste canale online va fi gratuit pentru toți iubitorii muzicii. *** Siteul Filarmonicii „George Enescu“ Pagina YouTube a Filarmoncii „George Enescu“ Pagina de Facebook a Filarmonicii „George Enescu“   Număr de vizualizări :47http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/v0wlwzAffkA?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Scrisoteca, invitat Katia Nanu Posted: 20 Oct 2020 11:34 PM PDT Când baţi palma cu intimitatea ta şi a lucrurilor tale, când te aşezi comod în tine însuţi şi îţi îngădui condiţia şi fiinţa de scris, doar atunci, numai atunci poţi să laşi lumii un semn. Semnul tău. Derulăm, în câteva minute şi cuvinte fără timp, filmul scrisului tău ca personaj principal.   Katiuşa Aurelia Nanu, cunoscută sub semnătura Katia Nanu, a fost  până în 2011, redactor şef al cotidianului “Viaţa liberă” din Galaţi. S-a născut în 1954, la Călăraşi. A urmat cursurile scolii generale la Liceul nr. 1 din Tecuci. În 1969, s-a stabilit cu familia în Galaţi. A fost elevă la Liceul « M. Kogălniceanu » din Galați, apoi a urmat cursurile Universităţii Bucureşti, Facultatea de Istorie-Filozofie, Secţia Psihologie-Pedagogie. Debut publicistic, sub îndrumarea scriitorului Tudor Opriş, în 1972, în revista «Limba şi literatura română pentru elevi». După absolvirea facultății a lucrat ca profesor la Școala nr. 5 din Tecuci și Școala nr. 29 din Galați și apoi ca director la Teatrul Gulliver din Galați. Din 1988 a devenit jurnalist, profesiune pe care nu a mai părăsit-o până în 2011. Debutează în volum la Editura Ion Creangă, Bucureşti, în 1984, cu volumul «De demult cu elefanţii » (versuri). Au urmat « Piersici cu aripi » (1987) şi « Pe urmele razei de soare » (1988).  Sunt cărţi cu versuri pentru copii şi au apărut la aceeaşi editură. Următoarele cărți apărute sub semnătura sa sunt: « Cercul poveştilor » – proza pentru copii – Editura Ion Creangă (1990); « Nevoia de colivie »– eseuri, Editura Alma, Galaţi, 1995; « La verite sur les crocodiles » (versuri) – Editura Alma, Galaţi, 1997; « Suflet de rezervă »-roman, Editura Naţional, Bucureşti,1999; « De cealaltă parte a fericirii », în colaborare cu Aurel Stancu, publicistică, Editura Alma, Galați, 1999; « De demult cu elefanţii » (reeditare) – Editura Alma Galaţi, 2001; « Cineva albastru »- roman, Editura Alma, Galaţi, 2002; « Prietenii » (versuri pentru copii)-Editura Naţional, Bucureşti, 2004; Pufu1-« Te învăţ cum să vorbeşti », Editura Naţional, Bucureşti, 2005; Pufu2-« Fructele sunt tare bune », Editura Naţional, Bucureşti, 2005; Pufu3- « Jocul de-a numărătoarea », Editura Naţional, Bucureşti, 2005, (versuri pentru copii); «Exerciţiu de monotonie», proză scurtă, Editura Almaprint, Galaţi, 2006; « Paso doble », roman, Editura Senior, Călărași, 2007; « Ușor cu democrația pe scări», publicistică, Editura AlmaPrint, Galați, 2008; „Puzzle cu Vasile”, roman, Editura Axis Libris, Galați, 2011; « Registrul de gardă » (roman) – Editura Național, București, 2012; « Ochiul de sticlă », dramaturgie, Editura Axis Libri, Galați, 2013; “ Cine a golit Prutul de pește, proză scurtă, Editura Axis Libri, Galați, 2017. Romanul ”Paso Doble” a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Galați-Brăila, în anul 2008. Volumul « Ușor cu democrația pe scări» a primit Premiul special la cea de-a XVIII-a ediție a Salonului Internaţional de Carte Românească, desfăşurată la Iaşi, în 2009. Romanul ”Puzzle cu Vasile” a primit Premiul pentru proză al revistei ”Dunărea de Jos” în data de 15 ianuarie 2012. Una dintre piesele de teatru din volumul «Ochiul de sticlă», sub denumirea «DNA», a fost montată și s-a jucat la Teatrul Dramatic «Fani Tardini» Galați. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Este medaliată cu Ordinul  UZP, clasa I. Este căsătorită, are o fiică și o nepoată. «Sunt un produs de bloc, dar şi de înălţime… În Tecuci chiar am lăsat un vis şi am trăit o poveste, adolescenţa mea. În Galaţi am fost elevă la M. Kogălniceanu,  un liceu foarte bun. Apoi am plecat în lume, lumea întinzându-se acum mai bine de trei decenii cam până la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie-Filozofie, Secţia Psihologie-Pedagogie. Plus franceză. Am vrut să fiu om de ştiinţă şi nu s-a ales din mine decât un profesor cumsecade. Apoi am lucrat cu pionierii, cu şoimii şi am trecut chiar pe la cârma Teatrului de Păpuşi. N-am prea avut stare până n-am ajuns la ziar, acolo unde mi-am dorit dintotdeauna să fiu. Scriu de când mă ştiu»    Eu am nevoie de scrisul meu. Așa știu eu să mă așez în rândul lumii… De ce scrii? Scrisul reprezintă… Scriu pentru că scriu. Și, când nu scriu, fac exerciții în mintea mea, aranjând cuvintele, alcătuind o formă nouă de exprimare, creionând povești. Nu trebuie să ai un creion în mână sau degetele pe tastatură ca să  scrii. Uneori scrisul se petrece înlăuntrul tău, ca o plantă ce se conturează, apoi crește și îți ocupă spațiul vital. Ca în “Spuma zilelor” (Boris Vian), îmi crește scrisul în mine, vreau nu vreau, precum un leac după durere sau, dimpotrivă, precum o boală. Pentru că aș vrea să mă opresc, chiar m-am oprit o vreme, încercând să nu mai dau formă gândurilor, revoltându-mă împotriva lor, certându-mă cu mine cum se ceartă un drogat cu dependența. Cine are nevoie de ceea ce scrii tu? Asta îmi spuneam, încercând să înțeleg că lumea se schimbă, cere altceva, oferă altceva decât știu eu să dau. Și de ce aș fi eu mai potrivită decât alții pentru a scrie? Îndoiala, spaima, uneori neputința de a înțelege, alteori bucuria de a fi pur și simplu, fără alte complicații, m-au cotropit încercând să mă oprească din scris.  Însă, de fiecare dată am ajuns la aceeași concluzie. Eu am nevoie de scrisul meu. Așa știu eu să mă așez în rândul lumii, asta e forma mea, nu de exprimare, ci de ființare. Nu știu să trăiesc altfel. Scriu pentru că scriu.   Este un spațiu atemporal, agățat undeva în afara lumii, populat cu amănuntele unei vieți întregi… Unde scrii? Locul unde scrii înseamnă/semnifică… Acum, de câțiva ani, scriu doar la birou. Mi se întâmplă să mai notez câte ceva pe un carnețel sau o foaie de hârtie, chiar în telefon,  dacă ideea îmi vine dincolo de miezul nopții sau cine știe unde mă aflu. Dar, de cele mai multe ori, mă așez pe un scaun, de fapt un soi de fotoliu, incomod (pe care tot spun că îl voi schimba și nu mă îndur), la biroul meu uriaș, deschid laptopul și mă apuc de scris. Sunt în biroul meu, cu cărțile mele alături, uneori cu puțină muzică, cu zeci de fotografii ale unor fete frumoase în jur. Familia mea e plină de fete! Mai scriu, mai citesc, mă uit la poze și îmi bucur sufletul. Camera respiră în tablouri de la oameni dragi, lucruri frumoase și amintiri neprețuite. În spatele scaunului am căsuța păpușilor, pe care nu știu cine a dorit-o mai tare, eu sau nepoata mea. Când vine la mine, ne jucăm amândouă cu ea. Am plante care respiră odată cu mine, cărți pe care uneori le răsfoiesc căutând ceva și pierd timpul scrisului citind. Este un spațiu atemporal, agățat undeva în afara lumii, populat cu amănuntele unei vieți întregi. Și la ziar am avut  vreme îndelungată un birou, bibliotecă, multe cărți și privilegiul de a fi singură cel puțin câteva ore pe zi. Este o șansă uriașă să poți avea un loc al tău, unde să-ți presezi sufletul între lucruri și întâmplări speciale. Bine, pot să scriu și pe genunchi, pe un colț de masă, pe iarbă, în drum, oriunde. Însă asta ține de meseria care mi s-a insinuat sub piele, jurnalismul. Dar ăsta nu e scris pe de-a întregul. E notiță, scânteie, tușă a momentului. Ca un pictor care face schița și abia apoi intră în atelier pentru a definitiva lucrarea. Biroul este fața mea dinăuntru. De aceea este plin cu tot felul de lucruri. Nu pot renunța la cărțile care-mi plac, la fotografii, icoane, lucrări de artă, sfeșnice, o floare pe care o iubesc, o mască venețiană, un cadou primit de la un prieten sau un carnețel în care mi-am nortat ceva important acum zece ani. Cine știe când voi avea nevoie de ele! Mă completează, mă fac să nu mă simt singură. De când Maria, nepoata mea, a mai dat un sens vieții mele, unul vital, biroul a primit și vizita jucăriilor. Multe. Au venit și nu au mai plecat. Îl completează. Când nu sunt jucării  explodate peste tot, pe pat, pe birou, pe jos, pare chiar prea curat, de-a dreptul monoton. Așa că biroul sunt eu cu Maria din mine și cu o copilărie pe care o uitasem și pe care o redescopăr  uimită uneori, supărată pe mine alteori, mulțumită că-l regăsesc întotdeauna.   Lumea din afara și din cămările sufletului meu… Ce te inspiră oricând? Lumea. Realitatea care bate orice imaginație, momentul, clipa, visul împlinit într-o clipă, sau zdrobit într-o fracțiune de secundă. Lumea din afara și din cămările sufletului meu, așa cum pot eu să o înțeleg, să o rumeg, să mi-o însușesc și să o dau mai departe. Lumea văzută prin ochii copilului meu și al copilului copilului meu, lumea asta frumoasă până la lacrimă și crudă până la rană, curioasă și nepăsătoare, necunoscută și familiară, întreaga lume din care eu am văzut doar un petec, am trăit doar o bucățică, un crâmpei. Dar în bucata mea de lume se îngăduie toți oamenii pe care îi iubesc și care fac cât lumea întreagă. Ei mă inspiră, viața lor, trăirile lor din care, uneori, fac și eu parte. Mă fascinează ceea ce trăim zilnic, bine sau rău, frumos sau urât, ciudat sau amuzant în această viață. Cu tot ce-am adunat din viața altora, mai înțelepți decât noi și care, la rândul lor, și-au trăit viața cum au știut ei mai bine, mai frumos, mai ușor sau mai greu. Cum suntem doar o bătaie de aripi de-o clipă în istoria universului, înțeleg să mă bucur de fiecare minut și să prețuiesc ceea ce mi s-a dat. Să mulțumesc  pentru bogăția din mintea și sufletul meu. Și pentru ceea ce ochii mai pot să cuprindă.   Nu mi se pare că scrisul este o stare de confort, ci una de permanent efort, de agitație, de trăiri intense… Ce te liniștește și te aduce în starea de scris? Nu cred că trebuie să fiu liniștită pentru a scrie. Mai curând neliniștită. Nu mi se pare că scrisul este o stare de confort, ci una de permanent efort, de agitație, de trăiri intense. Asta mi se trage din vremea trudei la ziar. Un cotidian este o neliniște continuă. Am rămas cu reflexul ăsta. Al unui Gargantua care se naște zilnic sub fruntea mea. Mereu nesătul. E greu să-ți potolești pofta de realitate atâta vreme cât ai mereu nevoie de ea, sub toate formele. De liniștit, cât pot fi eu de liniștită, mă liniștește ființa cu patru picioare și coadă care mă însoțește pe fiecare centimetru pătrat al casei. Liza, pisica mea cea nouă – pentru că partenerul tinereții mele, Misi, m-a părăsit acum aproape doi ani – este o nebună și jumătate. Mă zgârie, mă mușcă, nu mă lasă să o mângâi decât arareori și atunci doar pentru că are ea chef sau pentru că vrea să fie periată, însă nu mă părăsește nicio clipă. Când dispar mă caută prin casă, mă strigă, apoi se așază undeva în apropiere și se liniștește, toarce puțin și adoarme. O simt alături și mi se pare că liniștea este ca o pătură călduroasă, tihna se poate pipăi cu degetele de la mână. Mi-e bine cu ea în apropiere, poate pentru că știu că eu îi ofer ei siguranță, și asta mă calmează. În starea de scris, care este o stare de normalitate, de firesc (aș compara-o cu “starea de bine” pe care o ai când faci prăjituri și chiar îți ies), mă introduce sigur și pe termen nelimitat o idée pe care o coc întâi în minte, în vis, în timp ce fac cumpărături, când mă plimb sau îmi fac cine știe ce treburi, apoi, după ce am găsit timpul necesar să deschid laptopul încep să o conturez. Îi dau formă, culoare, suflu peste ea să prindă aripi… Practic, se așază după aceea singură în culcușul ei, scriu cum îmi vine, mă conduce scrisul pe mine și nu eu pe el.   Am terapeutul în mine, îl port în spate, de-o viață… Ai făcut vreodată terapie ca să te întorci la tine, la scris? Nu, în sensul direct al întrebării. N-am fost niciodată la un terapeut, nu pentru că n-aș avea încredere sau pentru că nu mi se pare necesară o astfel de abordare a unor probleme, dar formația mea este aceea de psiholog. Am terapeutul în mine, îl port (uneori destul de inconfortabil) în spate, de-o viață. Mereu am reușit să mă vindec singură de spaimele, de durerile sau de nedumeririle mele. Trebuie să recunosc, totuși, că în ultima vreme mi-aș fi dorit să cunosc o persoană suficient de inteligentă cu care să pot vorbi despre deziluziile cu care mă confrunt, despre sentimentul de inutilitate pe care l-am traversat… Dau vina pe anii care trec, pe “nepotrivirile de caracter” între mine și lumea în care trăim. Îmi aduc aminte de Topârceanu (Sonete pluvioase): “Sunt  izolat ca Robinson Crusoe,/Nu vine nime-n ușa mea să bată,/Și dacă stau cu ușa încuiată/ E că nici eu de nime n-am nevoie”. De râsu-plânsu, nu-i așa? În fine, poate este greu de crezut dar, când ajung într-un impas, mă gândesc ce fericită sunt că am ceea ce am, că pot să cred în Dumnezeu, că viața a fost  darnică și blândă cu mine. Și atunci fac și eu binele pe care îl mai pot face, îmblânzind astfel demonii din mine. Scrisul îmi vine mănușă în astfel de “ocazii”. Așadar, mă întorc singură la scris, fără ajutorul nimănui. Tabieturile tale poetice sunt…/cuvintele compatibile cu scrisul tău sunt… Nu cred că am așa ceva. O fi deformație profesională!? Sunt un om mai puțin complex decât mi-ar fi plăcut să fiu. Și nici nu sunt poet, sunt prozator. Cu toate că, atunci când lumea se năpustește cu amintirile peste mine, mă mai cuprind “elanurile” poetice. Că nu e om să nu fi scris o poezie, nu-i așa? Iar eu am scris mai multe… Uite, îți dau un exemplu, să vezi că anii nu te vindecă de nimic. Te poți face de… poezie la orice vârstă. “Pământul  se oprește în loc, Albastru. Pare pustiu, O bucata de univers Reîntoarsa la chemarea dintâi. Cineva ar trebui să strige: Să se facă lumină! Însă Dumnezeu tace. Peste toate se lasă încet, Ca o mângâiere, Așteptarea. N-avem unde fugi din propria noastră viață.” Însă, dacă mă gândesc mai bine, ceva tabieturi, tot am. De când am lăsat țigara, și parțial și cafeaua zilnică, cum mă așez la scris cum mă apucă așa un dor de ceva bun. Îmi pun o cafea, un ceai, un suc, fructe, să am aproape. Mă trezesc ronțăind ca un șoricel cine știe ce, adulmecând mirosuri, chinuită de sete  sau chiar poftind la un fum dintr-o țigară lungă, subțire, elegantă…   Orice aș fi fost, tot n-aș fi renunțat  la scris… Dacă nu ai fi scris ce ai fi făcut? Aș fi fost profesoară. Am și fost câțiva ani. Sau bunică non stop. Îmi place rolul. Să fii bunică este cel mai frumos lucru din lume. Poți fi jucăria preferată a copilului, poți da liniștită în mintea lui, te poți copilări fără frica de ridicol, îl poți învăța o grămadă de lucruri, fiind sigur că greșești mai puțin decât în tinerețe. Și dacă greșești, te iartă. Relația este una reciproc garantată. Iubirea este fără noduri și responsabilități uriașe. Ca părinți, deținem adevărul absolut și greșim. Ca bunici  nu știm nimic, părinții au răspunderea „științei”, dar iertăm și suntem iertați cu mult mai multă ușurință. Și este atât de frumos! Însă, orice aș fi fost, pentru că mi-ar mai fi plăcut câteva lucruri, cum ar fi: mânuitor de păpuși la teatru, cofetar de torturi tematice, pictor de icoane, povestitor de povești la radio, tipograf (să miros toată ziua cărți proaspete), librar  sau educatoare, tot n-aș fi renunțat  la scris. Asta mă face să fiu Eu, așa m-a lăsat pe mine Cel de Sus pe pământ, cu darul ăsta de a scrie. Și nu pot eu să renunț la ce mi s-a dat, doar pentru că mai sunt atâtea lucruri plăcute pe lume…   Proiect inițiat de Florina Zaharia Număr de vizualizări :148http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/1U_lQwHvzjA?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Zilele „Sofia Nădejde”: dezbaterea ”Discriminare la puterea a doua” Posted: 20 Oct 2020 10:11 PM PDT Vineri, 23 octombrie 2020, de la ora 19.00, în direct de la Casa Memorială „Anton Pann”, în cadrul celei de-a treia ediții a Zilelor Sofia Nădejde, Asociația Art No More și tranzit.ro/București, în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române, organizează dezbaterea Discriminare la puterea a doua. Ce se întâmplă când ești femeie și faci parte din etnia romă? Ce așteptări are societatea de la tine? Ce așteptări au mediul artistic și publicul de la o artistă romă? Există o presiune pentru a livra anumite imagini, anumite stereotipuri? Iată doar câteva dintre întrebările la care vor încerca să răspundă actrița și regizoarea Alina Șerban și Cătălina Olteanu, activistă și membră în Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Evenimentul se va transmite on-line pe paginile de Facebook https://www.facebook.com/asociatiaartnomore și https://www.facebook.com/muzeul.literaturii.romane Alina Șerban a absolvit UNATC, a făcut un masterat la The Royal Academy of Dramatic Art din Londra. A debutat în 2009 cu Declar pe propria răspundere, un spectacol de teatru construit pe detalii biografice. De atunci, Alina Șerban a jucat în mai multe filme, iar de curând, pentru rolul din producția germană Gipsy Queen (r. Hüseyin Tabak, 2019), a primit Premiul German Screen Actor Awards. A regizat scurtmetrajul Bilet de iertare, iar pentru următorul proiect, Eu contez!, a primit Premiul FemArt, oferit de Uniunea Cineastilor din Romania (UCIN), în cadrul rezidenței FemArt organizată de Asociația Română a Femeilor în Cinema. Cătălina Olteanu a absolvit Universitatea din București, Facultatea de Limbi Străine, Romani – Spaniolă și deține și un master de la același departament. De mai mulți ani coordonează programe sociale și educaționale pentru comunitățile de romi din România. În prezent este coordonatoare de proiect la Agenția Împreună pentru Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară. Cătălina crede în puterea pe care educația o are în schimbarea perspectivei vieții, de aceea dezvoltă, prin proiectele sale educaționale, instrumente pentru promovarea toleranței și a interculturalității în rândul studenților romi și non-romi. Principalele sale domenii de interes sunt: educația incluzivă, abilitarea tinerilor și dezvoltarea comunității. Dezbaterea Discriminare la puterea a doua face parte dintr-o serie inititulată Procentul convenabil, inițiată în 2019 de Asociația Art No More împreună cu tranzit.ro/București. Dezbaterea va începe la ora 19.00 și se va desfășura pe Facebook, unde vom transmite live și vom primi întrebări și comentarii din partea urmăritorilor. Zilele Sofia Nădejde este un proiect al Asociației ART NO MORE și cofinanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Parteneri: tranzit.ro/bucurești, Muzeul Național al Literaturii Române, scena.ro, Rezidența BRD Scena9, Asociatia Română a Femeilor în Cinema, Cadran, Librarium, Cărturești, Apollo111 Teatrul, La Două Bufniţe. Parteneri media: Radio România Cultural, DLITE, Scena9, Observator cultural. Număr de vizualizări :2http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/OwQneCBOZ8o?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Opt echipe de elevi vor crea proiecte digitale pentru Noaptea Muzee... Posted: 20 Oct 2020 10:07 PM PDT Noaptea Muzeelor anunță câștigătorii apelului de proiecte „Animații, Puzzle, Investigații… Vino și te joacă cu colecțiile la muzeu!” dedicat tinerilor creatori digitali din școlile și liceele din țară. Lansat în premieră în acest an de către Rețeaua Națională a Muzeelor din România, sub marca Noaptea Muzeelor, concursul național de creații pentru echipele de elevi s-a bucurat de un real interes, cu nu mai puțin de 32 de înscrieri de propuneri originale, care pun în valoare patrimoniului local muzeal și îl reinterpretează inovativ sub formă de producții digitale. Datorită numărului mare de proiecte depuse, precum și a valorii foarte ridicate și apropiate între aplicații, Rețeaua Națională a Muzeelor a decis suplimentarea finanțării. Astfel, pe lângă cele 7 proiecte anunțate inițial ca eligibile pentru finanțare, RNMR va sprijini și inițiativa Palatului copiilor din Tulcea. Proiectele care vor primi sprijin financiar și logistic pentru implementare anul acesta sunt următoarele:   Proiect „Culoarea e mișcare”  – Liceul de Artă „Nicoale Tonitza” București; Partener: Muzeul Național al Țăranului Român;   Proiect „Ultimele zile ale lui Maniu” – Colegiul Național Dragoș-Vodă din Sighetu-Marmației; Partener: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet;     Proiect „Estetica ceramicii” – Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” Bacău; Partener: Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău   Proiect „O lume fascinantă în cristalul de sare” – Școala Profesională Bălțești & Școala Gimnazială Podenii Vechi (proiect comun), județul Prahova; Partener – Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova și Muzeul Sării din Slănic;     Proiect „Scoarța” – Școala Gimnazială 1 Cuza-Vodă, Călărași; Partener – Muzeul Dunării de Jos, Călărași, Secția de Etnografie și Artă Populară;   Proiect „Festinul chipurilor fără glas” – Școala Gimnazială „Ion Luca Caragiale” Sibiu; Partener: Muzeul Național Brukenthal, Sibiu;     Proiect „Dancing Queen” – Școala Gimnazială Sântandrei Bihor; Partener: Muzeul Orașului Oradea;   Proiect „Epopeea unui inel” – Palatul Copiilor din Tulcea; Partener: Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea;   Toate cele 8 proiecte vor fi susținute atât financiar de către Rețeaua Națională a Muzeelor, precum și cu medierea accesului la colecțiile și la resursele muzeelor partenere. Proiectele realizate vor fi prezentate în preajma datei de 14 noiembrie 2020 în mediul virtual, exclusiv pe canalele de promovare, comunicare, informare sau prezentare online. Pentru celelalte 24 de proiecte depuse de echipele de elevi în apelul „Animații, Puzzle, Investigații… Vino și te joacă cu colecțiile la muzeu!” vor fi identificate surse de finanțate pentru ediția 2021 a Nopții Muzeelor.   Pe 14 noiembrie 2020, Noaptea Muzeelor propune publicului la nivel național activări muzeale, instalații de artă, producții video dedicate sau proiecte culturale organizate atât în muzee sau spații alternative, cât și în mediul virtual. În contextul pandemiei, evenimentele și expozițiile din muzee sau spații culturale se vor desfășura cu respectarea normelor și recomandărilor oficiale aflate în vigoare în fiecare localitate.   Inițiat în urmă cu 16 ani de Ministerul Culturii și Comunicării din Franța, patronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor, Noaptea Muzeelor este organizată anual pe plan european, iar în România de către Rețeaua Națională de Muzeelor (RNMR), fiind un eveniment cultural așteptat de public de fiecare dată cu mare interes.   Organizatori: Rețeaua Națională a Muzeelor din România, Noaptea Muzeelor Finanțator: Administrația Fondului Cultural Național Partener media principal: Europa FM Parteneri media: AGERPRES, Agenția de Carte, Bucureștii Vechi și Noi, Bookhub, Bursa.ro, Calendar evenimente, calatoriaperfecta.ro, catchy.ro, CAȚAVENCII, Fashion Premium Magazin, Good News, Hotnews, I-tour, IQool, miscareaderezistenta.ro, modernism.ro, MovieNews, Observatorul cultural, playU.ro, Radar de media, Radio România Cultural, RADOR, Revista Psychologies, Revista Zeppelin, Spotmedia.ro, urban.ro, Zile și nopți.   Mai multe informații pe www.noapteamuzeelor.org   Număr de vizualizări :2http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/Ow7FtxcsVC4?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Top 100 artiști care au îmbogățit colecționarii Posted: 20 Oct 2020 10:00 PM PDT Piața de artă prosperă, prețurile record sunt atinse în mod regulat și apoi din nou depășite de alte opere de artă, mai importante, semnate de artiștii ce devin din ce în ce mai cunoscuți. Procesul este continuu susținuți de colecționari, pasionați de artă ori pur și simplu investitori, care ajung fericiții proprietari legitimi ai acestor valori. Comorile de artă, adunate în colecții valoroase, aduc posesorilor nu doar capital material și o inspirată investiție în vremuri tulburi, ci și educațional și spiritual, precum și, nu în ultimul rând, o implicare în conservarea și promovarea patrimoniului cultural național.  După – probabil – cel mai obiectiv dintre criterii, acela al valorii publice de adjudecare a operelor de artă, conform istoricului tranzacțional al caselor de licitații românești și internaționale, a fost realizat un top al artiștilor a căror lucrări au fost achiziționate de către colecționari români sau străini. Precum în alte privințe, cumva simptomatic, în topul valorii adjudecărilor se află lucrări ale maeștrilor români stabiliți în străinătate ori care au creat în străinătate și, oricum, licitate în străinătate. Detașat, pe locul întâi în Topul 100 Mari Maeștri ai Artei Românești se află celebrul Constantin Brâncuși, primul sculptor modern, a cărui extraordinară lucrare „La Jeune fille sophistiquée” a fost adjudecată pentru 52,9 milioane de euro. Acest singur exemplar în bronz al portretului stilizat făcut de Brâncuşi scriitoarei şi activistei anglo-americane Nancy Cunard a fost vândut la New York de către casa de licitații Christie’s în 2018. În ultimii ani, atenția colecționarilor s-a îndreptat și către artiștii contemporani români a căror creație s-a ridicat, deseori, la standardele pieței internaționale. Astfel, prețul obținut la o licitație Christie’s din Londra l-a urcat pe cel mai râvnit artist român contemporan, Adrian Ghenie, pe a doua poziție a topului, cu lucrarea „Nickelodeon”, adjudecată în octombrie 2016 pentru aproximativ 7 milioane de euro. Tabloul, care a fost expus în 2016 la Muzeul Național de Artă Contemporană, a depășit cu mult estimarea casei Christie’s, care evaluase lucrarea la 1-1,5 milioane de lire sterline. De notat că recent, luna aceasta, în 6 octombrie, o lucrare de Adrian Ghenie din seria Lidless Eye, deconstruind portretul pictorului Van Gogh, a fost adjudecată de Sotheby’s la Hong Kong cu peste 5 milioane de euro. Operele de artă ale artiștilor români care au trăit în străinătate au obținut cote înalte și au fost vândute pentru prețuri record datorită, printre altele, numărului mai mare al celor care investesc în artă. Exemplu este și cel de-a treilea artist din top – pictorul suprarealist Victor Brauner, care, până la apariția lui Ghenie în licitațiile publice, a ocupat al doilea loc în topul artiștilor români.  „Cazul straniu al domnului K” a fost achiziționată la Paris, în aprilie 2003, pentru suma de 700.000 de euro. Locul al patrulea în topul celor mai valoroși artiști vizuali români îi revine lui Carol Popp de Szathmari, a cărui lucrare „Tipologii și costume” a fost vândută la o licitație Sotheby’s din Londra, în 1999, pentru 624.699 de euro. Szathmari este urmat, pe locul cinci, de Dimitrie Chipăruș, unul dintre cei mai îndrăgiți sculptori și decoratori europeni Art Deco. „Les girls” a ajuns într-o colecție privată pentru 590.240 de euro, după adjudecarea de la Sotheby’s din New York în 2007. Cea de-a șasea poziție în top este ocupată de Reuven Rubin, născut la Galați, a cărui operă „The Road to Meron” a fost adjudecată tot la Sotheby’s din New York, în 2015, pentru 475.592 de euro. Andrei Cădere, de origine poloneză, ce a studiat și creat, într-o consistentă perioadă artistică, și în România, devenit apoi unul dintre cei mai importanți protagoniști ai artei conceptuale, ocupă în top locul șapte. Lucrarea „Untitled (A1200030)” a fost vândută pentru 420.000 de euro, anul trecut, de către casa de licitații De Vuyst din orașul belgian Lokeren. La Budapesta, la casa de licitații Virag Judit, „Marele circ” al artistului Vilmos Aba-Novak (maghiar stabilit la Baia Sprie) a fost adjudecat pentru 381.600 de euro, ocupând astfel locul opt în clasament, urmat de Amedeo Preziosi, artist maltez de origine, pictor romantic de vedute balcanice (itinerant prin România, primul pictor al Bucureștiului), pe locul 9. „Suvenir” se vinde, în 2009, la Londra, de către casa de licitații Bonhams, pentru 362.112 de euro. Piața de artă românească a crescut de aproape 8 ori în ultimii 5 ani (din 2016), în cât privește numărul de colecționari, exprimat în participanți la licitațiile organizate în România – la momentul de față doar online. Preferințele colecționarilor care și-au îmbogățit colecțiile cu opere de artă se îndreptă, în continuare, către arta de patrimoniu și marii maeștri ai artei românești. În topul tranzacțiilor de pe piața românească de artă rămân Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian și Nicolae Tonitza. Cea mai valoroasă adjudecare petrecută, până în acest moment, în piața de artă din România, datează din octombrie 2018, pentru o pânză de mici dimensiuni a pictorului național Nicolae Grigorescu: „Țărăncuță cu basma albă” a stabilit un nou record pentru autor, fiind adjudecată pentru 340.000 de euro, la casa de licitații Artmark (detronând fostul record, de 320.000 de euro, tot pentru o lucrare de Grigorescu, adjudecată în decembrie 2016). Denumit și pictorul florilor, Ștefan Luchian a dat o semnificație  și o valoare aparte fiecărei culori așternute pe pânzele sale și se plasează pe locul secund în topul preferințelor colecționarilor români. Astfel, în 2013, opera acestuia „Două fete” a fost adjudecată pentru 300.000 de euro. Încântătoare și fascinantă, opera maestrului Nicolae Tonitza este, de la an la an, mai apreciată și râvnită de către colecționari. Dovadă stă tranzacționarea operelor semnate de pictorul universului copilăriei, – la prețuri din ce în ce mai ridicate. Pictura sa de mari dimensiuni, provenind din colecția retrocedată dr. Iosif Dona, „Nud în iatac” a fost adjudecată tot de casa de licitații Artmark, în 2011, pentru 290.000 de euro. Topul complet al artiștilor români este public aici și cuprinde cele 100 de nume ale maeștrilor cei mai tranzacționați, numele operei, prețul și locul unde a fost adjudecată.     Număr de vizualizări :37http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/gwp8LRpaNFQ?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Expoziția „Ion I.C. Brătianu – 156 de ani de la naștere“ Posted: 20 Oct 2020 09:42 PM PDT Joi, 22 octombrie 2020, ora 12, Biblioteca Academiei Române vernisează expoziția „Ion I.C. Brătianu – 156 de ani de la naștere“. Evenimentul va avea loc în Sala de expoziții „Theodor Pallady“ din Calea Victoriei 125. Vor lua cuvântul acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, și prof. ing. Nicolae Noica, director general al Bibliotecii Academiei Române. Expoziția dedicată celebrului om politic și prim-ministru, care a jucat un rol fundamental în realizarea Marii Unirii de la 1918 și în dezvoltarea României moderne, reunește manuscrise, piese de arhivă și corespondență, foi volante, precum și un bogat material fotografic din colecțiile Bibliotecii Academiei Române și Muzeului Național al Literaturii Române.   Între piesele expuse se numără corespondență personală adresată tatălui și mamei în perioada studiilor la Paris, corespondență diplomatică adresată Regelui Ferdinand și unor oameni politici, memorii ale Reginei Maria, ale liberalului I.G. Duca, ale mamei sale, Pia Brătianu, și ale surorii sale, Sabina, măritată Cantacuzino.   O atenție specială este acordată documentelor de arhivă care reflectă atitudinea și poziția politicianului român în cadrul Conferinței de Pace de la Paris din 1919, cum sunt Programul Conferinței, cu semnăturile autografe ale tuturor participanților sau Notele luate de Ion Pillat la audierea lui Ion I.C. Brătianu în Comisia Afacerilor Românești, prezidată de André Tardieu, președintele Consiliului francez, cu privire la revendicările românești de la Conferința de Pace.   Ion (Ionel) I. C. Brătianu (1864-1927), lider al Partidului Național Liberal vreme de aproape două decenii, a fost o personalitate marcantă a politicii românești a secolului XX. Contribuția sa a fost definitorie în adoptarea unor direcții de acțiune care au vizat: perioada neutralității și intrarea României în război alături de Antantă, desăvârșirea statului național român, reformele agrară și electorală, redactarea constituției, afirmarea României pe plan internațional.   Odată cu alegerea sa ca membru de onoare al Academiei Române, în anul 1923, Brătianu declara: „Am învățat să prețuiesc Academia ca cel mai înalt institut de cultură națională și cel mai de seamă organ al unității neamului“.   Expoziția va fi deschisă în perioada 22-30 octombrie 2020 și poată fi vizitată în intervalul orar 10-14, cu programare la adresa: [e-mail], cu cel puțin o zi înainte.   Vernisajul se va desfășura cu respectarea tuturor normelor de protecție anti Covid-19 în vigoare, în sală putând fi prezente maximum 20 de persoane.   Număr de vizualizări :12http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/IHiJ4-0V1Q8?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

TNTm: ”Sunt o babă comunistă”, spectacol cu public, în Sala Mare Posted: 20 Oct 2020 09:40 PM PDT Teatrul Național din Timișoara anunță programarea spectacolului ”Sunt o babă comunistă”, sâmbătă, 24 octombrie, de la ora 19, și  duminică, 25 octombrie 2020, de la aceeași oră.  ”Este, poate, cel mai bun moment pentru noi toți – pentru noi, pentru colegii noștri din celelalte instituții de artele spectacolului și pentru public – să învățăm și să practicăm pe de-a-ntregul exercițiul corectitudinii, precum și pe cel al responsabilității; să fim onești față de noi și față de comunitățile în care trăim  și să înlocuim indiferența față de cei din jur cu responsabilitatea față de ei; să ne asumăm să spunem adevărul și să respectăm cu toții – persoane particulare și instituții, deopotrivă – măsurile prevăzute în lege în cazul infestării cu noul coronavirus, chiar dacă acest lucru, la prima vedere, pare o destabilizare a cutumelor personale și profesionale. Acesta a fost, de altfel, principiul pe care Teatrul Național din Timișoara și l-a asumat de la bun început, astfel încât își desfășoară activitatea respectând la literă măsurile de prevenție și făcând toate eforturile necesare pentru a construi  un spațiu sigur atât pentru spectatori, cât și pentru echipa sa. Rezultatul acestui efort obstinat a fost că de două luni, de când am început să jucăm (incluzând aici și cele 15 spectacole invitate din țară, selecționate în FEST-FDR), gradul de incidență a infestărilor cu coronavirus rămâne egal cu zero atât în ce privește echipa artistică și tehnică de scenă, cât și cea administrativă și de producție. În ciuda și, poate chiar mai mult, datorită pandemiei, Teatrul Național dovedește că rămâne o echipă adevărată – responsabilă, coerentă, unită – prin urmare, puternică, și,  ca atare, Teatrul funcționează. În aceste condiții, cu speranța că indicele de infestare cu coronavirus va rămâne mai mic de 3 la mia de locuitori, Teatrul Național din Timișoara programează spectacolul Sunt o babă comunistă, scenariu de Călin Ciobotari după romanul omonim de Dan Lungu, în regia Antonellei Cornici sâmbătă, 24 octombrie, de la ora 19, și  duminică, 25 octombrie, de la aceeași oră.  În respectul măsurilor de prevenție privind distanța dintre spectatori, spectacolul este programat la Sala Mare a Teatrului Național.  Biletele pot fi achiziționate online pe www.tntimisoara.com sau de la Agențiile Teatrului Național (Agenția „Mărășești”, str. Mărășești nr. 2 și Agenția „Sala 2”, Parcul Civic), orar marți – duminică, între orele 11 și 19. Precizăm că numărul de locuri este limitat în funcție de normele de distanțare.  ”   // anunță Teatrul Național din Timișoara. Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm   Număr de vizualizări :13http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/DNrisE2Gns8?utm_source=feedburner&utm_medium=email" height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />