MOARTEA UNUI ZIARIST (III)

[Miron Manega]

Toate cotidienele apărute pe 3 ianuarie au scris despre tragicul eveniment. Preiau un fragment din relatarea apărută în ziarul "Adevărul":
"Directorul cotidianului »Adevărul», Dumitru Tinu, a pierit, miercuri, 1 ianuarie, în urma unui grav accident rutier. Cumplita tragedie s-a petrecut pe DN 1, în apropierea localităţii Româneşti, Prahova. Dumitru Tinu a sărbătorit împreună cu familia intrarea în Noul An, din care nu a apucat să trăiască nici 10 ore. S-a retras devreme de la petrecere, la 12,40, iar dimineaţa a plecat, la volanul maşinii personale, spre una din staţiunile de pe Valea Prahovei, unde dorea să schieze.
În jurul orei 9,45, din cauze care nu au fost pe deplin elucidate, maşina condusă de Dumitru Tinu, un »Volvo S-40», a intrat în derapaj, părăsind sensul de mers şi, după ce a rulat circa 15 - 20 metri pe banda opusă, s-a răsturnat într-un şanţ adînc, de pe marginea şoselei. Maşina nu prezintă avarii serioase. Interiorul este aproape intact. Sistemele de siguranţă »air-bag» ale maşinii nu s-au declanşat. În urma şocului - apreciază legiştii - , conducătorul autoturismului, care nu-şi pusese centura de siguranţă, s-a lovit cu capul de planurile dure ale maşinii, suferind grave leziuni ale craniului şi coloanei vertebrale.
O reconstituire a tragediei este acum aproape imposibilă, apreciază ofiţeri ai poliţiei rutiere. Pe şosea nu există urme de frînare. Drumul a fost curăţat de mijloace auto mobilizate pentru deszăpezire, iar la ora sosirii echipajelor poliţiei nu se mai putea distinge mare lucru din traseul urmat de automobil înainte de a ajunge în şanţ. Un participant la trafic, şoferul unei »Dacii», care circula de la Ploieşti spre Bucureşti, a declarat poliţiei că a văzut, în oglinda retrovizoare, aproape întreg filmul tragediei. Maşina »Volvo», condusă de Dumitru Tinu, a depăşit, cu puţini metri înainte de locul accidentului, o autospecială prevăzută cu lamă, care curăţa şoseaua. Se pare că gheaţa împinsă de lama utilajului a ajuns sub roţile maşinii în care se afla directorul ziarului »Adevărul». Nu ştim dacă este aşa, dar şoferul Daciei spune că, în acel moment, a observat în oglindă că Volvo-ul», cu care tocmai se intersectase, începe să alunece pe o traiectorie ciudată, trecînd peste axul drumului şi peste celelalte două benzi ale sensului opus, pentru a plonja, apoi, inexplicabil, în şanţ. Dumitru Tinu a fost scos din maşină de o echipă a muncitorilor angajaţi la deszăpezire. Aceştia au văzut maşina plonjînd în şanţ şi au oprit utilajele pe dreapta, sărind în ajutorul celui aflat la volan. Era prea tîrziu, însă, cum aveau să constate medicii de la Salvare şi poliţiştii Brigăzii Rutiere DN 1, care au ajuns în circa 15 - 20 de minute la locul tragediei. Din cauza gravelor traumatisme, Dumitru Tinu a decedat în cîteva secunde, după ce maşina pe care o conducea s-a răsturnat în şanţul de pe marginea şoselei Bucureşti- Ploieşti.
Atît specialiştii poliţiei rutiere, cît şi medicii legişti au reţinut între alte ipoteze de lucru, pentru stabilirea cauzelor accidentului, o defecţiune tehnică la maşină sau o afecţiune de natură medicală. Ei urmează să se pronunţe, în următoarele zile, după efectuarea tuturor analizelor de laborator şi a expertizei tehnice a maşinii asupra acestor variante.
Ieri, în urma autopsiei, medicii legişti şi un procuror din partea Parchetului Tribunalului Prahova, care efectuează cercetări în cauză, au concluzionat că moartea ziaristului Dumitru Tinu s-a datorat contuziei şi hemoragiei meningo - cerebrale, în urma unui traumatism cranio - cerebral, contuziv, acut, forte, deschis, soldat şi cu fractură de etaj endobazic mijlociu şi fractură de coloană cervicală. Leziunile traumatice s-au produs prin lovirea extremităţii cefalice de planurile şi reliefurile dure ale interiorului autovehiculului. Concluziile finale ale raportului medico - legal de autopsie vor fi cunoscute, însă, abia după analiza probelor histopatologice, înaintate la INML Bucureşti. Tot ieri, Poliţia a efectuat o constatare tehnică a autoturismului implicat în accident, în urma căreia nu au fost descoperite defecţiuni ale mecanismelor şi sistemelor ce concurau la siguranţa circulaţiei. Tehnicienii susţin că maşina era corespunzătoare din punct de vedere tehnic, în momentul producerii accidentului." (Nicolae Militaru - "Dumitru Tinu, directorul ziarului »Adevărul», a pierit într-un accident de circulaţie")


Numărul din 3 ianuarie al ziarului "Adevărul" a fost dedicat în întregime "marelui dispărut". Nu-mi place această sintagmă, mi se pare ipocrită, dar e utilă în unele împrejurări. Aş înlocui "mare" cu "celebru". Dar celebritatea abia de-acum urma să înceapă.
"Dumitru Tinu, un important jurnalist român, care a relatat invazia sovietică din Cehoslovacia şi şi-a condus ziarul pe o linie independentă după căderea comunismului, a murit miercuri într-un accident de maşină. Avea 62 de ani" - informa, pe 2 ianuarie, Associated Press. Comunicatul a fost preluat de The Washington Post (SUA), The Guardian (Marea Britanie), Houston Chronicle (SUA), Austin American Statesman (SUA), News Journal (SUA), Sarasota Herald Tribune (SUA), Times Daily (SUA), Canton Repository (SUA), Tuscaloosa News (SUA), Newsday.com, ABC New, Fox News, KTVU, WSOC, WSB. Ştirea a fost preluată şi de agenţiile Reuters şi AFP.
Impresionant... În acelaşi ziar, pe două pagini, sînt publicate 114 mesaje de condoleanţe. Foarte multe de la persoane importante: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Michael Guest, Prinţul Paul de România, Răzvan Theodorescu, Ralu Filip, Dan Ioan Popescu, Radu Timofte, Theodor Stolojan, Gheorghe Fulga (director SIE), Rodica Stănoiu, Mugur Isărescu, Ioan Rus, Mihai Mălaimare, Valerian Stan... Cel mai lung mesaj este al primului ministru. Mai lung decît al preşedintelui. Printre cele mai scurte, aproape criptic, mesajul lui Sergiu Andon, adresat defunctului ca un reproş: "Ne-aţi trimis înainte, în staţia Speranţei. De ce întîrziaţi? De ce v-aţi oprit pe drum?". Sergiu Andon se referea la ultimul editorial al lui Dumitru Tinu, "Spre Staţia Speranţei", apărut cu 24 de ore înainte de a muri...
Nu-mi pot reprima un sentiment de dezgust. Moartea unui om important este întotdeauna prilej de exhibare a celor mai ipocrite convenienţe. Mă întreb: cîţi dintre cei care au trimis scrisori de condoleanţe l-au preţuit cu adevărat? Cui se adresează, de fapt, aceste mesaje? Familiei? Redacţiei? Sau electoratului?... Îmi arunc, din curiozitate, ochii peste mesajul lui Ioan Dan Popescu: "Un om care şi-a dedicat întreaga existenţă promovării societăţii în care a trăit, un profesionist care şi-a subordonat întreaga viaţă crezului său de jurnalist - acesta va fi portretul ce va rămîne în memoria noastră după dispariţia fulgerătoare a celui care a fost Dumitru Tinu - directorul celui mai prestigios cotidian din România de după 1989. Pierdem, prin dispariţia lui Dumitru Tinu, nu numai un ziarist profesionist, ci şi un cetăţean responsabil, un partener de excepţie... etc".
Cîtă durere! Cîtă compasiune! Mă gîndesc la discursul funebru auzit de Caragiale la înmormîntarea unui om politic: "Decedatul era dintre acei bărbaţi cari-şi ridică din viaţă un piedestal, de unde numele lor zboară din gură în gură şi din secol în secol! Marile principii sunt totdeauna baza puternică şi solidă care face frontispiciul oricărui edificiu naţional: răposatul era dintre aceia. Fără asemenea răposaţi, o naţiune nu poate trăi. Să luăm dar cu toţii stindardul patriotic care era infiltrat în vinele şi-n inima ilustrului decedat, pe care-l plîngem că nu mai este printre noi, şi să-l punem în fruntea noastră"
...........................

Ora 16.00. Sună telefonul. Este G.A., colega mea. Acest telefon îl aşteptam. O rugasem să ia legătura cu Emilia Iucinu, pentru a-mi înlesni o întrevedere cu ea. "Ce-a zis?" - o întreb. "Zice că e disperată din cauza filmului ăsta la care se lucrează. Mi-a plîns în telefon. I-am spus că e în interesul ei să spună lucrurile aşa cum ştie ea că s-au întîmplat, ca să nu mai fie distorsiuni. A zis că o să vorbească şi ea cu avocatul, cu Andon. Îmi dă răspunsul azi, sau, cel mai tîrziu, mîine, după proces."
Nu-mi suna deloc bine chestia cu avocatul. Dar, în sfîrşit, era dreptul ei. I-am mulţumit lui G. şi am închis.
..............................

Încerc să fac un rezumat al biografiei lui Dumitru Tinu din materialele apărute în presă. S-a născut în 1940, în satul Coteana, judeţul Olt, la 19 kilometri de Slatina. Era al treilea copil al unei familii sărace. Părinţii lui erau neştiutori de carte. Cu sacrificii uriaşe, aceştia l-au tirmis la studii, în Slatina, unde a făcut liceul. Un an de zile a stat în gazdă la o familie de ţigani, pe care părinţii lui Mitru îi plăteau în produse agricole. În fiecare sîmbătă se ducea acasă, la Coteana, pe jos. Anul 1962 a fost, pentru Dumitru Tinu, anul marilor împliniri. A avut prima pereche de pantofi (făcuţi de cizmarul satului Coteana), a absolvit Institutul de Limbi Străine din Bucureşti şi a intrat în presă, la Scînteia, la Departamentul Politică Externă... Cam atît. În rest, cîteva comentarii despre destinul unui copil sărac, ajuns, prin ambiţie, pe culmile gloriei şi cîteva declaraţii (convenţionale, mi se pare mie, şi într-un limbaj cam... forestier, iertaţi cinismul). Nimic despre Institutul Maxim Gorki, nimic despre împrejurările întîlnirii şi căsătoriei cu Tamara.

(VA URMA)

Citeste si pe www.certitudinea.ro