https://i1.wp.com/bibliocarti.com/wp-content/uploads/2017/03/Pictura.jpg?resize=325%2C170 325w" sizes="(max-width: 800px) 100vw, 800px" />Din moși strămoși – Meșteșuguri românești aproape uitate
Pe sticlă, pe lemn sau pe ceramică, pictura tradiţională românească a fost şi rămâne o îndeletnicire atractivă nu doar pentru localnici ci şi pentru turişti. Fascinantă prin coloritul viu şi variat, aceasta este o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie, iar talentul îşi spune din plin cuvântul. Dacă pictura pe sticlă este regăsită în special la icoane şi vitralii, mobilierul pictat nu este nici el mai prejos, iar obiectele din ceramică înfrumuseţate cu simboluri şi motive variate pictate sunt printre cele mai căutate obiecte de artă tradiţională română. Complexitatea decorului ţine de imaginaţie şi talent, dar fără îndoială, artizanaturile rezultate merită o promovare a acestei tradiţii aproape uitate. Menţionată mai sus, ceramica de Marginea este şi pictată într-o manieră deosebită de oameni talentaţi pentru care această ocupaţie nu reprezintă o activitate apusă ci una plină de emoţie, culoare şi optimism. Aceeaşi zonă a Bucovinei despre care am mai pomenit, oferă şi o gamă largă de picturi pe lemn, în special icoane întâlnite în biserici şi mânăstiri. Celebrul Albastru de Voroneţ îşi spune cuvântul în cromatică, iar foiţele de aur folosite în picturi dau nu doar valoare ci şi originalitate în timp ce evidenţiază importanţa acordată de meşteri operelor create. Mai pomeneam pe alocuri într-un alt articol al acestui număr de revistă, de lăcașurile de lemn din Maramureș care găzduiesc picturi care ne vorbesc despre o spiritualitate a unor vremuri trecute. Mobilierul pictat manual reaminteşte de casa bunicii, amintiri dulci ce par desprinse din poveşti de demult. Un popas în Sibiu ne arată că tradiţia mobilei cu picturi atractive nu s-a pierdut. Piese de mobilier desprinse parcă din secolul XVIII sunt pictate cu motive tradiţionale româneşti, furând privirile şi reînviind tradiţia prin talent şi determinare. Despre pictura pe suport de lemn se știe că e una din cele mai vechi tehnici picturale din România, o forma a expresiei plastice cu structură stratificată. Pe scurt, peste lemnul uscat este suprapus un strat de preparație format din mai multe straturi de grund, apoi urmat de stratul de culoare și, desigur, cel de protecție care poate fi un soi de lac nuanțat ori incolor. Lemnul poate fi pictat cu acrilice, vopsea în ulei sau chiar și tempera. Acest suport permite pictura a orice, în diferite tehnici, permițând redarea detaliilor de ornamentică foarte rafinate, astfel încât lemnul să prindă viață. Și nu doar că prinde viață, dar lemnul este suportul care garantează o pictură durabilă, fără să se degradeze în timp, păstrând culoarea nealterată.
De Mara Caloian și Roberto Kuzmanovic, publicat în Vox Authors, Nr. II.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius