Din moși strămoși – Meșteșuguri românești aproape uitate
Din moși strămoși ne aflăm în posesia unor meșteșuguri românești care par a fi aproape uitate, credem noi, datorită promovării intense a kitschulului – resursele necesare producerii acestora fiind, desigur, mult mai accesibile, iar disciplina și autodisciplina consumatorului de artă nu a fost luată prea mult în considerare. Ne-am propus să facem un mic tur prin lumea artelor străvechi, reamintind datinile și tradițiile inedite ce ne definesc ca popor. Identitatea națională a unui popor este oferită de ansamblul tradițiilor și obiceiurilor populare, care cuprind nu doar rituri legate de nunți, înmormântări, botezuri sau mai marile sărbători religioase, ci și cele culinare, bucatele și vinurile noastre sunt cunoscute și pesemne recunoscute încă din perioada domnitorilor munteni sau moldoveni și pomenite în hrisoavele vremii, dar și alte componente specifice, cum sunt portul, țesăturile, cioplitul, pictura, construcțiile, olăritul sau altele. De la un timp încoace tot mai multă lume explorează obiectele de artizanat, din lut, lemn sau pânză, iar oamenii cu chemare și dragoste de străvechi și autentic le meșteresc, harnici și însuflețiți.
„Căci tot ce-i românesc nu piere/Şi nici nu va pieri” – din melodia „Tot ce-i românesc nu piere” a lui Jean Moscopol
Ţesăturile
Olăritul
Portul popular
Cioplitul în lemn
Pictura
Ne-am rezumat în a detalia numai câteva tradiții punând accent pe cele românești, deși până în prezent, în România, sunt mult mai multe, unele importate, enumerăm, așadar cele mai cunoscute meșteșuguri tradiționale, anume olăritul, țesutul, cusutul, pielăria și cojocăria, curelăria, dar și cizmăria, tâmplăria – strâns legată de sculptura în lemn, fierăria și dogăria, fântânăritul și pietrăritul, ori confecționarea măștilor și/sau păpușilor, împletitura din răchită și nuia sau realizarea instrumentelor folosite în muzică. Sunt tradiţii ce nu mor, vremuri ce nu apun şi oameni suficient de puternici şi încrezători încât să le ducă mai departe prin zile moderne. În speranța că am reușit să încurajăm spre aderarea la aceste tradiții, împrumutate sau nu, încheiem şi noi cu un aforism care expune un adevăr cuprinzător.
„Degeaba păstrezi tradiţiile, dacă nu le cunoşti originea, şi nu le înţelegi.” – (Viorel Vintilă)
De Mara Caloian și Roberto Kuzmanovic, publicat în Vox Authors, Nr. II.
Foto de etnograful Romulus Vuia
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius