Meditatie - 15 ianuarie 2010

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Vineri din săptămâna I de peste an
Astăzi, evanghelia ne prezintă vindecarea paraliticului din Cafarnaum, şi putem să medităm asupra a două aspecte. Primul este enorma diferenţă între ajutorul uman şi cel al lui Dumnezeu. Acest paralitic a cerut ajutorul prietenilor săi. Ce puteau ei face? S-au adunat cei patru, l-au luat în pat şi l-au dus. Nu puteau face mai mult. În schimb, ajutorul divin lucrează în interior şi transformă toată fiinţa. Isus îi spune acestui om: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” Domnul nu duce targa, îi porunceşte paraliticului să o facă, pentru că i-a dat deja forţele necesare. Aceasta este caracteristica ajutorului divin.
Sfântul Ignaţiu, în Exerciţii spirituale, insistă asupra acestui punct spunând că Domnul poate să intre în adâncul inimii şi să o transforme, să-i dea o bucurie imensă, să-i dea forţă, să şteargă în totalitate păcatele noastre, să corijeze radical defectele. Şi ne îndeamnă să dorim această transformare interioară, căci este singura care poate să transforme existenţa noastră şi să o facă cu adevărat rodnică. Faptele împlinite fără ajutorul divin sunt slabe şi lipsite de eficacitate; dacă, în schimb, Dumnezeu vine în noi cu harul său, noi putem, ca instrumente ale lui Dumnezeu, să facem lucruri mari şi eficiente.
Cealaltă observaţie care se poate face cu privire la această vindecare este că Domnul vindecă, dar, în acelaşi timp, şi cere. „Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” Este probabil că paraliticul nu ar fi dorit să se încarce cu vreo greutate. Se gândea la vindecare şi, o dată vindecat, se gândea să meargă liber (cel puţin noi putem gândi astfel). În schimb, Domnul îi dă acest ordin şi asta este ca o vindecare completă: i-a dat capacitatea să-şi asume responsabilitatea sa, să facă ceva pozitiv.
Adeseori, Domnul ne cere lucruri care nu ne sunt plăcute, dar dacă ne deschidem harurilor sale aşa cum sunt ele, vom avea bucuria de a trăi şi de a lucra cu eficienţă pentru împărăţia sa.