Calendar Romano-Catolic - 16 ianuarie 2010

[altmariustotal ortodox]

Sf. Marcel I, pp.
Sfântul Marcel este reprezentat într-o atitudine cu totul neobişnuită pentru un Papă: muncind într-un grajd la îngrijirea cailor şi măgarilor, şi s-ar putea să ne mire faptul că este considerat patronul grăjdarilor şi al rândaşilor. Toate acestea se bazează pe amănuntele date de Iacob de Varagine în celebra sa „Legenda aurea”. Marcel, fiind la Roma Marele Pontif, l-a mustrat aspru pe împăratul Maximilian pentru cruzimea arătată împotriva creştinilor. Cuprins de furie, împăratul dispune prinderea lui Marcel pe când celebra sfânta liturghie în casa unei patriciene romane, şi transformă această casă într-un grajd, iar pe Marcel îl condamnă să păzească şi să îngrijească animalele; după mulţi ani petrecuţi în această muncă, a adormit în pacea Domnului.
Şi legenda, care nu face niciodată lucrurile pe jumătate, susţine că patriciana romană amintită este celebra Lucina, iar casa ei, transformată în grajd, era aşezată exact pe locul unde astăzi se află biserica Sf. Marcel de pe Corso; această biserică deţine unul dintre titlurile de onoare ale Romei.
Într-adevăr, biserica actuală a fost construită, cu o orientare diferită, în locul unei biserici arse în anul 1519, care, probabil, avea la bază un „catabulum”, staţie centrală a serviciilor de poştă. Cu ocazia unor recente restaurări, sub altarul mare s-a găsit o placă de plumb, având o inscripţie din sec. X-XII, inscripţie ce vorbeşte de „trupul Sfântului Marcel, Papă şi martir, Largo şi Smaraldo, martiri, şi mulţi alţii”.
În realitate, despre Sfântul Marcel nu se cunosc cu siguranţă prea multe lucruri; au fost şi unii critici care au ajuns să se îndoiască de existenţa lui, considerându-l doar ca o variantă de nume a Sfântului Marcelin, ales Papă în anul 296 şi mort ca martir în 304. În urma lui, scaunul papal ar fi rămas vacant timp de câţiva ani până în 309, când a fost ales Sfântul Eusebiu. Asemenea afirmaţii sunt, în mod evident, excesive. Calendarul roman revizuit rezervă comemorarea Sfântului Marcel pentru calendarele particulare-regionale şi, deoarece nu este un sfânt de importanţă universală, face menţiunea că nu a murit cu moarte de martir, dar consemnează calitatea lui de Papă şi faptul că a murit la Roma, în anul 309.
Scurtul pontificat al Sfântului Marcel este însemnat prin două acţiuni cărora el le-a consacrat atenţia: restaurarea „parohiilor” romane, devastate de persecuţia cruntă a lui Diocleţian, şi justa severitate faţă de aşa-numiţii „lapsi” – creştinii care în timpul prigoanei s-au lepădat de credinţă şi acum aveau pretenţia să fie admişi la celebrarea sfintelor sacramente fără a fi făcut penitenţa prescrisă.

Marcel, Marcelin, Martial sunt diminutive ale numelui Marcus, Marcu, cuvânt în legătură cu Mars – Marte, zeul războiului la romani; ele pot însemna „copii consacraţi zeului Marte”. Să nu uităm că şi profeţii Vechiului Testament i-au atribuit lui Dumnezeu nume şi calităţi legate de trista realitate a războiului, dar evocând datoria omului de a lupta nu împotriva altor oameni, ci împotriva răului din el şi din jurul lui.