Meditatia zilei - 27 decembrie 2015

[altmariustotal catolic]

Sir 3,2-6.12-14; Ps 127; Col 3,12-21; Mt 2,13-15.19-23 (Anul A)

Fericirea într-o familie e un dar al lui Dumnezeu: dăruirea unuia faţă de celălalt, afecţiunea reciprocă, armonia. E o bucurie care face mai uşoară viaţa. Însă această bucurie nu trebuie să fie căutată aşa cum alte lucruri, dacă nu sunt căutate, nu sunt găsite, ci e necesar a căuta un singur lucru: iubirea. Bucuria unei familii e deplină atunci când orice membru nu caută propria bucurie, ci se gândeşte cum să o procure pentru celălalt, deoarece dedicarea pentru binele celorlalţi este condiţia acestei fericiri care vine de la Dumnezeu.

Vedem, în evanghelia de astăzi, cu câtă generozitate Iosif uită de sine însuşi pentru a căuta numai binele pruncului şi al mamei sale, al acestor două persoane pe care Dumnezeu i le-a încredinţat. Toată existenţa sa e călăuzită numai de această preocupare.

Copilul este în pericol şi Domnul îl avertizează: „Scoală-te, ia pruncul şi pe mama luiY„. Îndată Iosif se ridică şi, noaptea, fuge, fără să pună întrebări, fără să ridice obiecţii. Fugind, el îşi pierde munca, locuinţa, totul, dar nu contează: fericirea sa constă în a oferi protecţie acestui copil, acestei vieţi care se află la începutul ei fără să se gândească la sine însuşi. Chiar şi mai târziu el va ordona lucrurile nu pentru propria siguranţă, ci pentru prunc şi mama lui: nu merge în Iudeea, unde domnea fiul lui Irod, ci merge în Galileea, într-un târguşor ascuns, şi astfel împlineşte Scriptura care zice: „Se va numi nazarinean”.

Vedem, de asemenea, cum paternitatea lui Iosif e participare la paternitatea divină. Cel care se preocupă de Iosif şi de Maria e însuşi Dumnezeu care trimite îngerul pentru a-l avertiza: grija lui Iosif este, de fapt, grija lui Dumnezeu. Sentimentele familiale provin de la Dumnezeu şi sunt călăuzite de el.

E atât de uşor să deviezi, pentru că afectul familial poate să degenereze într-un egoism mascat, şi atunci, în schimbul armoniei, e discordia, pentru interese şi sentimente discutabile, nimic nu merge bine, nimic nu aduce mulţumire, pentru că egoismul nu poate fi satisfăcut niciodată.

Trebuie să facem ca şi Iosif, în orice situaţie din viaţă, să ne lăsăm conduşi nu de preocupările pentru noi înşine, ci pentru cei mai mici, mai puţin luaţi în seamă. „Ceea ce faceţi unuia dintre aceştia mici care sunt fraţii mei, mie mi-o faceţi”, spune Domnul. Dacă vrem să fim membri ai familiei lui Isus, trebuie să acţionăm în acelaşi mod, în docilitatea faţă de paternitatea divină.