Meditatia zilei - 18 mai 2011

[altmariustotal catolic]

MIERCURI DIN SĂPTĂMÂNA A IV-A A PAŞTELUI

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

Fap 12,24–13,5; Ps 66; In 12,44-50

Evanghelia ne prezintă devotamentul drept o condiţie a plinătăţii adevărate. Declaraţiile lui Isus aduse în faţa noastră de Ioan sunt declaraţii în acest sens: „Cine crede în mine, nu în mine crede… Eu nu am vorbit de la mine… ”, dar, în acelaşi timp, sunt declaraţii ce privesc plinătatea divină: „Cine crede în mine, nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis; cine mă vede pe mine îl vede pe acela care m-a trimis”. Întrucât Isus s-a golit pe sine, el s-a „umplut” de Tatăl, şi astfel, îl revelează pe Tatăl; deoarece nu caută să se mărească pe sine prin cuvintele şi operele sale, el caută numai să fie pe placul Tatălui, să facă lucrarea Tatălui, cuvintele sale şi operele sale manifestându-l, astfel, pe Tatăl.

Aceasta este legea vieţii spirituale. „Cine vrea să vină după mine să se lepede de sine… ”: trebuie încontinuu să ne golim de noi înşine, de ideile noastre, de planurile noastre, de gusturile noastre. Nu aceste lucruri trebuie să ne intereseze, ci ideile, planurile, gusturile lui Cristos, ale lui Dumnezeu şi de la el trebuie să fie inspirate cuvintele noastre. Când privim în conştiinţa noastră, trebuie să facem efortul de a discerne ceea ce vine de la eu-l nostru orgolios, egoist şi să-l constrângem mereu: „Nu mă interesează!” Mă interesează planul lui Dumnezeu, voinţa lui Dumnezeu, şi nu gusturile mele.

În acest devotament faţă de Dumnezeu, în acest spirit de sacrificiu în favoarea sa, vom găsi o plinătate extraordinară, plinătatea lui Dumnezeu, şi vom putea să ducem şi la aceia care se îndreaptă spre noi lumina lui Dumnezeu, nu micile noastre licăriri, care sunt atât de oscilante şi nesigure. „Cine crede în mine, nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis”. Într-un oarecare sens, chiar şi noi vom putea spune că cine ne ascultă găseşte lumina lui Dumnezeu, şi nu produsul micului nostru creier. „Cine mă vede pe mine îl vede pe acela care m-a trimis”. Dacă îl slujim cu adevărat pe Domnul, atunci, cine ne vede îl vede pe Domnul însuşi, şi vom putea fi cu Cristos lumină a lumii. Se va realiza, astfel, ceea ce cerem în rugăciunile acestei Liturghii: după ce am trecut, prin harul lui Dumnezeu, de la înnăscuta fragilitate umană la viaţa nouă în Cristos înviat (rugăciunea de după Împărtăşanie), lumina adevărului divin se va arăta în viaţa noastră (ofertoriu