Mănăstirea musceleană Vieroş la 1900

[altmariustotal ortodox]

Mănăstirea musceleană Vieroş la 1900

Adrian Nicolae Petcu

• http://www.ziarullumina.ro/articole;2023;1;73851;0;Manastirea-musce...

Pe o înălţime, într-un loc ce odinioară era izolat de aşezările umane şi într-un cartier ce astăzi aparţine oraşului Mioveni, se află vechea Mănăstire Mioveni. A fost ridicată la 1572, pe vatra unui schit mai vechi, de către marele vornic Ivaşcu Golescu. Un secol mai târziu, întreaga mănăstire a fost refăcută de vel vistierul Stroe şi soţia lui, Vişa, care îşi aveau reşedinţa în localitatea Leordeni, din apropiere. Acelaşi boier a zugrăvit biserica, a dăruit un clopot turnat la Târgovişte, a înzestrat aşezământul cu numeroase moşii, făcând din Vieroş o veritabilă fortăreaţă cu ziduri de incintă şi cu turn de apărare. La 1746 a fost cercetată de mitropolitul Neofit Cretanul al Ungrovlahiei, de la care avem următoarea descriere: "Am trecut râul Doamnei şi, călătorind tot în sus, am ajuns seara la Mănăstirea Vieroş. Această mănăstire se află într-un loc cu dumbravă şi văi, fiind înconjurată de copaci sălbatici şi de pomi roditori. Biserica prăznuieşte hramul "Intrarea în biserică a Născătoarei de Dumnezeu". Această mănăstire este clădită de către boierul Ivaşcu Golescu, mare vornic, în zilele lui Alexandru voievod, după cum se află scris în pisania din biserică, pe care noi o dăm aici pe româneşte precum am aflat-o: Această sfântă şi dumnezeiască biserică ce se cheamă Vierăşu, care iaste hramul Ducerea în biserică a Maicii Precistii, fost-a zidită den temelia ei de jupăn Ivaşco Golescu ce au fost mare vornic în zilele lui Alexandru vodă cel bătrân la leat 7081. Iar eu Stroe cel vistier de la Leurdeni, denpreună cu jupâneasa mea, Vişa, văzând-o veche şi stricată păn multe locuri, nevoiot-am cum am putut şi cu ce ne-a dat Dumnezeu îndemână de am dres şi noi şi am adaos; adică cu ziduri şi cu zugrăveala bisericii şi cu moşii, râvnind şi pohtind întru toată inima noastră a ne chema şi noi ctitori ai acestei sfinte monastiri, pentru pomana noastră şi a părinţilor şi a tot neamul nostru. Şi acestea toate le-am făcut în zilele răposatului Matei voievod la leat 7153 (1645)". Tot mitropolitul Neofit mai adăuga că mănăstirea "avea clădiri frumoase, dar din pricina cutremurelor şi a tulburărilor s-a ruinat pe jumătate". Starea de ruină s-a adâncit tot mai mult asupra Mănăstirii Vieroş, mai ales după cutremurele din 1802 şi 1828. Acestea au provocat stricăciuni mari, mai ales prin prăbuşirea turlei de pe naosul bisericii. Biserica a fost refăcută între 1834 şi 1838, însă fără restaurarea turlei. După secularizarea averilor mănăstireşti, Mănăstirea Vieroş a fost transformată în filie a Parohiei Colibaşi, biserica fiind reparată parţial la 1870.

•