Cea de-a doua întrevedere pe care Mac Linscott Ricketts a consemnat-o e prilejuită de participarea la o conferință organizată la Chicago cu ocazia ieșirii lui Eliade la pensie (vezi și însemnarea din 10 mai 1983 în M. Eliade, Jurnal, II, editată de M. Handoca, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 442-443). Însemnările sînt făcute în avion, pe cursa de întoarcere, într-unul dintre caietele școlare aduse din România. Ulterior, cele optsprezece file (scrise, cu o singură excepție, recto) au fost desprinse și păstrate separat într-un dosar. Pe coperta lui, lîngă titlu, Ricketts a notat, cu roșu, „important!“.
La fel ca în cazul primului interviu, întrebările sînt așezate cîte una pe pagină, lăsînd restul filei pentru a înregistra răspunsul. La unele pagini, în locul rămas liber a fost adăugată o altă întrebare sau chiar două. S-ar părea, așadar, că primele au fost pregătite înainte de întîlnire, iar celelalte notate ulterior. Spre final sînt consemnate informații care nu fuseseră anticipate de întrebări.
La unele întrebări, răspunsul a fost scris mai întîi cu creionul, în mod concis – probabil pe loc –, iar apoi dezvoltat cu pixul. Am transcris, desigur, versiunea finală. După cum se pare, cîteva întrebări n-au fost puse direct sau răspicat, așa că răspunsul n-a putut fi decît unul aproximativ sau indecis. Altele nu au mai survenit deloc în conversație și, prin urmare, Ricketts le-a raturat. În schimb, în spațiul rămas liber, a notat diferite lucruri auzite de la Eliade. Am lăsat întrebările în ordinea lor, inclusiv pe cele fără răspuns și raturate, iar trei dintre spusele lui Eliade adăugate în spațiul gol le-am mutat după întrebări, la începutul secțiunii zicerilor „libere“.
Unele cuvinte sau expresii din răspunsurile și remarcile lui Eliade au fost subliniate, dar, judecînd după context, aceste accentuări nu par să-i aparțină decît rareori. În celelalte cazuri ele se dovedesc a fi semne pentru uzul lui Ricketts și, prin urmare, nu le-am păstrat.
Dacă în prima convorbire literatura lui Eliade era aproape complet ignorată, cea de-a doua îi acordă o atenție particulară, aducînd detalii care vor îmbogăți și adînci înțelegerea ei. Cu deosebire importante sînt precizările privitoare la personajele literare și la numele lor: nici unul dintre eroii lui Eliade nu e desemnat drept portavoce a ideilor lui, iar numele acestora sînt alese după sonoritate. Așadar, atît încercarea, să-i spunem „mitologistă“, de a găsi simbolisme ascunse în onomastica literaturii lui, cît și aceea „istoricistă“, de a identifica persoane și biografii reale, sînt puse în mod serios sub semnul întrebării. Aceasta nu înseamnă că proza literară nu absoarbe o parte a gîndirii lui Eliade său că biografia lui și istoria pe care a trăit-o nu și-au găsit calea spre literatură. Doar că aceste procese nu au fost nici neapărat deliberate, nici liniare sau simetrice și, prin urmare, discursul asupra corespondențelor trebuie să fie în mod serios moderat, rafinat, compartimentat.
Și alte aspecte ale vieții și operei lui Eliade primesc lumini noi. Unele răspunsuri clarifică întrebări pe care mulți alții și le puseseră deja de-a lungul anilor. De exemplu, recurenta mirare asupra faptului de a nu se fi întors niciodată în India. Aflăm de aici că dorința lui de a reveni pe subcontinent a parcurs trei etape diferite, dar deopotrivă privative: defavorizare, descurajare, dezamăgire. În anii ’30 n-a mai putut găsi mijloacele – o altă bursă – care să-i permită să călătorească și să trăiască în India. În anii de după sfîrșitul celui de Al Doilea Război Mondial a fost descurajat să o facă din cauza frămîntărilor politice care au condus la independență, partiție și proclamarea republicii. Cînd lucrurile s-au mai așezat, atît în India, cît și în cariera lui Eliade, prin anii ’50 -’60, a început să primească invitații pentru conferințe sau cursuri. Dar, ca să evite dezamăgirea pe care prefacerile postcoloniale i-ar fi produs-o, le refuză acum. Din tot ceea ce aflase, și-a dat seama că schimbarea la față a Indiei – pentru care în 1930 sufletul lui sîngerase la fel de mult precum cel al prietenilor naționaliști indieni – va fi o decepție. India lui, cea din anii 1928-1931, cu realitățile și, mai ales, cu visurile ei, devenise un spațiu-timp sacru, al „originilor“, care trebuia păstrat neprihănit și pus la adăpost de orice posibilă demitizare. „India nouă“, cea pe care o așteptase și proslăvise, devenise o „Indie recentă“: un șantier al construirii socialismului și un partener apropiat al Uniunii Sovietice. Adică o patrie pierdută, asemenea României. Cele trei „acte“ ale acestei piese nepuse în scenă au avut însă un epilog jucat cu destulă forță dramatică, chiar dacă nu lipsită de stîngăcii. India a venit pe neașteptate peste Eliade, în 1973, prin vizita lui Maitreyi la Chicago.
Un alt detaliu interesant privește organizarea arhivei lui. Aflăm de aici că primul care fusese avut în vedere pentru această importantă sarcină e Ricketts. Ar fi urmat să vină în martie 1984, în timpul vacanței de primăvară. Ulterior, ca s-o ajute financiar pe Adriana Berger, Eliade i-a acordat ei misiunea. Așa cum vom vedea, Ricketts o va întîlni la lucru în cursul anului următor, atît la Chicago, cît și la Paris.
Cum spuneam deja, și aceste interviuri, precum toate celelalte care nu au fost înregistrate audio sau video, trebuie luate cu precauție. Asemenea lui Fărîmă, memoria proaspătului pensionar nu e întotdeauna sigură, lucru care se poate vedea în cele cîteva contradicții din răspunsurile lui. Afirmații precum cele despre soarta jurnalului interbelic și despre microfilmarea celui postbelic vor cunoaște versiuni diferite în interviul următor. O parte a contradicțiilor sau neconcordanțelor se poate datora lui Ricketts și memoriei lui. Întrebarea dacă Eliade scrie pentru românii din țară, pusă de două ori succesiv, primește răspunsuri opuse. Dar ultimul dintre ele avea o variantă inițială indecisă, căreia, prin urmare, i s-ar cuveni mai multă greutate.
Dacă, așa cum aflăm de aici, Fărîmă nu trebuie luat ca un alter ego al autorului, el nu poate fi privit nici ca un simplu produs al imaginației lui.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius