Lucian Blaga – Poetul Tăcerii

[altmariusideea]

Cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plânga şi n-au putut..

Lucian Blaga e mut ca o lebada.
In patria sa
zapada fapturii tine loc de cuvant.

Sufletul lui e in cautare
in muta, seculara cautare
de totdeauna,
si pana la cele din urma hotare.
El cauta apa din care bea curcubeul.
El cauta apa,
din care curcubeul
isi bea frumusetea si nefiinta.

Copilul care a ştiut mai întâi să tacă (neputând să vorbească până la vârsta de patru ani) şi apoi a îndrăznit să vorbească, a ascultat lumea pentru ca mai apoi să o recreeze, a devenit omul care cu o sensibilitate confruntată atât de optimist cu lumea, a răspuns prin cuvânt. Iubind frumosul şi însetat de cunoaştere, a devenit artistul din propriul desen al vieţii uimind prin talentul sau literar, publicând atât opere filosofice, dramaturgie, proză cât şi poezie…un suflet căruia i-a plăcut atât de mult să tacă…şi totuşi atât de mult să vorbească… prin ce altceva pot fi exprimate tăcerile, linistile, dacă nu prin cuvinte?

Lucian Blaga – Poetul Tăcerii

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=529387843740736&set=a.36...