Liturgia Orelor - 14 aprilie 2010

[altmariustotal ortodox]

Miercuri din săptămâna a II-a a Paştelui - Laudele

IMNUL Sfinţi şi îngeri laolaltă, în lăcaşurile-nalte, În cântări de veselie şi în imnuri să tresalte. Cu natura îmbrăcată în veşmântul alb de floare, Să se bucure tot omul azi, la marea sărbătoare. Precum leului nu poate nimenea să-i stea în cale, Lui Cristos nu pot să-i steie duhurile infernale. Glasul lui de biruinţă peste ţări şi mări răsună, La toţi morţii din morminte el anunţă vestea bună. Când infernul lacom prada o înghite, se înşeală; E constrâns să dea afară ce fusese doar momeală. Înviind, lăcaşul morţii Domnul vieţii îl despoaie; Liberate din robie, îl urmează lungi convoaie. Cât de mare şi puternic e slăvitul nostru Rege Ce-a putut, închis în groapă, lanţul morţii să-l dezlege! Cât de vrednică de cinste-i mâna sa biruitoare Ce-a făcut o-mpărăţie şi-un popor dintre popoare! Către Domnul şi-mpăratul să-ndreptăm a noastră rugă, Ca din viaţa noastră răul şi păcatul să-l distrugă, Cu puterea ta, Cristoase, ne îmbracă, ne pătrunde, Să-ţi urmăm învăţătura totdeauna, orişiunde. Tu primeşte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-ţi aducem azi cu toţii pentru sfânta înviere. Pentru Tatăl, de asemeni, glasul nostru azi răsună, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibă împreună. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te-au văzut apele, Dumnezeule; prin mare ai călăuzit poporul tău, aleluia! Psalmul 76 (77) Amintirea faptelor lui Dumnezeu Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu suntem striviţi (2Cor 4,8). 2 Îmi îndrept glasul spre Domnul şi strig, † îmi îndrept glasul spre Dumnezeu * şi el îşi pleacă urechea spre mine. 3 În ziua încercării mele l-am căutat pe Dumnezeu, † mi-am ridicat mâinile mele toată noaptea şi n-am obosit; * sufletul meu refuză orice mângâiere. 4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu şi gem, * mă frământ şi duhul mi se sfârşeşte! 5 Ai ţinut deschise pleoapele ochilor mei, * sunt tulburat şi nu pot să vorbesc. 6 M-am gândit la zilele de demult, * la anii veacurilor de odinioară. 7 Noaptea îmi revine un cântec în inimă, * mă gândesc la el şi sufletul meu se întreabă: 8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, * nu va mai fi niciodată binevoitor faţă de noi? 9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui, * s-a sfârşit cuvântul lui din neam în neam? 10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea * ori şi-a închis iubirea sa în mânie? 11 Şi am zis: „Aceasta este rana mea: * dreapta Celui Preaînalt a slăbit!” 12 Îmi voi aminti faptele Domnului * şi îmi voi aminti de la capăt minunile lui. 13 Mă voi gândi la toate lucrările tale, * voi medita la toate faptele tale minunate. 14 Dumnezeule, calea ta este sfântă! * Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru? 15 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni, * tu ţi-ai arătat puterea printre popoare. 16 Cu puterea ta ai eliberat poporul tău, * pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif. 17 Te-au văzut apele, Dumnezeule, † te-au văzut apele şi s-au tulburat * şi adâncurile s-au mişcat. 18 Norii au revărsat ape, † cerurile au dat drumul la tunete * şi săgeţile tale au ţâşnit în toate direcţiile. 19 Glasul tunetului tău se rostogolea în vârtej † şi fulgerele tale luminau lumea; * pământul s-a tulburat şi s-a cutremurat. 20 În mare este calea ta, † şi cărările tale în ape multe, * şi urmele tale nu se cunosc. 21 Ai călăuzit poporul tău ca pe o turmă, * cu mâna lui Moise şi a lui Aron. Ant. Te-au văzut apele, Dumnezeule; prin mare ai călăuzit poporul tău, aleluia! Ant. 2 Domnul nimiceşte şi tot el dă viaţă, aleluia! Cântarea 1Sam 2,1-10 Dumnezeu e bucuria celor smeriţi I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut cu daruri (Lc 1,52-53). 1 Inima mea se bucură în Domnul * şi mi-am înălţat fruntea în Dumnezeul meu; mi s-a deschis gura larg împotriva duşmanilor mei, * căci m-am bucurat de mântuirea ta. 2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul † şi nu este altul în afară de tine, * nu este stâncă precum Dumnezeul nostru. 3 Nu înmulţiţi vorbele de mândrie, * să nu mai iasă cuvinte de îngâmfare din gura voastră. Căci Domnul este Dumnezeu atotştiutor, * şi toate faptele de el sunt cântărite. 4 Arcul celor puternici s-a sfărâmat, * iar cei slabi s-au încins cu putere. 5 Cei sătui s-au robit pentru pâine, * iar cei flămânzi nu mai îndură foame. Chiar cea sterilă a născut de multe ori, * iar cea cu mulţi copii a devenit neputincioasă. 6 Domnul nimiceşte şi tot el dă viaţă, * el trimite în locuinţa morţilor şi tot el scoate de acolo. 7 Domnul face sărac şi tot el îmbogăţeşte, * el înjoseşte şi tot el înalţă. 8 Domnul ridică din ţărână pe cel sărman * şi din gunoi pe cel lipsit, ca să-i aşeze alături de cei mari * şi să le dea ca moştenire un tron de glorie; căci ai Domnului sunt stâlpii pământului * şi el a aşezat lumea deasupra lor. 9 El păzeşte picioarele credincioşilor săi, † iar cei nelegiuiţi vor amuţi în beznă, * căci omul nu învinge prin propria forţă. 10 Domnul îi va zdrobi pe vrăşmaşi, * el va tuna din cer asupra lor. Domnul va judeca marginile pământului, † îi va da regelui său putere * şi va înălţa fruntea unsului său. Ant. Domnul nimiceşte şi tot el dă viaţă, aleluia! Ant. 3 Lumină a răsărit pentru cel drept şi pentru cei cu inimă cinstită, bucurie, aleluia! Psalmul 96 (97) Gloria lui Dumnezeu Acest psalm se referă la Mântuitorul lumii şi la cre- dinţa tuturor neamurilor în el (sf. Atanasiu). 1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul, * toate insulele să tresalte de veselie. 2 Norii şi negura îl înconjoară, * dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. 3 Focul merge înaintea lui * şi îi mistuie pe potrivnicii săi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale luminează lumea: * pământul le vede şi se cutremură. 5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stăpânului a tot pământul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * şi toate popoarele îi văd mărirea. 7 Să fie făcuţi de ruşine toţi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudă cu idolii. * Să cadă în genunchi în faţa lui toţi zeii. 8 Sionul aude şi se bucură † şi fiicele lui Iuda tresaltă de bucurie * pentru judecăţile tale, Doamne. 9 Căci tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste tot pământul * şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii. 10 Voi, care-l iubiţi pe Domnul, urâţi răul! † El păzeşte sufletele credincioşilor săi, * îi va elibera din mâna păcătoşilor. 11 Pentru cel drept a răsărit lumina, * şi pentru cei cu inima curată, bucuria. 12 Bucuraţi-vă, voi drepţilor, în Domnul * şi preamăriţi memoria sfinţeniei sale. Ant. Lumină a răsărit pentru cel drept şi pentru cei cu inimă cinstită, bucurie, aleluia! LECTURA SCURTĂ (Rom 6,8-11) Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavă Tatălui. Domnul. Ant. la Benedictus Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Aleluia! Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia şi Înaintemergătorul său 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său, 69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul său, 70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi * care au fost în vechime. 71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri * şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc. 72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri * şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt. 73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, * că ne va dărui harul 74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, * să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieţii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, * căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale, 77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii * întru iertarea păcatelor, 78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime 79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii * şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii. Slavă Tatălui, şi Fiului, * şi Sfântului Duh. Precum era la început, şi acum, şi pururea, * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Aleluia! RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Să ne îndreptăm rugăciunile spre Dumnezeu Tatăl care a orânduit ca Cristos cel înviat să li se arate apostolilor: Luminează-ne, Doamne, cu mărirea lui Cristos! Dumnezeule, Părintele luminilor, te lăudăm astăzi cu recunoştinţă, pentru că ne-ai chemat la minunata ta lumină, – ca să dobândim îndurare! Binecuvântează eforturile familiei umane pentru a-şi face viaţa mai umană; – purific-o şi întăreşte-o prin puterea Duhului tău! Dă-ne harul ca astfel să ne dăruim slujirii oamenilor, – încât însuşi neamul omenesc să devină ofrandă plăcută ţie! Revarsă, încă din zori, mila ta asupra noastră, – pentru ca întreaga zi să ne bucurăm lăudându-te! Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Celebrând şi acum, ca în fiecare an, misterul prin care firea omenească, reînnoită întru demnitatea de la început, a primit speranţa învierii, noi implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, pentru ca ceea ce sărbătorim prin credinţă să cuprindem prin iubire neîncetată. Prin Domnul.

sus

Miercuri din săptămâna a II-a a Paştelui - Ora Medie IMNUL Ora a treia Ni se-nalţă iarăşi glasul Către cer, căci este ceasul Când Cristos, cu crucea-n spate, Drumul morţii îl străbate. Vina lumii cea fatală, Suferind, Cristos o spală Şi deschide omenirii Timpul nou al mântuirii. De asemeni, este ora Când Promisul tuturora, Duhul Sfânt, întâia oară La Ierusalim coboară. Ale tale slugi supuse Slavă îţi aduc, Isuse. Tată, cinste-n veci să-ţi fie, Duhule, mărire ţie. Amin. Ora a şasea Toţi lui Dumnezeu cel mare Să-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slăvitu-i nume. Este ora cea obscură, Când sărmana creatură, Pradă unei uri perfide, Creatorul şi-l ucide. Marea crimă ne constrânge Să vărsăm lacrimi de sânge Şi să stingem oarba ură Cu a dragostei căldură. Ale tale slugi supuse Slavă îţi aduc, Isuse. Tată, cinste-n veci să-ţi fie, Duhule, mărire ţie. Amin. Ora a noua Când Stăpânul vieţii moare, Sus se stinge sfântul soare; Însă crucea pe-o colină Răspândeşte-n jur lumină. Moartea Domnului pe cruce Viaţă morţilor le-aduce. Moartea nu mai e stăpână Peste morţii din ţărână. A-nceput o eră nouă, Bucuria, ca o rouă A-nălţimilor eterne, Peste inimi se aşterne. Ale tale slugi supuse Slavă îţi aduc, Isuse. Tată, cinste-n veci să-ţi fie, Duhule, mărire ţie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),57-64 VIII (Heth) 57 Am zis: partea mea, Doamne, * este să păzesc cuvintele tale. 58 Am căutat faţa ta din toată inima, * arată-ţi îndurarea faţă de mine după cuvântul tău. 59 Am cercetat cărările mele * şi mi-am întors paşii după învăţăturile tale. 60 Mă grăbesc şi nu vreau să întârzii * să păzesc poruncile tale. 61 Laţurile celor răi m-au înconjurat, * dar eu nu uit de legea ta. 62 În miez de noapte mă scol ca să te laud * pentru judecăţile tale drepte. 63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine * şi cu cei care păzesc învăţăturile tale. 64 Plin este pământul, Doamne, de îndurarea ta, * învaţă-mă îndreptările tale! Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfiora şi a se nelinişti (Mc 14,33). I 2 Pleacă-ţi urechea, Dumnezeule, la rugăciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine şi răspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea † şi sunt cuprins de tulburare, * 4 la glasul duşmanului, la strigătul celui rău. Căci revarsă asupra mea blesteme * şi mă persecută cu furie. 5 Inima mea se zbate înlăuntrul meu * şi groaza morţii a căzut peste mine. 6 Teamă şi cutremur au venit peste mine * şi m-a cuprins teroarea. 7 Şi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca să zbor şi să-mi găsesc adăpost? 8 Iată, mă îndepărtez în fugă * şi rămân în pustiu. 9 Îl aştept pe acela care să mă salveze * dinaintea vântului furtunii şi a vijeliei”. 10 Împrăştie-i, Doamne, încurcă-le limbile! * Căci am văzut în cetate violenţă şi dezbinare. 11 Zi şi noapte o înconjoară peste ziduri, † fărădelege, viclenie şi necaz în mijlocul ei, * 12 şi n-au lipsit din pieţele ei înşelăciunea şi silnicia. II 13 Căci dacă un duşman m-ar fi insultat, * l-aş fi suportat; dacă cel care mă urăşte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aş fi ascuns de el. 14 Dar eşti tu, om asemenea mie, * prietenul meu şi omul meu de încredere 15 cu care mă înţelegeam aşa de bine * şi mergeam cu însufleţire spre casa lui Dumnezeu! 17 Iar eu strig către Dumnezeu * şi Domnul mă va mântui. 18 Seara, dimineaţa şi la amiază eu gem şi suspin * şi el îmi aude glasul. 19 El răscumpără sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * căci s-au înmulţit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta şi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Căci nu este în ei îndreptare * şi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îşi întinde mâna împotriva aliaţilor săi, * profanează legământul său. 22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptă; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt săbii scoase din teacă. 23 Încredinţează Domnului grijile tale † şi el te va hrăni, * nu-l va lăsa niciodată pe cel drept să se clatine. 24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei să coboare * în prăpastia pierzării: oamenii vărsători de sânge şi cei vicleni † nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Ora a treia LECTURA SCURTĂ (Cf. Rom 4,24-25) Noi credem în cel care l-a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus Cristos, care a fost dat la moarte pentru fărădelegile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi. V. Domnul a înviat cu adevărat, aleluia! R. Şi i s-a arătat lui Simon, aleluia! Ora a şasea LECTURA SCURTĂ (1In 5,5-6a) Cine este învingătorul lumii dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Acesta este cel care vine prin apă şi sânge, Isus Cristos. Nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Văzându-l pe Domnul, aleluia! Ora a noua LECTURA SCURTĂ (Cf. Ef 4,23-24) Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, cel creat după asemănarea lui Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului. V. Rămâi cu noi, Doamne, aleluia! R. Căci s-a făcut seară, aleluia! Rugăciunea de încheiere Celebrând şi acum, ca în fiecare an, misterul prin care firea omenească, reînnoită întru demnitatea de la început, a primit speranţa învierii, noi implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, pentru ca ceea ce sărbătorim prin credinţă să cuprindem prin iubire neîncetată. Prin Domnul. sus

Miercuri din săptămâna a II-a a Paştelui - Vesperele IMNUL O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneşti de mai-nainte De toţi vecii, sus în ceruri, lângă veşnicul Părinte, Din nimic scoţând o lume, l-ai zidit pe om din tină Şi ţi-ai pus într-însul chipul şi imaginea divină. Dar duşmanul şi vicleanul îl momeşte, îl înşeală, Îl atrage în ispită, îl împinge în greşeală. De aceea, vii în lume şi te naşti dintr-o Fecioară, Cu un trup menit să-ndure chinul crucii şi să moară. Mori pe cruce în durere, ca această sfântă moarte Să ne-aducă împăcarea şi la viaţă să ne poarte. Înviind din morţi, Isuse, viaţa ta ai pus-o-n apă: E botezul ce din lanţul morţii veşnice ne scapă. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plătit cu preţ de sânge pentru propria făptură, Ca s-o vezi eliberată, preţul fără de măsură. Din mormântul negru, Tatăl, cu puterea sa te scoase Şi te-a pus pe tron de slavă şi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate să râvnească şi să spere Că prin tine va ajunge la slăvita înviere. Tu primeşte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-ţi aducem azi cu toţii pentru sfânta înviere. Pentru Tatăl, de asemeni, glasul nostru azi răsună, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibă împreună. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Să nu se tulbure inima voastră: numai să credeţi în mine, aleluia! Psalmul 61 (62) Pacea în Dumnezeu Dumnezeul speranţei să vă umple de toată pacea în credinţă (Rom 15,13). 2 Numai în Dumnezeu îşi află odihna sufletul meu, * de la el îmi vine mântuirea. 3 Numai el este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; * de aceea nu mă clatin. 4 Până când vă veţi năpusti asupra unui om, lovindu-l cu toţii † ca pe un zid gata să cadă * şi ca pe un gard surpat? 5 Pun la cale doar cum să-l doboare de la înălţimea lui,† se desfată în minciună; * cu gura binecuvântează, dar în adâncul lor blestemă. 6 Numai în Dumnezeu îşi află sufletul meu odihna, * pentru că numai în el este speranţa mea. 7 Numai el este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; * de aceea nu mă clatin. 8 În Dumnezeu este mântuirea şi gloria mea, stânca tăriei mele, * apărarea mea este la Dumnezeu. 9 Poporule, pune-ţi încrederea într-însul în orice moment, † revarsă-ţi inima în faţa lui. * Dumnezeu este adăpostul nostru! 10 Deşertăciune sunt fiii lui Adam, * minciună, fiii oamenilor. Dacă s-ar cântări toţi la un loc, * ar fi mai uşori decât fumul. 11 Nu vă încredeţi în violenţă † şi nu vă puneţi nădejdea în jaf; * chiar dacă ar fi să curgă bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele! 12 O dată a vorbit Domnul * şi de două ori am auzit aceasta: tăria este a lui Dumnezeu, † 13 şi a ta, Doamne, este îndurarea, * pentru că tu dai fiecăruia după faptele sale. Ant. Să nu se tulbure inima voastră: numai să credeţi în mine, aleluia! Ant. 2 Să te laude popoarele, Dumnezeule, şi să se bucure de mântuirea ta, aleluia! Psalmul 66 (67) Toate neamurile să-l laude pe Domnul Cunoscut să vă fie că această mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor (Fap 28,28). 2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;* să-şi îndrepte spre noi faţa senină, 3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta, * şi mântuirea ta la toate popoarele. 4 Să te laude popoarele, Dumnezeule, * să te laude toate popoarele. 5 Să tresalte de bucurie şi să cânte de veselie naţiunile, † pentru că judeci popoarele cu dreptate * şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului. 6 Să te laude popoarele, Dumnezeule, * toate popoarele să te laude. 7 Pământul şi-a dat roadele sale; * să ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, 8 să ne binecuvânteze Dumnezeu * şi să se teamă de el toate marginile pământului. Ant. Să te laude popoarele, Dumnezeule, şi să se bucure de mântuirea ta, aleluia! Ant. 3 Slava lui a acoperit cerurile şi de lauda lui plin este pământul, aleluia! Cântarea Cf. Col 1,12-20 Cristos, primul născut între toate creaturile şi primul născut dintre cei morţi 12 Să-i aducem mulţumire lui Dumnezeu Tatăl, * care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii sale, 14 în care avem răscumpărarea, * iertarea păcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, * primul născut între toate creaturile. 16 Căci în el au fost create toate: † cele din cer şi cele de pe pământ, * cele văzute şi cele nevăzute: tronurile şi domniile, * puterile şi stăpânirile. Toate au fost create prin el şi pentru el. † 17 El este înainte de toate * şi toate există prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul născut dintre cei morţi; * ca să fie cel dintâi în toate. 19 Căci i-a plăcut lui Dumnezeu * ca toată plinătatea să locuiască în el. 20 Prin el şi pentru el a voit să împace toate, † cele de pe pământ şi cele din cer, * aducând pace prin sângele său vărsat pe cruce. Ant. Slava lui a acoperit cerurile şi de lauda lui plin este pământul, aleluia! LECTURA SCURTĂ (Evr 7,24-27) Isus, pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare. De aceea el poate să-i mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor. Într-adevăr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, separat de păcătoşi, mai presus de ceruri; el nu are nevoie ca marii preoţi să aducă jertfă în fiecare zi, mai întâi pentru păcatele proprii şi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna, jertfindu-se pe sine însuşi. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Văzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavă Tatălui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat Cel care înfăptuieşte adevărul vine la lumină, ca să se vădească faptele sale, că în Dumnezeu sunt făcute, aleluia! Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55 Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, * şi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, * iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, * amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, * lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. Slavă Tatălui şi Fiului * şi Sfântului Duh. Precum era la început şi acum şi pururea * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cel care înfăptuieşte adevărul vine la lumină, ca să se vădească faptele sale, că în Dumnezeu sunt făcute, aleluia! RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Să-l implorăm pe Dumnezeu Tatăl, care în Fiul său înviat din morţi ne-a deschis viaţa veşnică: Prin biruinţa lui Cristos, mântuieşte-i pe cei pe care i-ai răscumpărat! Dumnezeul părinţilor noştri, care l-ai preamărit pe Fiul tău, Isus, înviindu-l din morţi, îndreaptă-ne spre o convertire desăvârşită, – ca să umblăm în înnoirea vieţii! Tu, care ne-ai dus pe noi, oile rătăcite, la păstorul şi purtătorul de grijă al sufletelor noastre, – păstrează-ne pe toţi credincioşi sub călăuzirea păstorilor Bisericii! Tu, care ai ales din poporul evreu pârga ucenicilor Fiului tău, – dezvăluie fiilor lui Israel împlinirea făgăduinţei făcute părinţilor lor! Adu-ţi aminte de toţi cei părăsiţi, de orfani şi de văduve – şi nu-i lăsa singuri pe aceia pe care Fiul tău i-a împăcat cu tine prin moartea sa! Tu l-ai chemat la tine pe Ştefan, care l-a mărturisit pe Cristos cel ce şade de-a dreapta ta: – primeşte-i pe fraţii noştri care te-au aşteptat prin credinţă şi iubire! Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Celebrând şi acum, ca în fiecare an, misterul prin care firea omenească, reînnoită întru demnitatea de la început, a primit speranţa învierii, noi implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, pentru ca ceea ce sărbătorim prin credinţă să cuprindem prin iubire neîncetată. Prin Domnul.