Liturghierul roman - 15 februarie 2010

[altmariustotal ortodox]

Luni din săptămâna a VI-a de peste an

Ant. la intrare (Cf. Ps 30,3‑4) Fii pentru mine, Doamne, o stâncă ocrotitoare, o cetate întărită, ca să mă mântuieşti! Căci tu eşti stânca mea, cetatea mea, pentru numele tău, mă vei călăuzi şi mă vei hrăni. RUGĂCIUNEA ZILEI Dumnezeule, tu ne‑ai spus că‑ţi faci lăcaş în inimile drepte şi curate: dă‑ne să trăim pururi în harul tău, astfel încât să binevoieşti a locui în noi. Prin Domnul. LECTURA I Încercarea credinţei voastre aduce răbdarea, ca să fiţi desăvârşiţi. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob (1,1-11) Eu, Iacob, slujitorul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, vă salut cu bucurie pe voi care aparţineţi celor douăsprezece triburi ale lui Israel, care sunteţi răspândiţi în lume. Fraţilor, să socotiţi o mare bucurie faptul că vă aflaţi în diferite încercări. Doar ştiţi că încercarea credinţei voastre aduce răbdare, iar răbdarea vă duce la o viaţă desăvârşită; numai aşa veţi fi desăvârşiţi şi nu vă va lipsi nimic. Dar dacă unuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, şi Dumnezeu, care dă tuturor cu bunătate şi fără reproşuri, i-o va da. Dar s-o ceară cu credinţă, fără cea mai mică îndoială, căci cel care stă la îndoială, se aseamănă cu valurile mării, pe care vântul le poartă încoace şi încolo. Un astfel de om să nu-şi închipuie că va primi ceva de la Domnul, dacă are inima împărţită şi nestatornică în tot ce face. Printre fraţi, omul care se află într-o stare umilă să fie mândru că Dumnezeu îl înalţă, iar bogatul să se teamă că Dumnezeu îl înjoseşte, căci el va trece ca floarea ierbii. Când soarele s-a ridicat cu arşiţa sa usucă iarba, floarea se veştejeşte şi strălucirea frumuseţii sale dispare. Aşa va dispărea bogatul cu tot ce face. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,67-68.71-72.75-76 (R.: 77) R.: Tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare! Am greşit şi am fost pedepsit, acum însă ţin cuvântul tău. Tu eşti bun şi împarţi cele bune, învaţă-mă îndreptările tale. R. E spre binele meu că m-ai smerit ca să învăţ poruncile tale. Pentru că mai mult preţuieşte Legea ta, decât mii de lucruri de aur şi de argint. R. Ştiu, Doamne, că judecăţile tale sunt drepte, pe bună dreptate m-ai umilit. Bunătatea ta să-mi fie mângâiere, aşa cum ai promis slujitorului tău. R. VERSETUL LA EVANGHELIE (In 14,16) (Aleluia) Îl voi ruga pe Tatăl şi vă va da alt Apărător, care să rămână cu voi în veci. (Aleluia) EVANGHELIA Pentru ce îmi cere această generaţie un semn? Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu (8,11-13) În acel timp, fariseii au venit la Isus şi au început o dispută cu el: pentru a-l pune la încercare, i-au cerut un semn, care să vină din cer. Isus a suspinat adânc şi a spus: „Pentru ce îmi cere această generaţie un semn? Vă spun adevărul: nici un semn nu i se va da acestei generaţii”. Apoi i-a părăsit, s-a urcat în barcă şi a plecat spre celălalt mal. Cuvântul Domnului RUGĂCIUNEA CREDINCIOŞILOR Învierea lui Cristos este marele semn al credinţei noastre. Plini de Duhul Sfânt, să-i cerem Tatălui simplitate şi iubire, spunând: R.: Doamne, întăreşte credinţa noastră! – Pentru ca Biserica să dea mărturie despre adevărul lui Cristos, renunţând la puterea exterioară, şi, susţinută de iubire, să înainteze cu bucurie pe calea umilinţei şi a sărăciei, să ne rugăm: R. – Pentru ca tinerii să nu se lase seduşi de ispita violenţei, ci să descopere în porunca iubirii singura posibilitate pentru realizarea personală, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi cei care trăiesc în dubiu şi nesiguranţă să se încredinţeze ocrotirii paterne a lui Dumnezeu, de la care îşi are originea orice viaţă, să ne rugăm: R. – Pentru ca poporul creştin să părăsească orice formă de superstiţie şi să creadă numai în Domnul mort şi înviat pentru toţi, să ne rugăm: R. – Pentru ca, hrănită prin rugăciune şi sacramente, credinţa noastră să fie tot mai adevărată şi să se exprime prin numeroase carisme primite gratuit pentru binele tuturor, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi să poată recunoaşte prezenţa reală a Domnului în comunitatea noastră prin mărturisirea bucuroasă a credinţei şi a solidarităţii reciproce, să ne rugăm: R. Dumnezeule sfânt, tu ai toată slava şi puterea; totuşi, ai voit să te întrupezi în haina umilă a unui om sărac şi răstignit. Ajută-ne să fim senini în faţa limitelor noastre şi să ne bucurăm de darurile pe care ni le-ai dat. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. ASUPRA DARURILOR Te rugăm, Doamne, ca aceste daruri sfinte să ne purifice şi să ne reînnoiască, şi celor care împlinesc voinţa ta să le dobândească răsplata veşnică. Prin Cristos. Ant. la Împărtăşanie (Cf. Ps 77,29‑30) Au mâncat şi s‑au săturat pe deplin, Domnul le‑a împlinit dorinţa; aşteptarea nu le‑a fost înşelată. DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE Tu ne‑ai îndestulat, Doamne, la ospăţul ceresc: dă‑ne, te rugăm, harul de a înseta pururi după izvorul vieţii adevărate. Prin Cristos.