Lecturile zilei - 6 aprilie 2012

[altmariustotal catolic]

LECTURA I

http://www.calendarcatolic.ro/Lectionar/tabid/68/articleType/Articl...

El era străpuns pentru păcatele noastre.

Citire din cartea profetului Isaia 52,13–53,12

¹³ Iată, servitorul meu va avea succes: va urca, va deveni mare şi se va înălţa pe culmile măririi. ¹⁴ Precum pentru mulţi a fost pricină de groază, atât de schimonosită îi era faţa şi chipul lui nu mai avea înfăţişare de om, ¹⁵ tot aşa va fi pricină de bucurie pentru multe popoare; regii vor amuţi în faţa lui, căci vor vedea ceea ce nu li s-a spus vreodată şi vor privi ceea ce nu au auzit vreodată. ^53,1 Cine ar fi crezut ceea ce am auzit noi, şi puterea Domnului cui i-a fost astfel descoperită? ² A crescut înaintea lui Dumnezeu ca o plantă plăpândă, având rădăcina într-un pământ uscat; chipul lui nu avea nici o frumuseţe, ca să atragă privirile, înfăţişarea lui nu avea nimic care să ne placă. ³ Era dispreţuit precum cel din urmă dintre oameni: om al durerilor, obişnuit cu suferinţa; unul înaintea căruia să-ţi întorci faţa; atât de dispreţuit, încât nu l-am luat în seamă. ⁴ Şi totuşi el purta durerile noastre şi era împovărat cu suferinţele noastre. Noi îl socoteam pedepsit, bătut şi înjosit de Dumnezeu. ⁵ Dar el era străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care a căzut asupra lui ne-a adus nouă pacea şi rănile lui ne-au adus vindecarea. ⁶ Toţi umblam rătăcind ca nişte oi, fiecare îşi urma drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre ale tuturor. ⁷Chinuit fiind, s-a smerit şi nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere, ca o oaie fără de glas înaintea celor care o tund, el nu şi-a deschis gura. ⁸ A fost judecat şi condamnat printr-o sentinţă nedreaptă: cine i-a luat apărarea? A fost smuls dintre cei vii! Pentru fărădelegile poporului său a fost dus la moarte. ⁹ Mormântul i-a fost pregătit printre cei fărădelege şi la moarte a fost aşezat împreună cu răufăcătorii; şi totuşi el nu săvârşise nici o nedreptate şi nici nu rostise vreo minciună. ¹⁰ Domnul a voit să-l zdrobească prin suferinţă. Dar, dacă îşi va da viaţa ca ispăşire pentru păcate, îşi va vedea urmaşii, îşi va prelungi zilele şi voinţa Domnului se va împlini prin el. ¹¹ După ce sufletul său va fi trecut prin suferinţe, el va vedea lumina şi această lumină îl va copleşi de bucurie. Prin suferinţele sale, cel drept, servitorul meu, va îndreptăţi mulţimile; va lua asupra sa fărădelegile lor. ¹² Pentru aceasta îi voi da popoarele drept moştenire şi va lua în stăpânire popoare nenumărate ca răsplată că s-a dat pe sine la moarte şi că a fost numărat printre făcătorii de rele, el care a purtat păcatele celor mulţi şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30,2 şi 6.12-13.15-16.17 şi 25 (R.: Lc 23,46)

R.: În mâinile tale, Doamne, îmi încredinţez sufletul.

² Doamne, în tine mă încred: să nu fiu dat nicicând de ruşine.

Mântuieşte-mă în dreptatea ta.

⁶ În mâinile tale îmi încredinţez sufletul:

tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat! R.

 

¹² Am ajuns de râsul duşmanilor mei:

o povară pentru vecini, groază pentru prietenii mei.

Cei care mă văd pe drum mă ocolesc.

¹³ Sunt dat uitării ca un mort,

am ajuns ca un vas sfărâmat. R.

 

¹⁵ Dar eu mă încred în tine, Doamne, şi spun:

„Tu eşti Dumnezeul meu!”

¹⁶ Zilele mele sunt în mâinile tale,

scapă-mă de duşmanii şi de prigonitorii mei! R.

 

¹⁷ Arată slujitorului tău o faţă senină,

salvează-mă pentru iubirea ta.

²⁵ Fiţi tari şi prindeţi curaj,

voi toţi care nădăjduiţi în Domnul! R.

 

LECTURA A II-A

A învăţat ce este ascultarea din cele ce a pătimit. Ajungând astfel desăvârşit, a devenit pentru toţi cei care ascultă de el, cauză de mântuire veşnică.

Citire din Scrisoarea către Evrei 4,14-16; 5,7-9

Fraţilor, ¹⁴ în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, avem un mare preot care a străbătut cerurile; să ţinem, prin urmare, cu tărie credinţa pe care o mărturisim. ¹⁵ Noi nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi slăbiciunile noastre, căci el a fost încercat în toate, asemenea nouă, afară de păcat. ¹⁶ Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, ca să dobândim îndurare şi să primim har spre ajutor la vreme potrivită. ^5,7 Cristos, în zilele vieţii sale pământeşti a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte şi a fost ascultat, pentru că a fost supus în toate.⁸ Deşi era fiu, a învăţat ce este ascultarea din cele ce a pătimit. ⁹ Ajungând astfel desăvârşit, a devenit pentru toţi cei care ascultă de el, cauză de mântuire veşnică.

Cuvântul Domnului

 

VERS LA EVANGHELIE Fil 2,8-9

Cristos s-a făcut ascultător pentru noi până la moarte,

şi încă până la moartea pe cruce.

De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume,

care este mai presus decât oricare alt nume.

 

EVANGHELIA

L-au prins pe Isus şi l-au legat.

Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,1–19,42

În acel timp, ¹ Isus a ieşit cu ucenicii săi şi a trecut dincolo de râul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi ucenicii săi. ² Cunoştea şi Iuda, trădătorul, acest loc, pentru că deseori Isus şi ucenicii săi se adunau acolo. ³ Iuda a luat cu el o cohortă de soldaţi, slujitori de la arhierei şi farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. ⁴ Isus ştiind tot ce avea să i se întâmple, le-a ieşit în întâmpinare şi i-a întrebat:

† „Pe cine căutaţi?”

E. ⁵ Ei au răspuns:

P. „Pe Isus Nazarineanul”.

E. ⁶ El le-a zis:

† „Eu sunt!”

E. Iuda, trădătorul, era şi el cu ei. Când le-a spus „Eu sunt”, ei s-au tras înapoi şi au căzut la pământ.

⁷ I-a întrebat din nou:

† „Pe cine căutaţi?”

E. Ei au răspuns:

P. „Pe Isus Nazarineanul”.

E. ⁸ Isus le-a spus:

† „V-am spus că eu sunt. Deci dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”.

E. ⁹ Astfel s-a împlinit cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul”.¹⁰ Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Acest slujitor se chema Malchus. ¹¹ Isus i-a spus lui Petru:

† „Bagă sabia în teacă. Nu voi bea oare paharul pe care mi l-a dat Tatăl?”

 

L-au dus pe Isus întâi la Anna.

 

E. ¹² Soldaţii, comandantul şi slujitorii iudeilor l-au prins pe Isus şi l-au legat. ¹³ L-au dus întâi la Anna, socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. ¹⁴ Caiafa era cel care le spusese iudeilor: „Mai bine este să moară un singur om decât tot poporul”. ¹⁵ După Isus mergeau Simon Petru şi un alt ucenic. Acest ucenic, fiind un cunoscut al marelui preot, a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. ¹⁶ Petru a rămas la poartă afară. Celălalt ucenic care se cunoştea cu marele preot a ieşit, a vorbit cu portăreasa şi l-a lăsat pe Petru înăuntru. ¹⁷ Portăreasa i-a zis lui Petru:

A. „Nu eşti şi tu cumva dintre ucenicii omului acestuia?”

E. El a răspuns:

A. „Nu sunt”.

E. ¹⁸ Servitorii şi paznicii făcuseră un foc în jurul căruia stăteau şi se încălzeau, că era frig; stătea şi Petru şi se încălzea. ¹⁹ Marele preot l-a întrebat pe Isus despre ucenicii lui şi despre învăţătura lui. ²⁰ Isus i-a răspuns:

† „Eu am vorbit lumii în public; am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii, şi nimic nu am vorbit în ascuns. ²¹ De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au venit ca să mă asculte. Ei ştiu ce le-am spus”.

E. ²² La aceste cuvinte unul dintre slujitorii care erau de faţă i-a dat lui Isus o palmă, zicându-i:

A. „Aşa răspunzi tu marelui preot?”

E. ²³ Isus i-a răspuns:

† „Dacă am vorbit rău, arată-mi unde e răul, iar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?”

E. ²⁴ Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

 

Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui?

Nu sunt.

 

²⁵ Între timp Simon Petru stătea şi se încălzea. L-au întrebat:

A. „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui?”

E. El a tăgăduit, zicând:

A. „Nu sunt”.

E. ²⁶ Dar unul dintre servitorii marelui preot, care era rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:

A. „Nu te-am văzut eu pe tine în grădină cu el?”

E. ²⁷ Petru a tăgăduit din nou, şi îndată a cântat cocoşul.

 

Împărăţia mea nu este din această lume.

 

²⁸ De la Caiafa l-au dus pe Isus la palatul guvernatorului. Era dimineaţă. Evreii n-au intrat în palat, ca să nu se pângărească şi astfel să poată mânca mielul de Paşti. ²⁹ De aceea a ieşit Pilat la ei şi i-a întrebat:

A. „Ce învinuire aduceţi împotriva acestui om?”

E. ³⁰ Ei i-au răspuns:

P. „Dacă acesta n-ar fi un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta”.

E. ³¹ Le-a zis Pilat:

A. „Luaţi-l voi şi judecaţi-l după Legea voastră”.

E. Iudeii însă i-au răspuns:

A. „Nouă nu ne este îngăduit să condamnăm pe cineva la moarte”.

E. ³² Astfel se împlinea cuvântul rostit de Isus, prin care prezise cum avea să moară. ³³ Atunci Pilat a intrat iarăşi în palatul său şi chemându-l pe Isus i-a zis:

A. „Tu eşti regele iudeilor?”

E. ³⁴ Isus i-a răspuns:

† „De la tine însuţi spui aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre mine?”

E. ³⁵ Pilat i-a răspuns:

A. „Sunt eu iudeu? Poporul tău şi marii-preoţi te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”

E. ³⁶ Isus a răspuns:

† „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi din lumea aceasta, oamenii mei ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar împărăţia mea nu este de aici”.

E. ³⁷ Pilat l-a întrebat din nou:

A. „Aşadar, tu eşti rege?”

E. Isus i-a răspuns:

† „Da, sunt rege! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr; oricine iubeşte adevărul, ascultă glasul meu”.

E. ³⁸ Pilat l-a întrebat:

A. „Ce este adevărul?”

E. După ce a spus aceasta a ieşit din nou în faţa iudeilor şi le-a zis:

A. „Eu nu găsesc în el nici un motiv de condamnare. ³⁹ Dar întrucât este la voi obiceiul ca la Paşti să vă eliberez pe unul, nu vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”

E. ⁴⁰ Atunci ei au început să strige:

A. „Nu pe el, ci pe Baraba”.

E. Acest Baraba era un bandit.

 

Te salut, regele ideilor!

 

^19,1 Atunci Pilat a poruncit ca Isus să fie luat spre a fi biciuit. ² Soldaţii au împletit o cunună de spini, i-au pus-o pe cap, apoi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură. ³ Se apropiau de el şi ziceau:

A. „Bucură-te, regele iudeilor!”

E. Ei îl pălmuiau. ⁴ Pilat a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:

A. „Iată, vi-l aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc în el nici un motiv de condamnare”.

E. ⁵ Atunci a ieşit Isus purtând cununa de spini şi haina de purpură. Pilat le-a zis:

A. „Iată omul”.

E. ⁶ Dar văzându-l, marii-preoţi şi slujitorii au început să strige:

P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”

E. Pilat le-a zis:

A. „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, căci eu nu-i găsesc nici un motiv de condamnare”.

E. ⁷ Iudeii i-au răspuns:

P. „Noi avem o Lege şi potrivit acestei Legi el trebuie să moară, pentru că el s-a pretins Fiu al lui Dumnezeu”.

E. ⁸ La auzul acestor cuvinte, teama lui Pilat a crescut şi mai mult. ⁹ De aceea a intrat iarăşi în palat şi i-a zis lui Isus:

A. „De unde eşti tu?”

E. Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. ¹⁰ Atunci Pilat i-a zis:

A. „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să te eliberez şi putere am să te răstignesc?”

E. ¹¹ Isus i-a răspuns:

† „N-ai avea nici o putere asupra mea, dacă nu ţi s-ar fi dat de sus. De aceea cel care m-a dat pe mâna ta este mai vinovat decât tine”.

 

La moarte cu el! La moarte cu el!

 

E. ¹² Din acel moment Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii începură să strige:

P. „Dacă îl eliberezi pe acesta, nu eşti prieten al împăratului. Oricine se face pe sine rege, este duşmanul împăratului”.

E. ¹³ Auzind aceste cuvinte, Pilat l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, într-un loc pavat cu dale de piatră, numit pe evreieşte Gabata. ¹⁴ Era într-o vineri în ajunul Paştelui, către amiază; Pilat le-a zis iudeilor:

A. „Iată regele vostru!”

E. ¹⁵ Dar ei au strigat:

P. „La moarte cu el! La moarte cu el! Răstigneşte-l”

E. Pilat le-a zis:

A. „Pe regele vostru să-l răstignesc?”

E. Marii-preoţi au răspuns:

P. „Noi nu avem alt rege decât pe împărat”.

E. ¹⁶ Atunci l-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit, iar ei l-au luat.

L-au răstignit, şi împreună cu el alţi doi.

 

¹⁷ Isus ducându-şi crucea, a ieşit spre locul numit Căpăţână, pe evreieşte Golgota, ¹⁸ unde l-au răstignit; împreună cu el pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc Isus. Pilat a poruncit să fie pusă o inscripţie pe cruce. ¹⁹ Era scris: „Isus nazarineanul, regele iudeilor!” Întrucât locul unde a fost răstignit era aproape de oraş, ²⁰ mulţi iudei au citit această inscripţie redactată în evreieşte, latineşte şi greceşte. ²¹ Atunci preoţii iudeilor i-au zis lui Pilat:

A. „Nu trebuia scris regele iudeilor, ci trebuia scris: acest om a zis, sunt regele iudeilor”.

E. ²² Pilat a răspuns:

A. „Ceea ce am scris, am scris”.

 

Au împărţit între ei hainele mele.

 

E. ²³ După ce l-au răstignit pe Isus, soldaţii au luat hainele şi le-au împărţit în patru, fiecărui ostaş câte o parte. Rămânea cămaşa; era o cămaşă fără cusătură, ţesută dintr-o bucată de sus până jos. ²⁴ Au zis deci între ei:

A. „Să n-o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie”;

E. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Au împărţit hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras sorţi”. Tocmai aceasta au făcut soldaţii.

 

Iată-l pe fiul tău!

Iat-o pe mama ta!

 

²⁵ Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui, sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleofa, şi Maria Magdalena. ²⁶Isus, văzând-o pe mama sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, i-a zis mamei sale:

† „Femeie, iată-l pe fiul tău”.

E. ²⁷ Apoi i-a spus ucenicului:

† „Iat-o pe mama ta”.

E. Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el.

 

Totul s-a împlinit!

 

²⁸ După aceea, ştiind Isus că toate s-au săvârşit, pentru ca Scriptura să se împlinească până la sfârşit, a spus:

† „Mi-e sete”.

E. ²⁹ Era acolo un vas plin cu oţet; soldaţii, au pus în isop un burete muiat în oţet, i l-au apropiat de gură. ³⁰După ce a luat oţetul, Isus a spus:

† „Totul s-a împlinit”.

E. Apoi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.

A curs apă şi sânge.

³¹ Fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, cu atât mai mult cu cât sâmbăta aceea era ziua cea mare a Paştelui, iudeii l-au rugat pe Pilat să le dea jos de pe cruce, după ce li se vor fi zdrobit fluierele picioarelor. ³² Au venit soldaţii şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi apoi ale celui de-al doilea, care fuseseră răstigniţi împreună cu el. ³³ Când au venit la Isus, l-au găsit mort; de aceea nu i-au mai zdrobit fluierele picioarelor, ³⁴ ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu suliţa şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. ³⁵ Cel care a văzut dă mărturie pentru ca şi voi să credeţi. Mărturia sa este adevărată şi el ştie că spune adevărul. ³⁶ De fapt, toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească acest cuvânt al Scripturii: „Nu-i veţi zdrobi nici un os”. ³⁷ Şi în alt loc al Scripturii se spune: „Ei vor ridica ochii spre cel pe care l-au străpuns”.

 

Au înfăşurat trupul lui Isus într-un giulgiu, folosind miresme.

 

³⁸ După aceea Iosif din Arimateea, ucenic al lui Isus, dar într-ascuns de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Iosif a venit deci şi a luat trupul lui. ³⁹ A venit şi Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte, noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cântărind cam o sută de livre. ⁴⁰ Au luat apoi trupul lui Isus şi l-au înfăşurat într-un giulgiu folosind miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei. ⁴¹ În apropierea locului unde fusese răstignit Isus era o grădină şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni aşezat. ⁴² Din cauză că începea sărbătoarea iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

Cuvântul Domnului