Vineri, 6 aprilie 2012 Jertfiţi un miel de un an, spune Moise, şi însemnaţi uşile cu sângele lui (cf. Ex 12,1-14). Ce spui tu, Moise? Când l-a salvat vreodată pe omul raţional sângele unui miel? Desigur, pare să răspundă el, nu pentru că este sânge, ci pentru că este imagine a sângelui Domnului. Mai mult decât atunci, duşmanul va trece fără a dăuna dacă va vedea pe tocurile uşilor nu sângele vechiului simbol, ci pe cel al noii realităţi, viu şi strălucitor pe buzele credincioşilor, pe uşa templului lui Cristos. Dacă vrei să înţelegi şi mai profund puterea acestui sânge, observă de unde a început să curgă şi din care izvor a ţâşnit. A fost vărsat pe cruce şi a curs din coasta Domnului. De Isus mort şi încă atârnat pe cruce, relatează Evanghelia, s-a apropiat un soldat care, cu o lovitură de suliţă, i-a deschis coasta şi a ieşit apă şi sânge. Unul este simbolul Botezului, celălalt, al Euharistiei. Soldatul i-a deschis coasta: a deschis templul sacru, unde a descoperit o comoară şi unde am bucuria de a găsi bogăţii splendide. Acelaşi lucru se poate spune şi despre miel: iudeii au ucis victima şi eu mă bucur de mântuire, rod al acelei jertfe. Şi a ieşit din coasta lui sânge şi apă (cf. In 19,34). Preaiubitule, să nu treci prea uşor peste acest mister. Mai am o altă semnificaţie mistică să-ţi explic. Am spus că acea apă şi acel sânge sunt simbol al Botezului şi al Euharistiei. Biserica s-a născut din aceste două sacramente, din această baie de renaştere şi de reînnoire în Duhul Sfânt prin Botez şi Euharistie. Iar simbolurile Botezului şi Euharistiei au ieşit din coasta sa. Deci, Cristos a format Biserica din coasta sa, aşa cum Eva a fost formată din coasta lui Adam. Pentru aceasta, Paul, vorbind despre primul om, foloseşte expresia: Os din oasele mele, carne din carnea mea (Gen 2,23), pentru a ne arăta coasta Domnului. Aşa cum Dumnezeu a format femeia din coasta lui Adam, tot aşa, Cristos ne-a dăruit apa şi sângele din coasta sa pentru a forma Biserica. Şi după cum coasta lui Adam a fost atinsă de Dumnezeu în timpul somnului, tot aşa, Cristos ne-a dat sângele şi apa în timpul somnului morţii sale. Vedeţi în ce fel a unit-o Cristos cu sine pe mireasa sa, vedeţi cu ce hrană ne hrăneşte. Prin sângele său ne naştem, cu sângele său ne hrănim. După cum femeia îşi hrăneşte copilul cu laptele său, tot aşa, Cristos hrăneşte mereu cu sângele său pe cei pe care i-a renăscut. |
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius