Lecturile zilei - 31 ianuarie 2016

[altmariustotal catolic]

LECTURA I
Vreau să fac din tine un profet pentru popoare.
Citire din cartea profetului Ieremia 1,4-5.17-19

4 În zilele acelea,
cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:
5 „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei,
eu te cunoşteam.
Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat
şi te-am pus profet pentru popoare.
17 Dar tu, încinge-ţi coapsele, ridică-te
şi spune-le tot ce-ţi voi porunci!
Nu te înspăimânta dinaintea lor
ca să nu te fac eu să te înspăimânţi dinaintea lor!
18 Iată, eu te pun astăzi ca o cetate întărită,
ca un stâlp de fier
şi ca nişte ziduri de bronz împotriva întregii ţări,
împotriva regilor lui Iuda şi a căpeteniilor lui,
împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.
19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea să te învingă,
căci eu sunt cu tine – oracolul Domnului – ca să te scap”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),1-2.3-4a.5-6ab.15 şi 17 (R.: 15a)

R.: Gura mea va vesti în toate zilele
dreptatea şi mântuirea ta.

1 În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,
să nu fiu nicicând făcut de ruşine!
2 În dreptatea ta, eliberează-mă şi apără-mă,
pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă! R.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare.
4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu. R.

15 Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta,
chiar dacă numărul lor nu-l cunosc.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

LECTURA A II-A*
Acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea.
Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 12,31–13,13

12,31 Fraţilor,
voi însă fiţi zeloşi faţă de darurile cele mai bune.
Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată.
13,1 Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor,
dar nu aş avea iubire,
aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2 Şi dacă aş avea darul profeţiei,
şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa,
şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii,
dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic.
3 Şi dacă tot ce am aş da ca hrană săracilor
şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars,
dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
4 Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare,
nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă.
5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale,
nu se mânie, nu ţine cont de răul primit.
6 Nu se bucură de nedreptate,
ci se bucură de adevăr.
7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
8 Iubirea nu încetează niciodată.
Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta.
Ştiinţa se va sfârşi.
9 Căci noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte,
10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit,
ceea ce este în parte va dispărea.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil,
gândeam ca un copil, judecam ca un copil.
Când am devenit bărbat,
m-am lăsat de cele copilăreşti.
12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar,
dar atunci vom vedea faţă în faţă.
Acum cunosc în parte,
dar atunci voi cunoaşte pe deplin,
aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea.
Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.
Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

LECTURA A II-A
Acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea.
Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 13,4-13

4 Fraţilor,
iubirea este îndelung răbdătoare,
iubirea este binevoitoare,
nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă.
5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale,
nu se mânie, nu ţine cont de răul primit.
6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
8 Iubirea nu încetează niciodată.
Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta.
Ştiinţa se va sfârşi.
9 Căci noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte,
10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit,
ceea ce este în parte va dispărea.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil,
gândeam ca un copil, judecam ca un copil.
Când am devenit bărbat, m-am lăsat de cele copilăreşti.
12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar,
dar atunci vom vedea faţă în faţă.
Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin,
aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea.
Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.
Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 4,18abc
(Aleluia) „Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns,
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Niciun profet nu este acceptat în patria sa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 4,21-30

21 În acel timp,
Isus a început să le vorbească celor din sinagogă:
„Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta
pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!”
22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui
şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui
şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosif ?”
23 Dar el le-a spus:
„Fără îndoială îmi veţi zice parabola aceasta:
«Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!
Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum,
fă şi aici, în patria ta!»
24 Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa;
25 şi adevărat vă spun
că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie,
când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni,
încât s-a făcut mare foamete în toată ţara,
26 dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele,
ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului.
27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu,
dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat
decât doar Naaman Sirianul”.
28 Auzind acestea,
toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie.
29 Ridicându-se, l-au scos din cetate
şi l-au dus pe buza prăpastiei
de pe colina pe care era construită cetatea lor
ca să-l arunce de acolo.
30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Cuvântul Domnului