Jubileul Preoților marcat în Anul Milostivirii

[altmariustotal unit]

 

Eparhia de Cluj-Gherla

6 iunie 2016 | Secţiunea: Cluj-Gherla

Ziua de rugăciune pentru sfințirea preoților la Cluj-Napoca

cu prilejul Jubileului Preoților în Anul Milostivirii

În primele zile din luna iunie a Anului Milostivirii, preoții și seminariștii catolici au sărbătorit Jubileul Preoților, care s-a încheiat vineri, 3 iunie 2016, final marcat prin Sfânta Liturghie prezidată de Sfântul Părinte Francisc, în Piața San Pietro, în Sărbătoarea Inimii Preasfinte a lui Isus. În comuniune cu întreaga lume catolică, preoții Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla s-au întâlnit sâmbătă, 4 iunie – Sărbătoarea Inimii Neprihănite a Preasfintei Fecioare Maria, pentru o zi de rugăciune și meditație asupra misiunii preoțești la care au fost chemați de către marele Preot, Isus Hristos.

A fost o ocazie, pentru cei peste 100 de preoți din cele 10 protopopiate ale Eparhiei, de a concelebra Sfânta Liturghie cu Episcopul eparhial, cu toții la masa aceluiași Altar, în capela „Sf. Iosif” a Catedralei în construcție din Piața Cipariu, Cluj-Napoca. S-au unit în rugăciune: PS Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial, pr. Mihai Todea, Vicar general, preoții vicari și consilieri, preoții protopopi, peste 100 de preoți, alături de care au venit persoane consacrate, membre ale Reuniunii Mariane, credincioși ai parohiei „Andrei Mureșanu” afiliată capelei, tineri din Grupul de Adorație euharistică „Triumful Inimii Neprihănite”, grup despre care pr. vicar Anton Crișan, îndrumătorul lor spiritual, a anunțat că „a împlinit 19 ani de existență și 9 ani de când s-a pus în slujba preoților prin rugăciune”.

În cadrul celebrării liturgice, Preasfinția Sa Florentin a adus în atenția preoților câteva înțelesuri profunde ale celor trei meditații pe care Sfântul Părinte Francisc le-a făcut, în cele trei zile dedicate Jubileului Preoților, la Roma, în fața celor peste 6000 de preoți, seminariști și persoane consacrate din întreaga lume, prezentându-l pe preot ca pe „acela care trebuie să fie stăpânit de o rușinoasă demnitate, adică să aibă conștiința propriilor păcate cu rușine față de ele, dar să își păstreze demnitatea slujirii pe care a primit-o de la Hristos, una să nu o împiedice pe cealaltă ci dimpotrivă, amândouă să-l facă să devină un receptacul al milostivirii”. Preasfinția Sa a invitat: „Pentru că astăzi suntem în sărbătoarea Inimii Neprihănite a Preasfintei Fecioare Maria, vă invit să ne punem cu toții sub lumina milostivă a ochilor Preasfintei Fecioare Maria, în această zi în care în Eparhia noastră sărbătorim preotul ca ministru al lui Hristos și slujitor al poporului, ca și conducător spre mântuire al turmei încredințate”.

În continuare, pr. Anton Crișan, vicar cu preoții și persoanele consacrate, a invitat la o reflexie asupra rugăciunii personale a preoților, dar și asupra rugăciunii credincioșilor pentru preoți, având ca repere învățătura Bisericii, exemplul câtorva sfinți, și, idei rostite de Papa Francisc la Jubileul Preoților, spunând: „Sfântul Părinte spunea zilele trecute, că obiectivul Întâlnirii Jubiliare a Preoților este ca noi să devenim preoți din ce în ce mai capabili de a primi și de a oferi milostivire. Papa Francisc a vorbit și despre sfinți și a spus că mulți sfinți au fost mari păcătoși, – nominalizând pe Sfântul Pavel, Sfântul Augustin, Sfântul Ignațiu de Loyola ș.a. – mari păcătoși care au avut nevoie de rugăciune pentru ca să se convertească. Rugăciunea ne ajută să ne amintim că Dumnezeu este mereu prezent în viața noastră” – a argumentat pr. Anton importanța rugăciunii, continuând: „În rugăciunea pe care o rostim în acest An Jubiliar al Milostivirii, noi spunem: «Doamne, tu ai voit ca preoții tăi să fie îmbrăcați și ei în slăbiciune». Dar, de ce oare ne vrea Dumnezeu îmbrăcați în slăbiciune? Răspunsul îl dă Apostolul Neamurilor, Sf. Pavel, care spune: «când sunt slab, atunci sunt tare» (Cor. 12,10). Puterea lui Dumnezeu se poate deci manifesta în noi, doar în măsura recunoașterii slăbiciunii noastre. Celor smeriți, Dumnezeu le dă har. Noi suntem smeriți doar atunci când recunoaștem ceea ce spunea Sf. Ioan Maria Vianney, patronul preoților și anume, faptul că «omul este un sărman care are nevoie să ceară totul de la Dumnezeu». Este, de fapt, ceea ce ne-a spus Isus: «fără Mine, voi nu puteți face nimic» (Io 15,5).

În fața neputințelor a slăbiciunii noastre, „trebuie să ne amintim că poarta de intrare a harului, a puterii lui Dumnezeu în noi, este rugăciunea. Rugăciunea noastră personală, dar și rugăciunea celorlalți pentru noi, jertfele celorlalți pentru noi”. În a doua parte a discursului, pr. Anton a selectat câteva mărturii din volumul «Darul sfintei preoții», „o carte conținând mărturii de viață pentru sfințenia preoților”, dând exemplul multor sfinți care și-au oferit viața și rugăciunea la intenția sfințirii preoților, dobândind de la milostivirea lui Dumnezeu mari și multe minuni de convertire pentru preoți, precum și noi vocații la preoție și la viața consacrată.

Sfânta Liturghie a fost urmată de un timp de dialog și împărtășire, preoții s-au împărțit pe grupuri unde au abordat diverse teme, meditând asupra vieții personale de rugăciune, a calității acestei rugăciuni, asupra dăruirii și participării cu întreaga ființă la actul rugăciunii, a dialogului adevărat cu Dumnezeu. Concluziile discuțiilor au fost prezentate apoi tuturor, în Aula „Cardinal Iuliu Hossu”, din incinta Catedralei din Piața Cipariu. Întâlnirea s-a încheiat la sediul Episcopiei, unde a fost organizată o agapă fraternă, nou prilej de comuniune, înfrățire și împărtășire a experienței vieții preoțești.