Invatatura despre Biserica

[altmariustotal ortodox]

 

Biserica

 

Prin intrupare, rastignire, inviere si inaltare, Mantuitorul Hristos pune temelie Bisericii Sale. Prin acestea toate si indeosebi prin Cruce si inviere, Biserica ia fiinta in mod obiectiv, dar virtual. Fiul lui Dum­nezeu nu S-a facut om pentru Sine, ci pentru ca din Trupul Sau sa ex­tinda mantuirea ca viata dumnezeiasca in noi.

 

Aceasta viata dumne­zeiasca extinsa din trupul Sau in umanitate, mai exact in cei care se incorporeaza dinamic in Hristos, constituie Biserica insasi Pogorarea Duhului Sfant sau Cincizecimea este actul de trecere de la lucrarea mantuitoare a lui Hristos insusi, in umanitatea Sa personala, la extinderea acestei lucrari in oameni.

 

Duhul Sfant, Care este Duhul lui Hristos, coboara in chipul limbilor de foc peste apostoli, peste fiecare in parte in mod distinct (Fapte, 2, 1, 3, 4), precum si peste cei care, ascultand predica apostolilor, s-au bo­tezat (Fapte, 2, 37, 38, 41) dand nastere Bisericii ca comunitate vazuta sacramentala a oamenilor cu Dumnezeu, intrata in istorie.

 

Cel care ii zideste pe oameni in Hristos, ca Biserica vie, vazuta, comunitate concreta a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos, este Duhul Sfant, odata cu venirea Lui personala in lume la Cincizecime, de la Tatal, trimis de Fiul (Ioan, 15, 26). Prin Sfantul Duh, in ziua Cincizecimii, adunarea apostolilor si ucenicilor la care s-au adaugat, chiar din prima zi, cei care au primit cuvantul Evangheliei lui Hristos si s-au botezat, ca la trei mii de suflete, a devenit loc si locas al prezentei Cuvantului, adica al prezentei lui Hristos insusi, a devenit Biserica. Biserica este deci, prin Duhul Sfant, venit in lume in chip personal la Cincizecime, loc al prezentei lui Hristos cel mort si inviat pentru mantuirea noastra a tuturor.

 

Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Duhului Sfant in lume, de la Tatal de catre Hristos sau de catre Tatal prin Hristos sau de catre Tatal (Ioan, 14, 26) si Fiul Sau intrupat (Ioan, 15, 26), ca despre un act prin care Duhul Sfant ar lua locul lucrarii lui Hristos in lume. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Duhului Sfant, Care a preluat lucrarea lui Hristos.

 

In realitate insa, Duhul Sfant trebuie vazut intotdeauna ca Du­hul lui Hristos insusi, deci nu trebuie conceput sau vazut in nici un fel despartit de Hristos. Este total falsa imaginea unui Hristos in cer si a Duhului Sfant in Biserica, fiindca nu ia in serios unitatea si comuniunea Persoanelor treimice care se in­conjoara, se cuprind si se oglindesc reciproc.

 

Aceasta disociere duce sau la rationalism sau la sentimentalism sau la amandoua ca atitudini paralele, ducand fie la instituirea unui loctiitor al lui Hristos, ca in catolicism, fie la afirmarea unui individualism  inspirat de capriciile sentimentale, considerate ca impulsuri ale Duhului Sfant si netinute in frau de prezenta unui Hristos, Care ne infatiseaza o umanitate de model bine conturata si ne ofera prin Duhul Sfant puterea de a ne dezvolta dupa chipul ei.

 

Biserica este viata de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos, in Duhul Sfant, manifestata concret prin acte de credinta, prin participarea la aceleasi sfinte Taine si slujbe savarsite de cei investiti, cu puterea Duhului Sfant. Constitutia Bisericii este teandrica, pastrand ca existente distincte pe cei uniti, pe Dumnezeu si pe oameni, dupa cum si comuniunea din sanul Sfintei Treimi pastreaza distincte persoanele divine.