Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole și Capitole, Ed. Deisis (2001), pp. 360-362
„5. Întrebare: Dar cum umple toate Cel cu neputință de circumscris? Iar Cel ce umple toate cum este cu neputință de circumscris și nicăieri?
Răspuns: Dumnezeu este (...) pretutindeni și umple toate. (...) Nimeni nu cunoaște cele ale omului decât duhul omului care locuiește în el. Așa și cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le știe decât Duhul lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 11), și iarăși: Nimeni nu cunoaște pe Tatăl decât numai Fiul; și nimeni nu cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere (Matei 11, 27).
6. Întrebare: Dar atunci cum zice Hristos: Nu disprețuiți pe unul din acești mai mici, căci Îngerii lor pururea văd fața Tatălui Meu Cel din ceruri (Matei 18, 10)? Și iarăși: Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8)? Iar tu zici că nici îngerii nu știu ce fel este și unde este Dumnezeu?
Răspuns: Așa cum, atunci când soarele strălucește la amiază, vedem limpede lumina care iese din el, dar pe el însuși nu avem tăria de a-l vedea și observa într-un fel oarecare, dar spunem că-l vedem cu adevărat, tot așa și îngerii și sfinții, privind slava fulgerătoare a Duhului, văd în ea și pe Tatăl, și pe Fiul. Nu însă și cei păcătoși și necurați, fiindcă aceia se aseamănă orbilor și celor lipsiți de simțire, căci, ca niște orbi, nu văd lumina ce strălucește veșnic, nici nu simt căldura ei.
7. Întrebare: Așadar, ce văd cei ce și-au curățit mintea și inima?
Răspuns: Întrucât Dumnezeu este Lumină (I Ioan 1, 5) și încă Lumina cea mai înaltă, nimic altceva nu văd cei ce privesc la El decât lumină. Iar acest fapt îl arată cei ce au văzut fața lui Hristos strălucind ca soarele și hainele Lui făcute ca lumina (Matei 17, 2), încă și Pavel, Apostolul, care L-a văzut pe Dumnezeu ca lumină și s-a întors la cunoașterea Lui (Fapte 9 ș.u.; II Corinteni 4, 6) și zeci de mii de alți sfinți.
8. Întrebare: Dacă Dumnezeu este Lumină veșnică și pururea strălucitoare, cum de nu este văzut de toți?
Răspuns: Fiindcă așa a orânduit dintru început în economia Sa Dumnezeu, ca întunericul să nu aibă nici o comuniune cu lumina (cf. II Corinteni 6, 14) nici cel întinat și necurat cu cel sfânt și curat. De aceea păcatele noastre ne despart de Dumnezeu ca o mare prăpastie și un mare zid sau, mai degrabă, cugetele noastre rele și gândurile noastre deșarte se fac ca un zid înalt și ne despart de Lumina Vieții adevărate, căci Dumnezeu este Lumină și Viață. Prin urmare, câți s-au lipsit de ea sunt morți cu sufletul și moștenitori și părtași ai focului și întunericului veșnic.
9. Întrebare: Și nu poate ajunge la mântuire cine n-a ajuns la aceste măsuri?
Răspuns: Întrucât Domnul zice: La Tatăl Meu sunt multe sălașuri (Ioan 14, 2), e evident că sunt și multe căi de mântuire, dar - fie că te-ai referi la calea milosteniei, fie la cea a înstrăinării, fie la cea a oricărei alte făptuiri a binelui - toate sunt desăvârșite de singura cale a pocăinței prin abținerea de la rău spre dobândirea celor mai bune.”
(Pr. Narcis Stupcanu)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius