Incunabule (VIII): Biblioteca Academiei Romane, Cluj-Napoca

[pagina em portugues]

8. BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE,

CLUJ-NAPOCA

Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca s-a creat în anul 1950, prin concentrarea următoarelor fonduri: colecţiile Bibliotecii centrale din Blaj, fondul de manuscrise ale Episcopiei Greco-Catolice din Oradea, fondul Liceului Catolic din Cluj, Biblioteca fostului liceu unitarian din Cluj, Biblioteca fostului liceu reformat, donaţii şi fonduri Samuel Teleki, Samuel Brassai, Sandor Bölöni, Racoviţă şi altele.

Filiala din Cluj-Napoca a Bibliotecii Academiei Române se află în posesia unor documente tipărite de primă mînă datînd din secolele al XV-lea şi al XVI-lea. În cele ce urmează ne vom referi la prezenţa incunabulelor în această Bibliotecă.

Quintilianus (Marcus Fabius Quintilianus) s-a născut în jurul anului 35 d.Chr. în nordul Spaniei, şi a murit în anul 96, probabil la Roma. Profesor de limbă latină, scriitor şi retor, a lăsat în urmă o operă majoră, intitulată „Institutiones oratoriae”. Această lucrare reprezintă o contribuţie majoră la teoria educaţiei, rămînînd notabilă şi pentru valenţele ei în domeniul studierii naturii umane. Ea a fost publicată într-o primă versiune – prescurtată – în timpul vieţii autorului; cuprinde 12 cărţi, din care primele două cărţi conţin observaţiile generale ale autorului cu privire la principiile educaţiei. Cărţile III-XI sunt concentrate asupra celor cinci „departamente” (aspecte) ale retoricii: invenţie, aranjament, stil, memorie, expunere. De asemenea, autorul îşi expune opinia asupra naturii, valorii, originii şi funcţiilor retoricii. Biblioteca Academiei Române, filiala Clu-Napoca deţine un exemplar din această lucrare, exemplar apărut la Roma, în anul 1470, în tipografia lui Johannes Phillipus de Lignamine şi conţine 281 de file.

Sfîntul Ioan Chrisostom s-a născut în anul 347 în Antiochia, şi a murit la 14 septembrie 407 la Comana, în Helespont. Unul dintre primii părinţi ai Bisericii, interpret strălucit al Bibliei, arhiepiscop al Constantinopolului, Ioan Chrisostom a rămas în istoria Bisericii prin predica sa clară, adresată atît teologilor, cît şi poporului de rînd. Opera sa constă într-un mare număr de omilii (la Cluj se găsesc cele asupra lui Matei), ca si un mare număr de predici. În predicile sale, Chrisostom a folosit alegorii, care au căutat să îmbine litera Scripturii cu aplicarea ei practică şi permanentă. În cele din urmă, fiecare din predicile sale este o lecţie de morală socială.

În luna iunie 1491, la Basel a fost tipărită de către Johann Froben o nouă ediţie a Bibliei, ediţie care se află şi în colecţiile de la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca. Originar din Franconia, Johann Froben a lucrat mai întîi în atelierul lui Johannes Amerbach, apoi, începînd din anul 1491 a luat pe cont propriu întreprinderea tipografică, asociindu-se doar în unele cazuri cu Johannes Petri. În acest atelier, Froben a tipărit cu predilecţie lucrări clasice şi de erudiţie creştină. Emblema lui Johannes Froben a fost şarpele şi porumbiţa.

Alţi autori prezenţi în colecţiile Bibliotecii Academiei Române, filiala Cluj-Napoca: Herodot – cu o ediţie a „Istoriilor” tipărită de Christophor de Pensis la Veneţia în anul 1494 – Nicolaus de Ausmo, Nicolaus de Lyra, Seneca, Paulus Orosius, Plinius cel Bătrîn, Thoma d’Aquino, Sfîntul Ieronim, Papa Grigore I, Appianus. Exemplare al Bibliei tipărite de Anton Koberger în anul 1477 şi în anul 1478 se găsesc în această Bibliotecă.

În Bibliotecă există de asemenea o serie de exemplare ale Bibliei, tipărite împreună cu un opuscul al lui Nicolaus de Lyra, intitulat „Contra perfidiorum Iudaeorum”. Aceste exemplare au fost tipărite la Veneţia, sub îngrijirea editorului Paulus a Mercatello, începînd din anul 1481, de către Johann Herbort, şi la comanda lui Johann din Köln.

Într-un incunabul tipărit de Adam von Rottweil la Veneţia în anul 1478 se află două lucrări de mare importanţă pentru studiul filosofiei medievale, şi anume „Sphaera mundi”, aparţinînd lui Johannes de Sacro Bosco şi „Theorica planetarum”, de Gerardus Cremonensis. Gerardus s-a născut la Cremona în anul 1114; profesor, el a transpus cîteva din operele majore ale antichităţii greceşti provenite prin filiera arabă în limba latină. Pentru această, el s-a deplasat la Toledo, în regatul Castiliei –unde a şi murit, în anul 1187 – pentru a învăţa limba arabă. Prima lucrare transpusă de el în limba latină a fost „Almagesta” lui Ptolemeu, după care au urmat lucrări ale lui Aristotel, Euclid şi Galen. De fapt, „Almagesta” reprezintă traducerea în limba arabă a lucrării ptolemaice „Megale Syntaxis”, sinteză a cunoştiinţelor antichităţii greceşti asupra astronomiei, expunînd doctrina geocentrică valabilă pînă la Copernic, dar pusă în discuţie în „Dialogus”-ul galileian. Lucrarea „Theorica planetarum” însumează cunoştiinţele de astronomie ale evului mediu timpuriu şi se bazează în cea mai mare măsură pe lucrările vechilor greci.

Dionysius Halicarnassus este prezent în Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca cu un incunabul reproducînd lucrarea „Antiquitates Romanae”, tipărit de Bernardinus Celerius la Treviso în anul 1480. Dionysius s-a născut în Halicarnas, provincia Caria din Asia Mică. A fost un redutabil profesor de retorică şi istoriograf, a cărui lucrare „Istoria Romei, de la origini pînă la primul război punic”, rămîne pînă astăzi cea mai bună sursă pentru istoria timpurie a Romei. Dionysus a migrat la Roma în anul 30 î. Chr., iar prima sa carte din „Istoria Romei” a apărut în anul 7 î. Chr. Din cele 20 de cărţi scrise, s-au păstrat doar primele 10. De asemenea, s-au mai păstrat cîteva din scrierile de teorie literară si retorică ale acestui autor. Menţionăm: „Despre imitaţie”, „Comentarii la vechii oratori”, „Despre aranjarea cuvintelor”.

Johannes Regiomontanus este autorul unui „Calendarium”, apărut la Veneţia în tipografia lui Erhard Ratdolt în anul 1485. Regiomontanus este pseudonimul lui Johann Müller (1436-1476). Născut în Königsberg, şi-a luat pseudonimul de la forma latinizată a localităţii unde s-a născut (Munţii Regelui). Astronom şi matematician german, Regiomontanus este considerat responsabil pentru renaşterea trigonometriei în Europa. A urmat cursurile Universităţii din Leipzig, apoi din 1450 a studiat la Viena cu matematicianul Georg von Peuerbach. În anul 1461 a plecat la Roma pentru a studia limba greacă, şi a-l citi pe Ptolemeu în original; Regiomontanus descoperise unele inadvertenţe în traducerile latine din Ptolemeu existente în acel moment. În anul 1464 a scris „De triangulis omnimodis libri quinque” , prima expunere modernă a trigonometriei plane şi sferice, iar în anul 1474 a publicat „Ephemerides”, tabele ce prezentau poziţia corpurilor cereşti pentru următorii cîţiva ani. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit episcop de Regensburg şi l-a consultat în vederea revizuirii calendarului iulian. A murit în anul 1476.

Muhammad Rhazes – autor arab al unor tratate medicale, de astrologie, chimie, fizică şi filosofie este prezent în Biblioteca Academiei, filiala Cluj-Napoca cu două ediţii ale lucrării „Liber ad Almansorem” : prima editată de Leonhard Pachel et Ulrich Scinzenzeler la Milano în anul 1481, a doua editată de Bonetus Locatellus pro Octaviano Scoto la Veneţia în anul 1497. Abu-Bekr Mohamed ibn-Sakarija al Razi s-a născut – după toate probabilităţile – în anul 865. a făcut studii de filosofie, filologie şi matematică, dar în cursul unei călătorii la Bagdad se hotărăşte să se dedice medicinei. Scrie peste 200 de tratate – majoritatea pierdute – în domeniile medicinei, dar şi astrologiei, filosofiei, alchimiei. Două dintre cele mai importante lucrări rămase de la Muhammad Rhazes sunt : „Continens” („Al-Havi” – Cuprindere), o vastă enciclopedie a medicinii din secolul al IX-lea d. Chr. şi „Kitab el-Mansuri” („Cartea lui Mansur”), un rezumat al cunoştiinţelor medicale.

Albumasar este autorul unei lucrări intitulate „Flores astrologiae”, a cărei ediţie incunabulară a fost tipărită de Erich Ratdolt la Augsburg în anul 1488. Albumasar (Ja’far ibn Muhammad Abu Ma’shar al-Balkhi: 787-886) a fost cunoscut ca matematician, poet, astronom şi astrolog persan. Lucrările lui Albumasar au fost unul dintre cele mai importante izvoare pentru cunoaşterea operei aristotelice referitoare la ştiinţele naturii. Prima traducere în limba latină a acestui important om de ştiinţă arab a fost efectuată în anul 1133 de Joan de Sevilla, urmat, la scurt timp – în 1140 – de Hermann din Carinthia.