Incunabule (VI) Biblioteca Bruckenthal, Sibiu

[pagina em portugues]

6. BIBLIOTECA MUZEULUI BRUCKENTHAL, SIBIU



Biblioteca muzeului Bruckenthal s-a constituit în perioada anilor 1780-1786, prin achiziţionarea documentelor carte de către guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuel von Bruckenthal. Achiziţiilor făcute de acesta li s-au adăugat în decursul timpului nenumărate donaţii, alte achiziţii, transferuri, astfel încît în prezent, biblioteca deţine un fond de peste 280.000 cărţi, din care 386 sunt incunabule. Din secolele XVI-XVIII provin un număr de 30.000 cărţi rare, multe dintre ele conţinînd gravuri valoroase, aparţinînd unor artişti ca Christoph Plantin, Robertus Stephanus, etc.
Din opera lui Appianus Alexandrinus (Appian), Biblioteca Bruckenthal deţine un exemplar din „Historia Romana” , tipărit la Veneţia de Bernardinus şi Erhardt Ratdolt în anul 1477. Acest exemplar – partea a II-a a lucrării lui Appian – conţine 131 file in folio.
Din opera lui Aristotel, un exemplar al lucrării „Fizica”, tipărit la Padua, de Laurentius Canozius, între anii 1472-1475. acelaşi tipograf a mai tipărit şi o interpretare a lui Averroes pe marginea operei lui Aristotel, lucrare tipărită la 10 decembrie 1472, şi aflată actualmente în biblioteca din Sibiu. „Parva naturalia”este ce-a de-a treia lucrare tipărită de Canozius la Padua în anul 1473, ca de altfel şi „Metafizica”, „De coelo et mundo” (Despre inimă şi lume), „Meteorologica”, „De generatione et corruptione”, „Organon” (cartea a V-a). În total, în Biblioteca Muzeului Bruckenthal se află 17 incunabule ce reproduc opera lui Aristotel, unele dintre ele cu comentarii: ale lui Averroes sau ale lui Toma D’Aquino.
Din opera lui Averroes însuşi se află în această bibliotecă un incunabul, intitulat „Destructiones Destructionum”, incunabul ce conţine o filă de manuscris, 129 file in folio; el a fost tipărit la Venetia de Bonetus Locatellus şi Octavianus Scotus în anul 1497.
Averroes (Abu al-Walid Muhammad ibn Ahmad ibn Muhammad ibn Rushd 1126-1198) s-a născut în Cordoba; tatăl său, judecător, l-a instruit în jurisprudenţa islamică. A studiat teologia, filosofia şi matematica cu filosoful arab Ibn Tufail şi medicina cu Avenzoar. A fost numit judecător în Sevilla în anul 1169 şi la Cordoba în 1171. Averroes este considerat autor al teoriei „dublului adevăr”, întrucît nu era de acord cu existenţa a două feţe ale aceluiaşi adevăr, teologică şi filosofică .
Sfîntul Augustin este reprezentat în Biblioteca Bruckenthal de un număr de cinci incunabule de mare valoare, pe care le vom prezenta în cele ce urmează. La Strassburg (Strasbourg) s-a tipărit în anul 1471 un Liber epistolarum (Carte de scrisori), la tiparniţa lui Johann Mentelin. Exemplarul aflat la Sibiu conţine 1 filă albă +263 file nenumerotate +1 filă albă. Un exemplar din Civitate Dei (Cetatea lui Dumnezeu) tipărit la Mainz de Peter Schőeffer în anul 1473, şi un altul din aceeaşi lucrare, tipărit la Veneţia de Gabriel Petri în anul 1475, diferă prin numărul de pagini: primul conţine 364 file tipărite, al doilea 294 file. Peter Schoeffer (1425-1503) a fost un caligraf care a lucrat initial in atelierul lui Gutenberg, apoi infiintind o imprimerie la Paris. El a tipărit peste 200 de lucrari in perioada incunabulară, printre care şi „Psaltirea de la Mainz” în anul 1457. O a treia lucrare augustiniană din Biblioteca Bruckenthal se numeşte De trinitate (Despre trinitate). Exemplarul a fost tipărit la Basel de Johann Amerbach în anul 1489 şi conţine 268 file. De asemenea, în aceeaşi bibliotecă mai poate fi găsit un exemplar din „Opuscula plurima” tipărit la Strassburg de Martin Flach şi avînd 267 file in folio.
Alţi autori prezenţi în bibliotecă: Nicolaus de Ausmo, Johannes de Balbus, Baldus de Ubaldis (1327-1400), Gasparinus Barzizius, Guido de Baysio (cu „Rosarium decretorum”, tipărit la Veneţia în anul 1495), Petrus Berchorius, Bernardinus de Senis.
Sfîntul Bernardino de Siena (Bernardinus de Senis; 1380-1444) a fost vicar al Ordinului Franciscan, un faimos predicator, care s-a bucurat de o mare popularitate . Autor al unor scrieri latine, ca „Sermones” (Dialoguri), operă de profundă gîndire teologică, este autor şi al unor Predici pătrunse de spirit religios, dar exprimate într-un mod extrem de apropiat. „Sermones de evangelio eterno” (Dialoguri despre evanghelizarea permanentă) este titulatura incunabulului tipărit în anul 1489, căruia însă îi lipsesc alte date de identificare şi aflat la Bruckenthal.
Un capitol deosebit de însemnat al colecţiei de incunabule din Biblioteca Bruckenthal este dat de colecţia de Biblii.
Astfel, Anton Koberger din Nürnberg a tipărit în anul 1483 o Biblie germană, conţinînd 583 file in folio, cu numeroase xilogravuri, precum şi o Biblie latină (în anul 1478) avînd 468 +(39) file in folio. Acelaşi meşter tipograf a realizat în anul 1487 o altă Biblie latină în patru volume, avînd un total de peste 1400 de file.
Din opera laică a lui Giovanni Boccaccio menţionăm: „Compendium de praeclaris mulieribus” şi „De casibus virorum illustrium” realizate la Strassburg de Georg Husner în anii 1474-1475. „La Fiametta” a apărut la Veneţia în anul 1491, tipograf: Maximus de Butricis.
Vom continua, pe scurt, prezentarea celor mai importante incunabule aflate în colecţiile Bibliotecii Bruckenthal.
Din opera lui Boethius, „De consolatione philosophiae cum expositione beati Thome de Aquino” (Despre mîngîierile filosofiei cu o expunere a sfîntului Toma de Aquino), tipărit la Nürnberg de acelaşi Anton Koberger în două ediţii: în anii 1473 şi 1486, precum şi o ediţie tipărită la Veneţia în 1498.
Papa Bonifaciu al VIII-lea este autorul unei cărţi de decrete / bule papale (Liber sextus Decretalium). Din această lucrare Biblioteca Bruckenthal deţine trei exemplare, unul tipărit la Veneţia, unul la Mainz şi ultimul la Nürnberg.
De o importanţă istorică deosebită este exemplarul deţinut de Biblioteca Bruckenthal din „Breviarum croaticum (Illyricum)” tipărit la Veneţia în anul 1493.
Alţi autori prezenţi în această bibliotecă: Robertus Caracciolus, Michael de Carcano, Johannes Casianus, Dyonisius Cato, Catullus, Propertius, Tibullus, Cicero, Papa Clement al V-lea (cu lucrarea Constitutiones), Aegidius Columna.
Johannes Cassianus (Ioan Cassian; 360-435) s-a născut probabil în Provence. După alte afirmaţii – inclusiv din epocă - s-ar fi născut în Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), unde ar fi început opera de evanghelizare. Ascet, călugăr, teolog, a fondat prima mănăstire din abaţia Sfîntului Victor de la Marsilia, localitatea în care a decedat. Scrierile sale au fost influenţate în parte de monahismul vest-european, dar ele reflectă şi învăţăturile eremiţilor din Egipt sau ale Părinţilor Pustiei. Cea mai influentă lucrare a lui Ioan Cassian este „Instituţii ale vieţii monastice” (De Institutis coenobiorum), scrisă între anii 420-429; un exemplar al ediţiei tipărite la Basel de Johannes Amerbach în anul 1485 se află la Bruckenthal. Alte lucrări scrise de Ioan Cassian au fost „Dizertaţie despre Încarnarea Domnului”, precum şi o serie de conferinţe despre Părinţii Egipteni.
Johannes Capreolus (1380-1444, Rodez, Rouegue – Franţa) a fost un călugăr dominican a cărui lucrare „Patru cărţi despre Apărarea Teologiei Sfîntului Toma D’Aquino” – cunoscută sub numele „Defensionum” – a contribuit la renaşterea filozofiei tomiste şi a adus autorului titlul de „Prinţ al tomiştilor”. Scrisă între anii 1409 şi 1433, lucrarea a beneficiat de mai multe ediţii incunabule, din care una se găseşte la Bruckenthal, tipărită fiind de Octavianus Scotus la Veneţia în 1483. Din cele patru volume, la Bruckenthal se găsesc trei, lipsind doar volumul II.
Johannes (John) Duns Scottus s-a născut în anul 1266 în localitatea scotiană Duns. A căpătat, datorită vastelor sale cunoştiinţe filosofice şi teologice titlul de „Doctor Subtilis”. A fost un filosof franciscan realist şi un teolog scolastic, fiind un pionier al teoriei Imaculatei Concepţiuni. Din opera vastă a acestui teolog, care a murit în anul 1308 la Kőln, în Germania, Biblioteca Bruckenthal de la Sibiu deţine trei incunabule, şi anume: „Super primo et secundo sententiarum”, tipărit la Veneţia de Ricius Bernardinus în anul 1490; „Quaestiones super universalibus Porphyrii ac libris praedicamentorum periermenias Aristotelis”, tipărit de asemenea la Veneţia în 1492, şi „De modis significandi seu Gramatica speculativa”, tipărit la Veneţia în 1499.
Erhard Ratdolt din Veneţia a editat în anul 1482 o Elementa geometriae (Elemente de geometrie), lucrare de matematică aparţinînd lui Euclid, una dintre primele tipărituri pe plan mondial din domeniul matematicii. Şi acest incunabul se află în Biblioteca Muzeului Bruckenthal din Sibiu. Despre Euclid se cunoaşte faptul că a fondat şcoala din Alexandria, în timpul regelui Ptolemeu I Soter, în perioada anilor 323 şi 283 î. Chr.; în cea mai importantă lucrare a sa, „Elementele”, Euclid a compilat o serie de lucrări aparţinînd antichităţii greceşti, printre care cele scrise de Hippocrates din Chios, Theaetetus, Eudoxus.
Alţi autori prezenţi cu incunabule în rafturile bibliotecii: Lucius Fenestella, cu lucrarea De romanorum magistratibus (Despre judecătorii romani), apărută la Veneţia ; Vincentius Ferrerius, cu lucrarea Sermones de tempore et de sanctis: pars hiemalis, de sanctis et estivalis, Josephus Flavius.
Lucius Fenestella (a trăit probabil între anii 52 î. Chr.-19 d. Chr.) a fost un poet latin şi analist, a cărui ultimă lucrare – Annales - conţine atît o istorie a antichităţii, cît şi istoria secolului Romei republicane, folosind ca surse documentare lucrările lui Pliniu cel Bătrîn şi Suetonius. Analele lui Fenestella conţin 22 de cărţi.
Sextus Pompeius Festus (a trăit în secolul al III-lea d. Chr) este autorul lucrării „De verborum significationibus” (Despre semnificaţiile verbelor), bazată pe cele 20 de cărţi ale lui Marcus Varrius Flaccus, devenind unul dintre cele mai utilizate manuale de gramatică ale Evului Mediu.
Unul din cei mai importanţi gînditori ai Renaşterii italiene este Marsilio Ficino, cel care a dat o interpretare valoroasă „Banchetului” platonician. Din opera acestui gînditor renascentist, în Biblioteca de la Bruckenthal se găseşte un volum de Epistulae (Scrisori), editat de Matheus Capcasa la Veneţia în data de 11 martie 1495.
De remarcat faptul că unele incunabule menţionează data editării lor, acest lucru fiind un ajutor nepreţuit pentru cercetătorii istoriei cărţii şi a tiparului. În alte cazuri, stabilirea datei editării lor nu se poate face decît prin analogii, stabilite de specialişti.
Din opera lui Flavius Josephus, regăsim un tom de Opera, tipărit la Lübeck, şi un volum din De bello judaico (Despre războaiele evreilor), tipărit la Veneţia de Johann Amerbach în anul 1486. Josephus Flavius (37-95 d.Chr.) s-a născut la Ierusalim, a trăit în Galileea, iar apoi, ca prizonier de război a fost dus la Roma. Eliberat de împăratul Vespasian, scrie „De bello judaico”, lucrare în 7 cărţi, descriind evenimentele petrecute între anii 175 î. Chr. (domnia lui Antioh Epiphanes) şi 70 d. Chr., anul cuceririi Ierusalimului. Alte scrieri importante ale lui Flavius Josephus sunt „Antichităţi iudaice”(„Iudaike Archaiologia”) şi „Împotriva lui Apion”, o polemică pe tema vechimii culturii iudaice. A mai rămas de asemenea o autobiografie.
Interesant de semnalat sunt formularele procuratorilor şi avocaţilor Curiei Romane (Formularium procuratorium et advocatorum Curiae Romanae), formulare tipărite în volum – menţionăm că, şi în colecţiile Bibliotecii Naţionale se află un volum de „Formulariun diversorum contractuum” (formulare pentru diverse contracte).
Alţi autori prezenţi cu diverse lucrări în colecţiile Bibliotecii Bruckenthal: Robertus Gaguinus, Gaietano de Thienis, Johannes de Gandavo, Johannes Gerson, Gratianus, o lucrare anonimă intitulată „Gesta romanorum”(Faptele romanilor), şi am ajuns la opera Papei Grigore al IX-lea, din care în Bibliotecă pot fi regăsite trei ediţii ale Decretelor, tipărite la Veneţia, Mainz şi Nürnberg.
Johannes Gritsch, Gerhardus de Harderwick (autor britanic, unul dintre puţinii autori britanici prezenţi cu incunabule în bibliotecile din România), Felix Hammerlin, Johannes Herolt, Hyeronimus, Iacobus de Clusa (1381? -1465) sunt alţi autori mai puţin cunoscuţi prezenţi la Bruckenthal.
Iamblichos este prezent cu De mysteriis Aegyptiorum, Chaldaeorum, Assyriorum et alia opuscula (Despre misteriile egiptenilor, chaldeenilor, asirienilor şi alte opere), tipărit la Veneţia de Aldus Manutius; incunabulul conţine 185 file tipărite in folio.
Alţi autori: Henricus Institutoris, Papa Ioan al XXI-lea (cu un număr de şase incunabule), Iustinus, Johannes Canonicus, Johannes de Tambaco (cu două exemplare ale aceluiaşi incunabul, tipărit la Strassburg : Consolatio Theologiae - Mîngîierea teologiei), Johannes Friburgensis, Johannes Serapiones, Andreas Johannes, Lactantius, Pomponius Laetus.
Legendae sanctorum regni Hungariae (Legendele sfinţilor regi ai Ungariei) este o lucrare care în Biblioteca Bruckenthal se află coligată într-un volum manuscris de predici.
În anul 1480 s-a editat la Augsburg, în Germania, o Viaţă a Sfinţilor (Leben der Heiligen), citată în majoritatea cataloagelor de incunabule tipărite în Europa. Un exemplar, conţinînd 259 file legate în folio cu numeroase xilogravuri se află la Bruckenthal.
Vom enumera alţi cîţiva autori aflaţi în depozitele şi pe rafturile de la Sibiu: Nicolaus De Lyra, cu lucrarea în trei volume Glossae in universa Biblia (Glosse în universul Bibliei). Această lucrare se află în două ediţii diferite, una tipărită la Strassburg, cealaltă la Nürnberg, în anul 1481; Franciscus de Maioranis, Karolus Maneken, Matheus Silvaticus, Jason de Mayno.
Epigramele lui Martial se regăsesc în mai multe biblioteci din România: la Sibiu, la Târgu-Mureş şi în Biblioteca Naţională a României. Ediţia de la Sibiu a fost tipărită de Thomas de Blavis în anul 1482 la Veneţia şi conţine 218 file in folio.
Lambertus de Monte figurează la Bruckenthal cu două exemplare ale lucrării „Copulata super III libros Aristotelis de anima” (Compendiu din cartea a III-a a lui Aristotel despre suflet) şi un exemplar din „Copulata super VIII libros Physicorum Aristotelis”(Compendiu din cartea a VIII-a a lui Aristotel despre fizică). Toate aceste incunabule au fost tipărite la Kőln de către Heinrich Quentell. Heinrich Quentell, tipograf originar din Strasbourg a editat – împreună cu Johann Koelhoff – aproape 400 de titluri, între care două ediţii ale Bibliei, din anul 1478, remarcabile prin frumuseţea grafică şi realizarea tehnică. Aceste Biblii au fost tipărite în dialecte nord-germane.
Alţi autori: Alfonso Diaz de Montfalvo, Nicolaus Tudeschis, Johannes Nider, Augustinus Suessanus Niphus, Marcellus Nonius.
Johannes Nider (1380-1438), călugăr dominican, născut în Suabia, a rămas în anale ca unul dintre cei mai duri prelaţi luptători împotriva husiţilor. A participat la Conciliul de la Basel; principala sa lucrare poartă titlul „Formicarium”, în care a reunit mărturii ontra husiţilor. In afara lucrării „Praeceptorium Divinae Legis” aflată la Biblioteca Bruckenthal şi tipărită de Johannes Amerbach, Johannes Nider este autorul şi altor scrieri, cum ar fi: „Consolatorium timorate conscientiae” (Paris: Perrin) şi „Tractatus utilis de septem peccatis mortalibus”.
Nicolaus de Tudeschis a trăit între anii 1386 şi 1445. Reprezentant de seamă al conciliarismului, alături de Nicolaus de Cusa şi Thomas Ebendorfer, el a susţinut autoritatea supremă a Conciliului în cadrul Bisericii. Din predicile lui Tudeschis, Biblioteca Bruckenthal deţine un incunabul reproducînd „Lectura super I et II libei Decretalium”, tipărit de Vindelinus de Spira la Veneţia în anul 1472 şi „Lectura super IV et V Libri Decretalium”, tipărit de Georg Lauer la Roma în 1475.
Paulus Venetus – Expositio librorum naturalium Aristotelis (Expunerea cărţilor despre natură ale lui Aristotel), şi „Commentaria in libros posteriores Aristotelis” (Comentarii despre cărţile apărute după Aristotel) în două ediţii apărute la Veneţia; Alvarus Pelagius şi Nicolaus Perrotus, sunt alţi autori de incunabule prezenţi la Sibiu.
Pelagius (354 Britania – 418 Palestina) a fost un călugăr şi teolog, al cărui sistem heterodox este cunoscut sub numele de pelagianism. Acesta recunoaşte primatul efortului uman pentru salvarea spirituală. În anul 416 a scris „De libero arbitrio”, lucrare care a dus la condamnarea învăţăturilor sale de către două concilii africane, condamnare urmată de excomunicarea pronunţată de Papa Inocenţiu I. În Biblioteca Bruckenthal se află lucrarea „De planctu ecclesiae”, tipărită de Johann Zainer la Ulm în anul 1474; lucrarea a fost anterioară condamnării lui Pelagius.
Pelbartus de Temeswar (de Timişoara) a trăit între anii 1435 şi 1504. A fost un predicator franciscan, ale cărui predici erau citite şi ascultate în toate centrele religioase din centrul Europei. A studiat teologia la Cracovia, a publicat şase cicluri de „Sermones” (Predici), din care ultimul ciclu a fost tipărit postum de ucenicul său Osualdo de Lasko. Un portret al acestui reprezentant al Renaşterii din secolul al XV-lea poate fi găsit într-o lucrare tipărită la Augsburg în anul 1502 şi intitulată „Pommerium Quadragesimale”. Portretul este gravat de Hans Othmar şi este realizat în spiritul epocii: Pelbartus este aşezat la un pupitru pe care se află o carte deschisă şi instrumente pentru scris . Cartea se găseşte în colecţiile Bibliotecii Judeţene Timiş.
Pelbartus din Timişoara (onorat cu titlul de „Scriptor ecclesiasticus celebris”) este prezent în colecţiile de la Bruckenthal cu lucrarea „Stellarium Coronae Benedictae Virginis Mariae”, incunabul tipărit la Basel de Jacobus Wolff de Pforzheim, avînd 228 de file ;
Persius (Aulus Flaccus Persius) se află în Biblioteca de la Bruckenthal cu un exemplar al Satirelor (Satyrae) tipărit la Veneţia în anul 1497 de către Antonius de Gusago; exemplarul este constituit din 49 file ilustrate cu xilogravuri.
Sonetele lui Petrarca au fost tipărite încă din anul 1486, la Veneţia. Un volum editat de Peregrinus Pasquale şi Dionysius Bertochus la Veneţia, conţine de asemenea în cele 112 file in folio numeroase xilogravuri. De altminteri, din opera lui Petrarca regăsim şi un volum de Trionphi cu comentariile lui Bernardo Glicino (Lapini), ca şi un volum tipărit la Basel cu Opera latină a aceluiaşi Petrarca.
O carte de cugetări (Liber sentetiarum) a lui Petrus Lombardus poate fi găsită în trei ediţii succesive la Bruckenthal. Prima, în anul 1486, aparţine tipografului Nicolaus Kessler şi a apărut la Basel; a doua, a aceluiaşi tipograf, a apărut în 1488; iar a treia, este editată la Veneţia în anul 1489 de Bonetus Locatellus.
Pico della Mirandola (avînd numele pe copertă Ioannes Picus della Mirandola) apare cu două volume din „Opera omnia” tipărite la Veneţia de Bernardinus Benalius în anul 1498. Cele două volume, avînd mai multe xilogravuri, au, primul, 128 file, al doilea, 134 file.
Papa Pius al II-lea (Enea Silvio Picollomini) figurează cu un exemplar din „Epistolae familiares” (mai multe exemplare se află în Biblioteca Naţională a României), dar şi cu lucrarea „Abbreviatio decadum Blondi”. Papa Pius al II-lea descindea dintr-un neam vestit din Siena, neamul Picollominilor. A fost un bun cunoscător al literaturii antice, un mare orator, scriitor, şi era celebru pentru felul ales în care se purta cu oamenii. El a fost ales Papă în anul 1458 şi a incercat, în dese rînduri, să hotărască pe părinţii creştini să pornească Cruciada împotriva turcilor. Ca scriitor este cunoscut mai ales pentru „Descrierea statului în Germania”, „Istoria Imperiului sub Frederic al III-lea”, „Scrisori şi Discursuri”, etc.
Un singur exemplar din opera lui Platon ¬– în traducerea lui Marsilio Ficino – se află la Bruckenthal. Acesta conţine 444 file, fiind tipărit la Veneţia de Bernardinus de Choris şi Simon de Luere.
Plinius cel Bătrîn (Caius Secundus Plinius) figurează în colecţiile Bibliotecii Bruckenthal cu un exemplar din „Historia Naturalis” . Johannes Aluisius a tipărit la Veneţia în anul 1499 acest exemplar.
Plotin – cel căruia filosofia occidentală îi datorează enorm – figurează la Sibiu cu „Opera a Marsilio Ficino latina reddita”. Pentru prima dată semnalăm oraşul Florenţa ca fiind un centru tipografic, acolo editînd această lucrare Antonio Miscomini.
Plutarh se află în Biblioteca Bruckenthal cu un exemplar din „Vitae latine”, dar care este coligat cu exemplarul din Istoria Naturală a lui Plinius, căruia i-am făcut prezentarea.
Alţi autori la Bruckenthal: Silvester de Prierias, Pseudo-Cyrillus, Marcus Fabius Quintillianus („Declamationes” – apărută la Parma, în anul 1494), Raynerus de Pisis, Eike von Repgow, Mohamed Rhazis, Rabinul Samuel („Ein Epistel Rabbi Samuelis dess Juden” – O scrisoare a rabinului Samuel către evrei), Franciscus Sanson de Senis, Johannes Thurocz.
Raynerus de Pisis este autorul unei lucrări apărute în mai multe ediţii, din care două (din anii 1473 şi 1477) se află şi la Bruckenthal: „Pantheologia seu summa Universae Theologiae”. Pe exemplarul din anul 1477 se află o însemnare manuscrisă din care rezultă faptul că în anul 1505, această carte se afla în proprietatea lui Petru Ursul („honesto Viro domino Petri Ursul”). La Batthyaneum se află alte două ediţii, din anii 1474 şi 1477, la Biblioteca Academiei, filiala Cluj-Napoca o ediţie din anul 1486.
Rabanus Maurus (780 Franconia – 856 Winckel), arhiepiscop, teolog, profesor aparţinînd Ordinului Benedictin, a contribuit în mod major la dezvoltarea limbii şi literaturii germane; datorită acestui fapt a primit titlul de „Praeceptor Germaniae”. După ce a studiat în Franţa, la Tours, a preluat conducerea şcolii monastice de la Fulda (aflată în apropierea oraşului german de azi Frankfurt-am-Main). A ajuns, prin meritele sale, consilier al împăratului Lothar I, din dinastia Carolingienilor. Lucrările sale cele mai importante sunt: „De Institutione Clericorum” (apărută în anul 810), „De arte grammatica” şi „Opus de Universo”. Din această ultimă lucrare, Biblioteca Bruckenthal, Sibiu deţine un exemplar tipărit la Strassburg de Adolph Rusch.
Johannes Reuchlin (1455 Pforzheim-1522 Bad Liebensell) a studiat în mai multe universităţi europene greaca veche şi latina, obţinîndu-şi gradul în anul 1481. Consilier politic şi umanist, a publicat un lexicon latin în anii 1475-1476, care a beneficiat de numeroase reeditări în epocă. Cea mai importantă lucrare a acestuia a apărut în anul 1506 şi se intitulează „De rudimentis hebraicis”, („Despre fundamentele ebraicei”). Reuchlin a fost cel mai important profesor de greacă, latină şi ebraică din secolul al XV-lea. Din opera lui Johannes Reuchlin, Biblioteca Bruckenthal deţine un incunabul intitulat „Vocabularius breviloquus”, tipărit la Strassburg în anul 1489. Specificăm că şi la Biblioteca Teleki-Bolyai se află o lucrare „De verbo mirifico” tipărit la Basel în anul 1494 de Johannes Amerbach.
Priscianus a fost cel mai cunoscut dintre gramaticii latini, fiind autor al lucrării „Institutiones Grammaticae”, lucrare care a influenţat profund studiul gramaticii latine în Europa. O altă lucrare a lui Priscianus este „De nonime, pronomine et verbo”, dedicată şcolarilor. Priscianus a trăit la confluenţa secolelor V şi VI d. Chr. La Bruckenthal se găseşte un incunabul intitulat „ Opera cum comentariis Johaniis de Aingre et Danielis Cajetani”, incunabul apărut la Veneţia, tipărit fiind de Bonettus Locatellus în anul 1496.
Seneca – marele gînditor, om politic, orator roman, este prezent în biblioteca de la Sibiu cu „Epistulae ad Lucillium” (Scrisorile către Lucillius) – acest volum nu posedă elemente de identificare a anului de apariţie, a tipografului sau a oraşului în care a fost realizat; şi un volum de opere (Opus Senecae) tipărit în anul 1498.
Mai pot fi cercetate incunabule aparţinînd următorilor autori: Ambrosius Spiera, Radulphus Strodus, Suetonius („Vitae XII Caesarum” – Vieţile celor doisprezece Cezari, în două ediţii diferite), Terentius („Commoediae, cum directorio vocabularum glossa interlineari et comentariis Donati Guidonis et Ascensii” – Comedii, cu un vocabular şi comentariile lui Donati Guidonis ; deasemenea două ediţii diferite).
Scrierile marelui teolog creştin Toma D’Aquino sunt prezente în Biblioteca Bruckenthal: „De ente et essentia” (Despre fiind şi esenţă) a apărut la Kőln ; „Quaestiones de Anima” (Chestiuni de suflet), a apărut la Veneţia; „Quaestiones de potentia Dei” (Chestiuni despre puterea lui Dumnezeu), a apărut la Veneţia; „Summa catholicae fidei: Liber de veritate catholicae fidei contra errores infidelium” (Summa credinţei catolice: Carte despre adevărul credinţei catolice contra erorilor necredincioşilor); „Summa Theologicae II: Pars prima”, „Quaestiones disputates de veritate” (Chestiuni controversate ale adevărului); „”Commentarius in libros Aristotelis de anima” ( Comentarii pe marginea cărţii lui Aristotel despre suflet), precum şi multe altele. Biblioteca Bruckenthal deţine un total de 38 incunabule purtînd semnătura marelui teolog şi gînditor Toma D’Aquino. Scrierile acestui teolog au influenţat decisiv, alături de cele ale Sfîntului Augustin, gîndirea occidentală. Lucrarea „Summa Theologica” a fost tipărită la Basel de Berthold Ruppel, unul dintre ucenicii lui Gutenberg, care a introdus arta tiparului in acest oraş elveţian. El este şi cel care a tipărit a doua ediţie ă Bibliei, în anul 1474.
Marcus Terentius Varro a fost unul dintre cei mai proeminenţi profesori ai Romei antice, scriitor satiric prolific şi pamfletar redutabil. Lucrarea sa cea mai importantă „Saturae Menippeaea”, a fost inspirată de un adînc patriotism. În anul 59 î.Chr. (a trăit între anii 116-27 î. Chr.), a publicat pamfletul „Trikaranos”, îndreptat împotriva coaliţiei formate de Pompei, Iulius Caesar şi Crassus, ceea ce i-a atras exilul în Spania. Iertat fiind, a publicat mai multe lucrări la Roma, între care se detaşează „Antiquitate rerum humanorum et divinarum . La Bruckenthal se găsesc: un exemplar al lucrării „De lingua latina”, tipărit la Veneţia de Octavianus Scotus în anul 1483; un alt exemplar al aceleiaşi lucrări, dar într-o ediţie din anul 1498, tipărită de Antonius de Gusago; un exemplar al lucrării „Analogiae libri II”, tipărit de asemenea de Antonius de Gusago în anul 1498.
Alti autori: Ulricus Ulmer, Leonardus de Utino, Caius Valerius Maximus, Varlaam et Josaphat, Johannes Versor, Vincentius Bellovacensis, Franciscus de Zabarella.
Johannes Versor (? – 1485) a comentat „Metafizica” lui Aristotel, pe baza doctrinei tomiste. Dumnezeu este tratat la Aristotel doar ca o cauză a lucrurilor. Versor preia această idee, dar introduce în interpretarea sa doctrina creaţiei, aşa cum a fost ea interpretată de Toma d’Aquino- sub ratione entis creati.
Vom încheia această sumară trecere în revistă a incunabulelor prezente în Biblioteca Muzeului Bruckenthal din Sibiu cu opera lui Vergilius, din care putem regăsi două exemplare tipărite la Nürnberg de Anton Koberger în anul 1492.
La Sibiu mai pot fi găsite tipărituri din secolul al XV-lea în filiala Bibliotecii Naţionale a României („Synonyma medicinae sive Clavis sanationis” scris de Simon Genuensis şi tipărit de Guglielmo Anima Mia la Veneţia în 1486), la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” („Satyrae” –le lui Persius apărute într-o ediţie din anul 1485 la Veneţia) şi la Consistoriul Evanghelic. Biserica Evanghelică a fost construită începînd din secolul al XIV-lea, pe locul unei foste bazilici romanice. Pe peretele de nord al Corului acestei biserici poate fi observată o frescă, operă a pictorului Johannes Rasenau, repictată în 1665 – circa 200 de ani mai tîrziu – de Georg Hermann. Biblioteca Consistoriului datează din secolul al XVII-lea, şi conţine o serie întreagă de tipărituri valoroase din secolele XV – XVII, printre care şi două incunabule: „Sachsenspiegel: Teil I. Landrecht” de Eike von Repgow şi lucrarea lui Boethius, „De consolatione philosophiae”.