De curând, a plecat dintre noi un senior al imaginației, scriitorul Ion Hobana (1931-2011), cel care ne-a încântat decenii de-a rânduri cu povestiri, eseuri și articole care, toate, aveau meritul de a ne simți liberi în propriul nostru creier.
Hobana a părăsit „Cea mai bună dintre lumi” (titlul unei dintre cărțile sale) practic cu stiloul în mână: tocmai își încheiase ultima sa carte* (cartea finală) și a apucat să se bucure câteva zile de exemplarul de semnal pe care i-l trimisese editura. În viitorul apropiat, vom face cronica acestei cărți, vrem însă să îi aducem un ultim omagiu maestrului Hobana prezentând o scurtă cronică a penultimei sale cărți, despre care, din păcate, mass media românească și lumea culturii au vorbit prea puțin.
„Incidentul Roswell. Noi mărturii şi controverse” este titlul ultimei cărţi apărute în colecţia „Librăria galactică” a Editurii pentru ştiinţă SIT. Prin acest volum, Ion Hobana relansează în România mult discutata întâmplare din anul 1947, când, în localitatea Roswell din statul american New Mexico, ar fi eşuat, zice-se, o astronavă extraterestră, având la bord cinci pasageri, ETi, fireşte.
Întâmplare mult discutată în primii ani de furie OZN-istică a mass-media vremii, apoi, urmare a unor declaraţii ale reprezentanţilor Ministerului Apărării al SUA, ridiculizată şi trimisă în uitare. Până prin anii ’90 însă, căci, înainte de trecerea Mileniului II, scriitori şi jurnalişti de pe toată planeta au reluat cazul, judecându-l pe toate faţetele sale. Aşa a făcut şi excepţionalul povestitor Ion Hobana, care însă a renunţat la stilu-i propriu de story teller şi a pus, faţă în faţă, elemente pro şi contra „cazului Roswell”.
Având onoarea de a-i prezenta cartea la librăria bucureşteană Mihai Eminescu, m-am situat, şi eu, pe ambele poziţii. Pro, în sensul că, deşi aparent imposibile – dar, de fapt, cu probabilitate foarte, foarte mică de realizare – adesea ne trezim că evenimente incredibile se năpustesc pur şi simplu impertinent în realitate.
Exemple: cei doi sateliţi artificiali care s-au ciocnit acum doi ani pe cerul patriei planetare (probabilitatea ca evenimentul să aibă loc era de zero, virgulă… adăugaţi încă 10-11 zerouri şi încheiaţi cu „1”, dar citiţi, de fapt, eveniment imposibil); aceeaşi probabilitate p = 0,0…….01 o are şi întâmplarea din Oceanul Atlantic, când două submarine atomice (dintre cele câteva existente) au găsit cu cale să se pupe bot în bot, într-un anume punct fatidic din oceanul planetar. Aşa că o probabilitate p = 0,0…….01, cu acelaşi număr de zerouri, poate fi până la urmă acceptată şi în „cazul Roswell” (deşi, poate că, mai degrabă, mass-media este răspunzătoare de zgomotul „Roswell-ian”).
Să admitem deci că evenimentul a avut loc, urme ale astronavei – materiale necunoscute tehnologilor pământeni – au fost ascunse de militarii SUA, la fel cele patru cadavre ale piloţilor ET şi poate că şi cel rămas în viaţă, prin cine ştie ce azil sau spital ultrasecret – după care, peste tragedia de la Roswell s-a aşternut uitarea. De ce?
Poate pentru că sinistrul complex militar-industrial american a impus muşamalizarea întâmplării, simţindu-se ridiculizaţi inginerii lui Moş Teacă de prea înaltele tehnologii ET; sau poate pentru că diverşi sociologi ai celebrului FBI au considerat că recunoaşterea faptelor ar stârni panică în masa cetăţenilor nord-americani, mult prea uşor de manipulat (a rămas celebră emisiunea radio a lui Orson Welles, scenariu după romanul lui H.G.Wells, „Războiul lumilor”, când, speriaţi de o eventuală invazie a marţienilor, mii de locuitori ai SUA au luat-o, pur şi simplu, la goană.)… Nu vom şti niciodată motivele eventualului camuflaj şi, bănuim noi, nici noi probe decisive sau mărturii exacte şi tulburătoare nu vor apărea prea curând. Ion Hobana însă a realizat cu această carte un nou tur de forţă, stârnind curiozitatea cititorilor săi şi făcându-ne să ne întrebăm: oare câţi dintre cititorii cărţilor sale vom fi fost convinşi de el că trebuie să ne îndreptăm în viaţă către o carieră ştiinţifică sau către inginerie. (Redacția ST)
*Peste o sută și o mie de ani, o istorie a literaturii franceze de imaginație științifică, de la origini până la 1900 (Editura Academiei).
Alexandru Mironov
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius