Inception = Inceputul, somnul lucid si realitatea lumii - conexiuni

[Bdi]

http://www.cinemagia.ro/filme/inception-inceputul-34077/

Cu referiri la:

-somnul lucid;

-Yoga Nidra;

-lumea vrajitorului din vechime si arta visatului din Castaneda;

-problema raului in lume (eu insumi / noi insine, toti il proiectam), realitatea lumii ca vis (eu insumi / noi insine, toti proiectam lumea, ca un vis colectiv);

-ce inseamna imbatrinirea;

-unde ne ducem dupa moarte;

-nivelurile succesive ale realitatii;

-realitatea obiectiva-subiectiva;

-interiorul-exteriorul ca o banda Moebius;

-holo spatiul – holo deck-ul din Star Trek;

-psihologia transpersonala a lui Stanislav Grof;

-subconstientul colectiv;

-“Ceilalti” sunt eu insumi. “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” Iubeste si pe dusmani ptca sunt tot un aspect (inca necunoscut) al tau insuti;

-Sfarsitul lumii – Apocalipsa = spargerea prin (moarte = trezire) (moarte /sau/ trezire) a barierei / bulei perceptiei (the bubble of perception din Castaneda; v. si finalul piesei de teatru “Barrymore” de William Luce, cu Stefan Iordache).

De ce profetiile despre viitor autentice par / sunt uneori contradictorii ?

Si ptca:

* exista viitoruri [linii de viitor; linii alternative de evolutie, creode] alternative posibile si in paralel (v. si episodul “Unrealised Realities” din “Farscape = Razboi intergalactic”

http://www.farscapeworld.com/episodes/review/10411.php );

* intervine uneori filtrul prejudecatilor celui care primeste revelatia si ca urmare acesta va percepe doar o franja din revelatie in conformitate cu nivelul sau [v. filmul "Ioana d'Arc" al lui Luc Besson];

* viitorul existent deja [sic !] [v. "Seniorii razboiului"] estesinueste predestinat ["in acelasi timp", daca putem spune asa !];

* ''apocalipsa 2012" [de ex.] nu are o forma definita si e posibil ca atunci cand va fi (daca va fi), fiecare sa perceapa altceva [unul Nibiru, altul Centura Fotonica, altul “reptilienii”, altul rapirea biblica sau ET samd ; si nu va exista o concordanta-coerenta perceptiva a tuturor oamenilor] sau/si sa fie o multiperceptie desfasurata simultan la persoane diferite sau chiar la aceeasi persoana [v. finalul romanului "Carantina" de Greg Egan];

..,

s.a.

V. si:

-Filmele: “Matrix”, “Dark City”, “Etajul 13”

si povestirea „Plăsmuitorul = He who shapes” şi romanul SF „Stăpânul visurilor = The dream master” de Roger Zelazny.

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Dream_Master

-Cantecul lui Edith Piaf: “Dans ma / la vie je ne regrette rien, ni le mal, ni le bien.”

http://www.versuri.ro/versuri/jmjdf_edith+piaf+je+ne+regrette+rien.html

-V. [pt o vie ilustrare] episodul „Remnants” al seriei a 5-a din Stargate Atlantis:
http://www.gateworld.net/atlantis/s5/515.shtml

Mintea ta (tu insuti) a fost (este/poate deveni) propriul tau dusman; ea a creat scenariul existential de suferinta/boala
[co-generand: lumea din jur cu intamplarile ei si bolile tale],
plecand de la cele mai adanci temeri/blocaje/preconceptii/prejudecati/refulari ale tale.

[Noi = inteligenata artificiala a rasei ET pierdute, sekkari – doar am facilitat/catalizat (descatusandu-ti capacitatile latente, subconstiente, existente in fiecare om-fiinta)
procesul si am intrat in joc(ul iluziei).]

Se zice ca partea din corp/psihic care se imbolnaveste (sau e lovita intr-un accident), de fapt, tu insuti o alegi in mod subconstient si te „pedepsesti” singur, in mod „masochist”, tu fiind si cel care genereaza si circumstantele accidentului (de ex: in cel mai bun caz, subconstientul tau care stie ce se va inatampla in viitor, te duce la locul accidentului; iar in cel mai rau caz, tu insuti generezi toate intamplarile accidentului – proiectand visul/iluzia/maya acestuia, dar care pt noi, aici in samsara este realitate !)

Similar functioneaza scenariul visului si in sensul zis „pozitiv/bun/placut” cu intamplari de viata „bune/pozitive/placute”. Schimbi un vis neplacut cu unul placut (v. de ex filmele: „Matrix”, „Dark City”, „Etajul 13” s.a.), dar trebuie iesit dincolo de amandoua.

-Mintea
[care, de fapt, nu tine de creier si nici de corp]
e ca o apa (un fluviu sau un ocean)
care in cazul fiintelor limitate (individuale) curge printr-o albie-fagas predeterminata-prestabilit, generindu-si propria albie si devenind-luind forma fagasului (a bolovanilor-obstacole din albie)
[formele-gind; lumea are natura visului].
Care o limiteaza-prizoniereaza-conditioneaza.
Aceste conditionari-albie de minte fac sa apara lumea in jur asa cum o percepem / cum este, fac sa apara corpul limitat si identificarea cu trupul si egoul; ele “spun” ca atunci cind luam in mana ceva fierbinte ne ardem, ca trebuie sa imbatrinim si sa murim, ca daca intram intr-o prapastie, cadem si ne lovim s.a.m.d.
Daca insa albia se schimba, apare alt corp, alt individ, alte universuri cu alte legi (mai stricte sau mai laxe decit in cel actual).
De fapt mintea e mereu libera si ar trebui sa curga-fie total-complet libera, fara nici o albie-fagas. Libertatea-eliberarea deconditionarii ontologice a unui jivanmukta. Indescriptibila.

-Pt un maestru / trezit nu exista oboseala, de fapt ea nu exista pt nimeni.

Exista o energie despre care se zice ca este consumata prin efort-actiune, insa ea, de fapt, nu se consuma, nici macar nu se entropizeaza (sa zicem in energie termica), ci se conseva, ramanand constanta (ca si "cantitate" de energie), schimbandu-si doar forma. Iar cel care stie / e treaz traieste acest fapt si are acces si la noile forme ale energiei, deci nu oboseste niciodata ptca are mereu la dispozitie aceeasi energie.

Asta e un mod de a vedea lucrurile; un alt mod (unghi-perspectiva de a vedea) este cam asa:

Conexiune cu filmul Matrix cand in prima serie Morpheus ii spune lui Neo in Dojo-ul (Sala de Antrenament spiritual) din lumea-vis-iluzie-Matrix: "Daca tu crezi ca in fata ta e o Sala, in care ne luptam-antrenam, daca crezi ca ai transpirat si gafai si ai obosit... te inseli amarnic !"

Cineva viseaza ca face ceva greu, cu efort mare si ca e obosit, transpirat si gafaie, ca nu mai are forta s.a.m.d. dar cand se trezeste isi da seama ca tot ce a visat, intreaga lume (din-de vis) era doar o forma-iluzie in mintea lui (care nu tine de cap-creier si care pt el e reala cata vreme viseaza <2 iluzii de acelasi rang au grad de realitate intre ele>) si ca de fapt nu a obosit si e la fel de odihnit - fiind acelasi mereu, ca nici macar nu exista o energie pe care sa o fi consumat (si aceasta energie era tot in visul sau)...

Iar daca ar fi in somn sau la trezire intr-o anumite stare de yoga-nidra ar face o extrapolare si s-ar gandi, ar simti: "Daca si lumea de "veghe" e tot un/in vis ?" [ca in filmele: "Dark City" si "Etajul 13" s.a.]

Si chiar asa si este, ptca toate Traditiile spun ca lumea "reala", din starea de veghe are natura visului, fiind iluzorie si in acelasi timp reala (Maya = Nirvana).

(Lumea e vis) si (visul e realitate).

[Ceea ce este nu e ce(ea) (ce) pare !] si [Ce pare nu e ceea ce este !]

http://castaneda.home.ro/html/carti.html

http://www.scribd.com/doc/2252355/ARTA-VISATULUI-de-CARLOS-CASTANEDA

http://www.wattpad.com/130177-arta-visatului-carlos-castaneda

Don Juan susţinea că lumea noastră, pe care o credem unică şi absolută, este doar o entitate dintr-un mănunchi de
lumi succesive, aranjate ca foile unui bulb de ceapă. El afirma că, deşi sîntem pregătiţi din punct de vedere
energetic să percepem numai lumea noastră, avem totuşi capacitatea de a accede la celelalte lumi, care sînt la fel
de reale, unice, absolute şi atotcuprinzătoare ca şi lumea noastră.
Cu o altă ocazie, don Juan
mi-a spus: Visatul poate fi doar trăit ca experienţă directă. Nu înseamnă numai să ai vise în somn. Nu înseamnă
nici să visezi cu ochii deschişi, să-ţi doreşti sau să-ţi imaginezi ceva. Prin intermediul visatului putem percepe
alte lumi, pe care desigur că le putem descrie, deşi nu putem descrie ceea ce ne face să le percepem. Dar putem
simţi cum visatul deschide aceste lumi pentru noi. Visatul pare a fi o senzaţie - un proces ce se desfăşoară în
corpul nostru, o stare conştientă în mintea nostră.
Don Juan a răspuns că este posibil şi că tocmai acest lucru era ceea ce făcea el cu mine şi cu ceilalţi învăţăcei ai
săi. Ne învăţa un nou mod de a percepe, facîndu-ne mai întîi să realizăm că ne prelucrăm percepţia pentru a o
adapta unui tipar, îndrumîndu-ne apoi cu asiduitate să percepem energia în mod direct. M-a asigurat că această
metodă este foarte asemănătoare celei folosite pentru a ne deprinde să percepem lumea activităţilor cotidiene.
Concepţia lui don Juan era că dependenţa noastră faţă de actul prelucrării percepţiei pentru adaptare la un tipar
social dispare atunci cînd ne dăm seama că am acceptat tiparul ca moştenire de la strămoşii noştri, fără să ne
ostenim să-l examinăm.
- Perceperea unei lumi de obiecte materiale cu valoare pozitivă sau negativă trebuie să fi fost absolut necesară
pentru supravieţuirea strămoşilor noştri, a spus don Juan. După ce secole de-a rîndul am perceput lumea în acest
fel, în mod obligator vom crede că lumea este alcătuită din obiecte.
- Nu pot să concep lumea în vreun alt mod, don Juan, m-am plîns eu. Este fără nici un dubiu o lume a obiectelor.
Tot ce trebuie să facem pentru a demonstra acest lucru este să ne lovim de ele.
- Desigur că este o lume a obiectelor. Nu contrazicem acest fapt.
- Atunci, ce vrei să spui?
- Vreau să spun că, în primul rînd, este o lume a energiei şi abia în al doilea rînd o lume a obiectelor. Dacă nu
pornim de la premisa că este o lume a energiei, nu vom fi niciodată capabili să percepem energia direct. Vom fi
în permanenţă blocaţi de certitudinea fizică a exact ceea ce am evidenţiat adineauri: materialitatea obiectelor.

place sau îmi displace mie, trebuie să recunosc meritele vrăjitorilor din timpuri străvechi, pentru că au fost cei
dintîi care au descoperit şi au aplicat tot ceea ce cunoaştem şi aplicăm în ziua de azi.
Don Juan mi-a explicat că cea mai mare descoperire a vrăjitorilor din trecut a fost perceperea esenţei energetice a
lucrurilor. Cunoaşterea acestui adevăr avea o importanţă atît de mare, încîţ a devenit premisa fundamentală a
vrăjitoriei. în prezent, după o viaţă de disciplină şi instruire, vrăjitorii

dobîndesc cu adevărat capacitatea de a percepe esenţa lucrurilor, capacitate pe care o denumesc clarviziune.
- Ce ar însemna pentru mine să pot percepe esenţa energetică a lucrurilor? l-am întrebat o dată pe don Juan.
- Ar însemna că poţi percepe energia în mod direct, a răspuns el. Prin înlăturarea laturii sociale a percepţiei, vei
percepe esenţa tuturor lucrurilor. Tot ceea ce percepem este energie, dar, deoarece nu o putem percepe direct,
prelucrăm percepţia pentru a o adapta unui tipar. Acest tipar este latura socială a percepţiei, pe care trebuie să o
înlături.
- De ce trebuie să o înlătur?
- Pentru că aceasta reduce în mod deliberat sfera a ceea ce poate fi perceput şi ne face să credem că tiparul în
care ne adaptăm percepţia este tot ceea ce există. Sînt convins că, pentru ca omul să poată supravieţui acum,
percepţia sa trebuie să se schimbe din punct de vedere al fundamentării sociale.
- Ce este această fundamentare socială a percepţiei, don Juan?
- Certitudinea fizică cum că lumea este alcătuită din obiecte concrete. Numesc aceasta fundamentare socială
pentru că toţi depun eforturi serioase şi intense pentru a ne direcţiona către a percepe lumea în acest mod.
- Dar atunci cum ar trebui să percepem lumea?
- Totul este energie. întregul univers este energie. Fundamentarea socială a percepţiei noastre trebuie să fie
certitudinea fizică cum că tot ceea ce există este energie. Este necesar să se depună eforturi mari ca să fim
îndrumaţi cum să percepem energia ca energie. Atunci am avea ambele alternative la îndemînă.
- Este posibil ca oamenii să fie instruiţi în acest mod? am întrebat eu.

ARTA VISATULUI

Don Juan a răspuns că este posibil şi că tocmai acest lucru era ceea ce făcea el cu mine şi cu ceilalţi învăţăcei ai
săi. Ne învăţa un nou mod de a percepe, facîndu-ne mai întîi să realizăm că ne prelucrăm percepţia pentru a o
adapta unui tipar, îndrumîndu-ne apoi cu asiduitate să percepem energia în mod direct. M-a asigurat că această
metodă este foarte asemănătoare celei folosite pentru a ne deprinde să percepem lumea activităţilor cotidiene.
Concepţia lui don Juan era că dependenţa noastră faţă de actul prelucrării percepţiei pentru adaptare la un tipar
social dispare atunci cînd ne dăm seama că am acceptat tiparul ca moştenire de la strămoşii noştri, fără să ne
ostenim să-1 examinăm.
- Perceperea unei lumi de obiecte materiale cu valoare pozitivă sau negativă trebuie să fi fost absolut necesară
pentru supravieţuirea strămoşilor noştri, a spus don Juan. După ce secole de-a rîndul am perceput lumea în acest
fel, în mod obligator vom crede că lumea este alcătuită din obiecte.
- Nu pot să concep lumea în vreun alt mod, don Juan, m-am plîns eu. Este fără nici un dubiu o lume a obiectelor.
Tot ce trebuie să facem pentru a demonstra acest lucru este să ne lovim de ele.
- Desigur că este o lume a obiectelor. Nu contrazicem acest fapt.
- Atunci, ce vrei să spui?
- Vreau să spun că, în primul rînd, este o lume a energiei şi abia în al doilea rînd o lume a obiectelor. Dacă nu
pornim de la premisa că este o lume a energiei, nu vom fi niciodată capabili să percepem energia direct. Vom fi
în permanenţă blocaţi de certitudinea fizică a exact ceea ce am evidenţiat adineauri: materialitatea obiectelor.

Argumentarea lui don Juan mi se părea extrem de deconcertantă. La timpul respectiv mintea mea refuza, pur şi
simplu, să ia în considerare o altă modalitate de a înţelege lumea în afară celei care-mi era familiară. Afirmaţiile
lui şi ideile pe care se străduia să le impună erau pentru mine sugestii neobişnuite, pe care nu puteam nici să le
accept, dar nici să le resping.
- Modul nostru de a percepe lumea este cel al unui animal de pradă, mi-a spus el într-o zi. O manieră foarte
eficientă de evaluare şi clasificare a hranei şi a pericolelor. Dar nu este unicul mod în care putem percepe lumea.
Mai există unul, cel cu care încerc să te familiarizez: actul de a percepe esenţa tuturor lucrurilor - energia - în
chip direct. Perceperea esenţei tuturor lucrurilor ne va face capabili să înţelegem, să clasificăm şi să ne înfăţişăm
lumea în termeni absolut noi, mai interesanţi şi mai complecşi.
Aceasta era teza lui don Juan. Iar termenii mai complecşi la care se referea erau cei învăţaţi de la predecesorii
săi, termeni ce corespund adevărurilor vrăjitoriei, ce nu au nici o fundamentare raţională şi nici o legătură cu
realităţile cotidiene, dar care sînt adevăruri de necontestat pentru acei vrăjitori care percep energia direct şi pot

vedea esenţa tuturor lucrurilor. Pentru astfel de vrăjitori cea mai semnificativă acţiune vrăjitorească este de a ved ea esenţa universului.

In opinia lui don Juan, vrăjitorii din timpuri străvechi - primii care au văzut esenţa universului - au fost cei care au descris-
o cel mai bine. Ei au afirmat că esenţa universului seamănă cu nişte fire incandescente întinse în infinit în toate
direcţiile posibile, filamente luminoase cu conştiinţă de sine de un nivel ce este imposibil de înţeles pentru
mintea omenească.
De laviz u a liz a rea esenţei universului vrăjitorii din timpuri străvechi au trecut laviz u a liz a rea esenţei energetice a
fiinţelor umane.

Pe parcursul prelegerilor sale, don Juan a discutat şi explicat în repetate rînduri ceea ce considera el că este
descoperirea decisivă a vrăjitorilor din timpuri străvechi. O numea particularitatea crucială a fiinţelor umane ca
mingi luminoase: o zonă rotundă de strălucire intensă, de mărimea unei mingi de tenis, aflată permanent în
interiorul mingii luminoase, la acelaşi nivel cu suprafaţa acesteia, la o distanţă de aproximativ şaizeci de cen-
timetri în spatele muchiei omoplatului drept al persoanei respective.
…după ce auvăzut ce face această zonă - vrăjitorii din vechime au denumit-o punctul de asamblare.
- Ce face punctul de asamblare? am întrebat eu.
- Ne face apţi de a percepe, a răspuns el. Vrăjitorii din vechime auvăzut că în fiinţele umane percepţia se
asamblează acolo, în acel punct.Văzînd că toţi oamenii vii posedă un asemenea punct de strălucire, vrăjitorii au
conchis că percepţia în general are loc în acel punct într-o manieră adecvată, după caz.
Şi în cele din urmă au văzut două lucruri. Primul - că punctele de asamblare ale fiinţelor umane se pot mişca din
locul în care sînt plasate de obicei. Al doilea- că, atunci cînd punctul de asamblare se află în poziţia sa obişnuită,
percepţia şi starea conştientă a individului observat par să fie normale, judecînd după comportamentul său
normal.
Dar, atunci cînd punctele de asamblare şi sferele de luminozitate care le înconjoară se află într-o poziţie diferită
de cea obişnuită, comportamentul ciudat al indivizilor pare să indice o stare conştientă diferită şi faptul că ei
percep într-un mod diferit.

Concluzia pe care au tras-o vrăjitorii din vechime din toate acestea a fost că, cu cît este mai mare deplasarea
punctului de asamblare de poziţia sa obişnuită, cu atît este mai neobişnuit comportamentul, şi, evident,
modificarea stării conştiente şi a percepţiei ce se manifestă în consecinţă.

Au avansat ideea că la fiinţele umane punctul de asamblare -
prin focalizarea sferei sale luminoase asupra filamentelor de energie ale universului ce trec direct prin el -
asamblează automat, fără nici un fel de premeditare, respectivele filamente într-o percepţie ferm definită asupra
lumii.
- Este posibil ca vrăjitorii să se fi înşelat în privinţa a ceea ce auvăzuţi am întrebat.
- Nu pot să-ţi explic de ce, dar nu există posibilitatea ca vrăjitorii să se înşele asupra a ceea cevăd, a spus don
Juan pe un ton ce nu admitea discuţie. Concluziile la care au ajuns pe baza celorvăzute pot fi greşite, dar asta
numai din cauză că erau oameni simpli, fără cultură. Pentru a preveni un astfel de dezastru, vrăjitorii trebuie să-şi
cultive facultăţile intelectuale prin toate mijloacele ce le stau la îndemînă.
Apoi şi-a îmblînzit tonul şi a remarcat că ar fi infinit mai sigur pentru vrăjitori să rămînă numai la nivelul
descrierii a ceea cevăd, dar că tentaţia de a trage concluzii şi de a explica - fie numai pentru ei înşişi - este prea mare ca să poată
rezista.
O altă configuraţie a energiei pe care vrăjitorii din vechime au putut să ovadă şi să o studieze este efectul
deplasării punctului de asamblare. Don Juan spunea că, atunci cînd punctul de asamblare se mută în altă poziţie,
în punctul respectiv se formează o nouă aglomerare de milioane de filamente luminoase de energie. Vrăjitorii din
vechime auvăzut acest lucru şi au conchis că - întrucît luminozitatea stării conştiente este totdeauna prezentă
acolo unde se află punctul de asamblare - percepţia este în mod automat asamblată în acel loc. însă, din cauza
poziţiei diferite a punctului de asamblare, lumea reprezentată nu poate fi lumea vieţii noastre cotidiene.
Don Juan mi-a explicat că vrăjitorii din vechime au putut distinge două tipuri de deplasare a punctului de
asamblare. Unul era deplasarea în orice poziţie pe suprafaţa sau în interiorul mingii luminoase, pe care au numit-
otranslaţie. Celălalt tip era o deplasare într-o poziţie aflată în afara mingii luminoase pe care au denumit-o

transfer. Au descoperit că diferenţa dintre translaţie şi transfer constă în natura percepţiei pe care o permite

fiecare.
întrucît translaţiile punctului de asamblare sînt deplasări în interiorul mingii luminoase, lumile generate de ele -
indiferent cît de stranii, incredibile sau splendide ar fi - sînt totuşi lumi ce ţin de domeniul umanului. Acesta este
format de filamentele de energie care trec prin întreaga minge luminoasă. Prin contrast, transferul punctului de asamblare - reprezentînd o deplasare în afara mingii luminoase - antrenează filamente de energie de dincolo de
domeniul umanului. Perceperea unor asemenea filamente generează lumi ce sînţ mai presus de nivelul nostru de
înţelegere, lumi de neconcepuţ, fără nici o urmă de antecedente umane în ele.

In modul meu de a judeca, de pe atunci, problema validării afirmaţiilor avea un rol esenţial.
- Iartă-mă, don Juan, i-am spus eu într-una din împrejurări, dar chestiunea aceasta a punctului de asamblare este
o idee atît de forţată, atît de greu de admis, încît nu ştiu cum s-o abordez şi ce opinie să-mi formez.
- Nu trebuie să faci decît un singur lucru, a replicat el. Săvezi punctul de asamblare! Nu este aşa de dificil să-1

vezi. Dificil este să străpungi zidul pe care îl avem cu toţii în minţile noastre şi care ne ţine în loc. Pentru a-1

sparge nu avem nevoie decît de energie. O dată ce avem energie,văzutul se întîmplă de la sine. Secretul constă în a abandona fortăreaţa de automulţumire şi falsă securitate în care ne complăcem.
- Pentru mine este evident, don Juan, că este nevoie de multe cunoştinţe pentru a puteaved ea. Nu este doar o
chestiune de a avea energie.
- Ba este doar o chestiune de a avea energie, crede-mă. Partea cea mai grea este să te convingi pe tine însuţi că
acest lucru poate fi făcut. Şi pentru asta trebuie să ai încredere în nagual. Splendoarea vrăjitoriei rezidă în faptul
că fiecare vrăjitor trebuie să probeze totul prin proprie experienţă. îţi vorbesc despre principiile vrăjitoriei nu în
speranţa că le vei memora, ci în speranţa că le vei practica.

[Bdi]

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/co-generarea-realitatii

 

[Bdi]

unele imagini si viziuni ne sunt date pentru a experimenta mai intai si a intelege ulterior, uneori poate dupa ani de zile. Daca vrem sa descoperim intelesul calatoriei putem sa facem o calatorie ulterioara, in care sa rugam spiritele ajutatoare ca nu am inteles raspunsul sau informatia pe care ne-au dat-o si sa le rugam sa ne-o dea intr-un alt mod care sa faca sens pentru noi.

 

Spiritele comunica cel mai bine prin metafore, prin urmare sa fim atenti la a nu fi prea literali in interpretarea noastra. [si sa nu ne lasam inselati de altfel de entitati / spirite, caci sunt si din acestea, multe !]

 

[Bdi]

Din punct de vedere samanic visele au asa multe functiuni incat nu pot fi impartite in doua sau trei categorii. Visele sunt cai de comunicare prin care o mare cantitate de informatie este transmisa si procesata la toate nivelele realitatii, informatie ce ne conecteaza la tot ce ne inconjoara.

 

Visele conecteaza personalitatea noastra de zi cu zi la sufletul nostru, iar sufletul este vazut ca esenta noastra proprie. Ele pot fi influentate de aliatii nostri, ghizii spirituali, care ne ajuta in planurile si viziunile noastre; de asemenea, ne conecteaza cu alte persoane, de care suntem despartiti in timp si spatiu; ne permit sa pastram legaturile de prietenie cu fiinte ce nu au o existenta fizica si poate nici nu vor avea, sa comunicam cu prieteni ce sunt la mare distanta de noi sau sa schimbam informatii cu personalitatea noastra din alte cadre ale timpului. Prin vis putem primi ajutor de la un viitor in aceasta viata sau de la un viitor din alta viata.

 

La fel de bine putem cere (sau trimite) ajutor la un moment  / cuiva din trecut pentru ca sa ne ajute intr-o problema; prin intermediul visului putem recupera parti de suflet pierdute sau sa le punem la loc pe cele care au fost in mod nepotrivit inlocuite de altele.

 

Jose Stevens ne propune un exercitiu de visare, in care sa privim totul in jurul nostru ca fiind vis simbolic; de fiecare data cand ni se pare ca suntem purtati de realitate, sa ne reamintim ca de fapt aceasta nu este decat un vis, doar in aparenta solid si detaliat. Realizam, practic ca ne visam pe noi insine si ca toate senzatiile ce ne vin dinspre cele cinci simturi sunt halucinatii ale starii de vis simbolic pe care le aflam in noi insine.

 

Aceasta nu numai ca ne va tine ocupati intr-un mod foarte distractiv [cu uimire-bucurie sa traim], dar va incepe sa ne ajute sa ne descurcam in situatii concrete din viata noastra, ne va pune mai mult si mai des pe locul celui care isi conduce singur viata proprie, deoarece, samanic vorbind, noi suntem de fapt visatorii fiecarui moment.

 

Cel mai important lucru in aceasta privinta, ne invata Sandra, e sa nu lasam pe altcineva sa interpreteze calatoria noastra ci sa facem acest lucru noi insine; samanismul este practica revelatiei directe, prin urmare, singura persoana care poate interpreta calatoria este chiar aceea care vine din calatorie.

 

Mesajele din calatoria noastra pot veni sub forma de comunicari simbolice sau povestire mitica in care exista un mesaj inerent; spiritele ne aduc aceste povesti, mituri sau impresii cu un motiv anume iar invataturile sunt pentru cel ce calatoreste si nu pentru altcineva. Nici macar un psihanalist foarte respectat, terapeut sau cel mai bine intentionat prieten nu poate face interpretarea pentru noi.

 

         O bogata mostenire arheologica arata ca spiritele sunt in slujba noastra de zeci de mii de ani; calatoriile noastre sunt efectiv experiente umane stravechi ce ne ajuta sa crestem si sa evoluam – sa schimbam si sa devenim mai mult decat ceea ce suntem, ca urmare a lectiilor noastre de viata.

 

Astfel, spiritele ne comunica povesti metaforice ce au intelesuri adanci la multe si diferite nivele: de aceea e important sa nu ramanem blocati in incercarea de a  obtine o interpretare literala a calatoriei. Dar daca ne uitam catre poveste, am putea vedea adevarul mai profund in mitul care a fost si ramane etern.

 

Pentru ca sa ne interpretam calatoriile, putem sa ne punem noua-insine intrebari deschise, de genul: “Cum ar putea aceasta scena cu soarele rasarind si umplandu-ma de caldura sa raspunda la intrebarea mea ?”. Putem sa ne dam voie sa vorbim sau sa scriem asa cum ne vine pina cand ne soseste raspunsul.

Am putea sa descoperim poate ca avem nevoie sa ramanem cu calatoria pentru un timp si sa lasam claritatea sa vina in ritmul sau;

[Bdi]

"Suntem plamaditi din aceeasi substanta din care sunt facute visele si aceasta mica viata este cuprinsa  intr-un somn." (Shakespeare)

 

“Caci un vis e toata viata chiar si visele un vis...." (Calderón de la Barca)

 

 

Stanislav Grof la 80 de ani:”Spiritualitatea nu este o chestiune de credinta, ci de experienta.”

 

Stanisav Grof a avut curajul să meargă împotriva curentului academic al timpului său și să afirme rezultatele cercetărilor sale asupra conștiinței, contribuind astfel decisiv la ceea ce mai tarziu avea să se numească ”schimbarea de paradigmă”. Curentul dominant în studiul asupra psihicului omenesc acum 50 de ani era acela conform căruia conștiința nu era decât un fenomen colateral asociat activității creierului. Universul era văzut ca fiind în esența sa material, iar ființa omenească era privită de știință în mod mecanicist. Psihicul omenesc nu era decât rezultatul activității cerebrale, un accident fericit al ”materiei superior organizate”. Stanislav Grof a avut curajul de a merge pe carări nebătute și a introdus în psihologie teritorii considerate de știință, până la el, simple speculații mistice. Astfel el a contribuit decisiv la apropierea dintre știință și spiritualitate, la configurarea unei noi viziuni asupra psihicului omenesc dar și asupra naturii universului. Cercetările sale împreună cu descoperirile din fizica cuantică au deschis calea unei schimbări profunde de concepție asupra realității în care trăim dar mai ales asupra rolului pe care îl joacă psihicul în această realitate.

…ca să-l citez pe Ken Wilber, că tot ceea ce există, inclusiv lumea materială nu este decât un aspect al conștiinței. Tot ceea ce există este Conștiință. Iar această conștiință cosmică, din care face parte și conștiința omenească, este într-o profundă transformare…

…

http://www.calatoriainimii.net/2010/07/stanislav-grof-la-80-de-ani%...

 

 

http://spiritulshamanic.blogspot.com/2010_04_01_archive.html

 

Intre a trai mitic si a-ti asuma ceea ce ti se intampla pare sa fie o nepotrivire, dar numai la suprafata, pentru ca la un nivel mai profund realizezi ca traindu-ti visul, esti in acelasi timp si creatorul visului si cel care experimenteaza si cel care se bucura sau intristeaza pentru ceea ce a creat.

 

Hank Wesselman ne povesteste ca la indigenii printre care a trait lumea fizica de fiecare zi ia fiinta ca raspuns la ceea ce visam si nu invers si ne releva ca lumea viselor ne poate servi ca resursa pentru realitatea fizica in care traim, in acelasi timp fiind afectata de ceea ce visam.

 

Jose Stevens ne releva ca peste tot in lume samanii au in centrul realitatii lor visarea, ei stiu ca toate lumile sunt vise iar acestea pot fi formate, modificate, re-visate si navigate de catre visator, care se viseaza chiar si pe sine. De aceea samanii iubesc lumea visului, studiaza arta visatului, arta de a influenta visul colectiv.

 

Intreaga noastra viata consta dintr-un sir de vise, unele mai solide, cum ar fi casa si masina pe care le avem, altele mai fluide, cum ar fi dorinta de a castiga la loterie; casa si masina fac parte dintr-un vis colectiv, pentru ca in acelasi timp vecinii, prietenii, rudeniile viseaza ca avem o casa si o masina, castigul la loterie este mai mult un vis personal, care, uneori, cu suficienta intentie si concentrare, poate deveni colectiv.

[Bdi]

[Bdi]

Fred Alan Wolf:

"The Dreaming Universe: A Mind-Expanding Journey Into the Realm Where Psyche and Physics Meet"

http://books.google.com/books?id=moCaFZSg1UIC&source=gbs_simila...

 

[Bdi]

V. si episodul "Home = Acasa" din serialul "Legend of the Seeker = Legenda cautatorului"

http://en.wikipedia.org/wiki/Legend_of_the_Seeker

 

[Bdi]

„Matrix”:

« Tu prends la pilule bleue, l'histoire s'arrête là, tu te réveilles dans ton lit, et tu crois ce que tu veux.

Tu prends la pilule rouge, tu restes au Pays des Merveilles et je te montre jusqu'où va le terrier».

 

« La Matrice est partout, tout autour de nous, elle nous enveloppe, même dans cette pièce. Tu peux la voir quand tu regardes par la fenêtre ou quand tu allumes la télévision... C'est le monde qu'ils ont mis devant tes yeux pour t'empêcher de voir la vérité. Tu es un esclave, comme tout le monde, tu es né en captivité dans une prison de l'esprit que tu ne peux ni sentir, ni toucher, ni goûter ».

 

« Que veut dire réel ?

 

Comment tu définis la réalité ?

 

Si tu penses à ce que tu peux sentir, toucher, goûter et voir, alors le réel n'est rien de plus que des signaux électriques interprétés par ton cerveau.

 

C'est ça le monde que tu connais.

La Matrice ».

 

http://www.lovendal.net/wp52/fizicienii-germani-cred-ca-universul-e-o-proiectie-holografica-noi-avem-iluzia-ca-traim-intr-o-lume-tridimensionala/

 

http://www.descopera.ro/stiinta/5725402-pamantul-o-holograma-uriasa

 

http://www.revistacosmos.ro/traim-intr-o-holograma/

 

[Bdi]

http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/73-intrebari-esentiale-ce-n...

http://www.sciencedaily.com/releases/2009/02/090203130708.htm

 

[Bdi]

http://fr.wikipedia.org/wiki/Inception

http://en.wikipedia.org/wiki/Inception

"Non, rien de rien

non je ne regrette rien

ni le bien qu'on m'a fais

ni le mal, tout ça m'es bien égal."