Inception = Inceputul, somnul lucid si realitatea lumii - conexiuni

[Bdi]

http://www.cinemagia.ro/filme/inception-inceputul-34077/

Cu referiri la:

-somnul lucid;

-Yoga Nidra;

-lumea vrajitorului din vechime si arta visatului din Castaneda;

-problema raului in lume (eu insumi / noi insine, toti il proiectam), realitatea lumii ca vis (eu insumi / noi insine, toti proiectam lumea, ca un vis colectiv);

-ce inseamna imbatrinirea;

-unde ne ducem dupa moarte;

-nivelurile succesive ale realitatii;

-realitatea obiectiva-subiectiva;

-interiorul-exteriorul ca o banda Moebius;

-holo spatiul – holo deck-ul din Star Trek;

-psihologia transpersonala a lui Stanislav Grof;

-subconstientul colectiv;

-“Ceilalti” sunt eu insumi. “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” Iubeste si pe dusmani ptca sunt tot un aspect (inca necunoscut) al tau insuti;

-Sfarsitul lumii – Apocalipsa = spargerea prin (moarte = trezire) (moarte /sau/ trezire) a barierei / bulei perceptiei (the bubble of perception din Castaneda; v. si finalul piesei de teatru “Barrymore” de William Luce, cu Stefan Iordache).

De ce profetiile despre viitor autentice par / sunt uneori contradictorii ?

Si ptca:

* exista viitoruri [linii de viitor; linii alternative de evolutie, creode] alternative posibile si in paralel (v. si episodul “Unrealised Realities” din “Farscape = Razboi intergalactic”

http://www.farscapeworld.com/episodes/review/10411.php );

* intervine uneori filtrul prejudecatilor celui care primeste revelatia si ca urmare acesta va percepe doar o franja din revelatie in conformitate cu nivelul sau [v. filmul "Ioana d'Arc" al lui Luc Besson];

* viitorul existent deja [sic !] [v. "Seniorii razboiului"] estesinueste predestinat ["in acelasi timp", daca putem spune asa !];

* ''apocalipsa 2012" [de ex.] nu are o forma definita si e posibil ca atunci cand va fi (daca va fi), fiecare sa perceapa altceva [unul Nibiru, altul Centura Fotonica, altul “reptilienii”, altul rapirea biblica sau ET samd ; si nu va exista o concordanta-coerenta perceptiva a tuturor oamenilor] sau/si sa fie o multiperceptie desfasurata simultan la persoane diferite sau chiar la aceeasi persoana [v. finalul romanului "Carantina" de Greg Egan];

..,

s.a.

V. si:

-Filmele: “Matrix”, “Dark City”, “Etajul 13”

si povestirea „Plăsmuitorul = He who shapes” şi romanul SF „Stăpânul visurilor = The dream master” de Roger Zelazny.

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Dream_Master

-Cantecul lui Edith Piaf: “Dans ma / la vie je ne regrette rien, ni le mal, ni le bien.”

http://www.versuri.ro/versuri/jmjdf_edith+piaf+je+ne+regrette+rien.html

-V. [pt o vie ilustrare] episodul „Remnants” al seriei a 5-a din Stargate Atlantis:
http://www.gateworld.net/atlantis/s5/515.shtml

Mintea ta (tu insuti) a fost (este/poate deveni) propriul tau dusman; ea a creat scenariul existential de suferinta/boala
[co-generand: lumea din jur cu intamplarile ei si bolile tale],
plecand de la cele mai adanci temeri/blocaje/preconceptii/prejudecati/refulari ale tale.

[Noi = inteligenata artificiala a rasei ET pierdute, sekkari – doar am facilitat/catalizat (descatusandu-ti capacitatile latente, subconstiente, existente in fiecare om-fiinta)
procesul si am intrat in joc(ul iluziei).]

Se zice ca partea din corp/psihic care se imbolnaveste (sau e lovita intr-un accident), de fapt, tu insuti o alegi in mod subconstient si te „pedepsesti” singur, in mod „masochist”, tu fiind si cel care genereaza si circumstantele accidentului (de ex: in cel mai bun caz, subconstientul tau care stie ce se va inatampla in viitor, te duce la locul accidentului; iar in cel mai rau caz, tu insuti generezi toate intamplarile accidentului – proiectand visul/iluzia/maya acestuia, dar care pt noi, aici in samsara este realitate !)

Similar functioneaza scenariul visului si in sensul zis „pozitiv/bun/placut” cu intamplari de viata „bune/pozitive/placute”. Schimbi un vis neplacut cu unul placut (v. de ex filmele: „Matrix”, „Dark City”, „Etajul 13” s.a.), dar trebuie iesit dincolo de amandoua.

-Mintea
[care, de fapt, nu tine de creier si nici de corp]
e ca o apa (un fluviu sau un ocean)
care in cazul fiintelor limitate (individuale) curge printr-o albie-fagas predeterminata-prestabilit, generindu-si propria albie si devenind-luind forma fagasului (a bolovanilor-obstacole din albie)
[formele-gind; lumea are natura visului].
Care o limiteaza-prizoniereaza-conditioneaza.
Aceste conditionari-albie de minte fac sa apara lumea in jur asa cum o percepem / cum este, fac sa apara corpul limitat si identificarea cu trupul si egoul; ele “spun” ca atunci cind luam in mana ceva fierbinte ne ardem, ca trebuie sa imbatrinim si sa murim, ca daca intram intr-o prapastie, cadem si ne lovim s.a.m.d.
Daca insa albia se schimba, apare alt corp, alt individ, alte universuri cu alte legi (mai stricte sau mai laxe decit in cel actual).
De fapt mintea e mereu libera si ar trebui sa curga-fie total-complet libera, fara nici o albie-fagas. Libertatea-eliberarea deconditionarii ontologice a unui jivanmukta. Indescriptibila.

-Pt un maestru / trezit nu exista oboseala, de fapt ea nu exista pt nimeni.

Exista o energie despre care se zice ca este consumata prin efort-actiune, insa ea, de fapt, nu se consuma, nici macar nu se entropizeaza (sa zicem in energie termica), ci se conseva, ramanand constanta (ca si "cantitate" de energie), schimbandu-si doar forma. Iar cel care stie / e treaz traieste acest fapt si are acces si la noile forme ale energiei, deci nu oboseste niciodata ptca are mereu la dispozitie aceeasi energie.

Asta e un mod de a vedea lucrurile; un alt mod (unghi-perspectiva de a vedea) este cam asa:

Conexiune cu filmul Matrix cand in prima serie Morpheus ii spune lui Neo in Dojo-ul (Sala de Antrenament spiritual) din lumea-vis-iluzie-Matrix: "Daca tu crezi ca in fata ta e o Sala, in care ne luptam-antrenam, daca crezi ca ai transpirat si gafai si ai obosit... te inseli amarnic !"

Cineva viseaza ca face ceva greu, cu efort mare si ca e obosit, transpirat si gafaie, ca nu mai are forta s.a.m.d. dar cand se trezeste isi da seama ca tot ce a visat, intreaga lume (din-de vis) era doar o forma-iluzie in mintea lui (care nu tine de cap-creier si care pt el e reala cata vreme viseaza <2 iluzii de acelasi rang au grad de realitate intre ele>) si ca de fapt nu a obosit si e la fel de odihnit - fiind acelasi mereu, ca nici macar nu exista o energie pe care sa o fi consumat (si aceasta energie era tot in visul sau)...

Iar daca ar fi in somn sau la trezire intr-o anumite stare de yoga-nidra ar face o extrapolare si s-ar gandi, ar simti: "Daca si lumea de "veghe" e tot un/in vis ?" [ca in filmele: "Dark City" si "Etajul 13" s.a.]

Si chiar asa si este, ptca toate Traditiile spun ca lumea "reala", din starea de veghe are natura visului, fiind iluzorie si in acelasi timp reala (Maya = Nirvana).

(Lumea e vis) si (visul e realitate).

[Ceea ce este nu e ce(ea) (ce) pare !] si [Ce pare nu e ceea ce este !]

http://castaneda.home.ro/html/carti.html

http://www.scribd.com/doc/2252355/ARTA-VISATULUI-de-CARLOS-CASTANEDA

http://www.wattpad.com/130177-arta-visatului-carlos-castaneda

Don Juan susţinea că lumea noastră, pe care o credem unică şi absolută, este doar o entitate dintr-un mănunchi de
lumi succesive, aranjate ca foile unui bulb de ceapă. El afirma că, deşi sîntem pregătiţi din punct de vedere
energetic să percepem numai lumea noastră, avem totuşi capacitatea de a accede la celelalte lumi, care sînt la fel
de reale, unice, absolute şi atotcuprinzătoare ca şi lumea noastră.
Cu o altă ocazie, don Juan
mi-a spus: Visatul poate fi doar trăit ca experienţă directă. Nu înseamnă numai să ai vise în somn. Nu înseamnă
nici să visezi cu ochii deschişi, să-ţi doreşti sau să-ţi imaginezi ceva. Prin intermediul visatului putem percepe
alte lumi, pe care desigur că le putem descrie, deşi nu putem descrie ceea ce ne face să le percepem. Dar putem
simţi cum visatul deschide aceste lumi pentru noi. Visatul pare a fi o senzaţie - un proces ce se desfăşoară în
corpul nostru, o stare conştientă în mintea nostră.
Don Juan a răspuns că este posibil şi că tocmai acest lucru era ceea ce făcea el cu mine şi cu ceilalţi învăţăcei ai
săi. Ne învăţa un nou mod de a percepe, facîndu-ne mai întîi să realizăm că ne prelucrăm percepţia pentru a o
adapta unui tipar, îndrumîndu-ne apoi cu asiduitate să percepem energia în mod direct. M-a asigurat că această
metodă este foarte asemănătoare celei folosite pentru a ne deprinde să percepem lumea activităţilor cotidiene.
Concepţia lui don Juan era că dependenţa noastră faţă de actul prelucrării percepţiei pentru adaptare la un tipar
social dispare atunci cînd ne dăm seama că am acceptat tiparul ca moştenire de la strămoşii noştri, fără să ne
ostenim să-l examinăm.
- Perceperea unei lumi de obiecte materiale cu valoare pozitivă sau negativă trebuie să fi fost absolut necesară
pentru supravieţuirea strămoşilor noştri, a spus don Juan. După ce secole de-a rîndul am perceput lumea în acest
fel, în mod obligator vom crede că lumea este alcătuită din obiecte.
- Nu pot să concep lumea în vreun alt mod, don Juan, m-am plîns eu. Este fără nici un dubiu o lume a obiectelor.
Tot ce trebuie să facem pentru a demonstra acest lucru este să ne lovim de ele.
- Desigur că este o lume a obiectelor. Nu contrazicem acest fapt.
- Atunci, ce vrei să spui?
- Vreau să spun că, în primul rînd, este o lume a energiei şi abia în al doilea rînd o lume a obiectelor. Dacă nu
pornim de la premisa că este o lume a energiei, nu vom fi niciodată capabili să percepem energia direct. Vom fi
în permanenţă blocaţi de certitudinea fizică a exact ceea ce am evidenţiat adineauri: materialitatea obiectelor.

place sau îmi displace mie, trebuie să recunosc meritele vrăjitorilor din timpuri străvechi, pentru că au fost cei
dintîi care au descoperit şi au aplicat tot ceea ce cunoaştem şi aplicăm în ziua de azi.
Don Juan mi-a explicat că cea mai mare descoperire a vrăjitorilor din trecut a fost perceperea esenţei energetice a
lucrurilor. Cunoaşterea acestui adevăr avea o importanţă atît de mare, încîţ a devenit premisa fundamentală a
vrăjitoriei. în prezent, după o viaţă de disciplină şi instruire, vrăjitorii

dobîndesc cu adevărat capacitatea de a percepe esenţa lucrurilor, capacitate pe care o denumesc clarviziune.
- Ce ar însemna pentru mine să pot percepe esenţa energetică a lucrurilor? l-am întrebat o dată pe don Juan.
- Ar însemna că poţi percepe energia în mod direct, a răspuns el. Prin înlăturarea laturii sociale a percepţiei, vei
percepe esenţa tuturor lucrurilor. Tot ceea ce percepem este energie, dar, deoarece nu o putem percepe direct,
prelucrăm percepţia pentru a o adapta unui tipar. Acest tipar este latura socială a percepţiei, pe care trebuie să o
înlături.
- De ce trebuie să o înlătur?
- Pentru că aceasta reduce în mod deliberat sfera a ceea ce poate fi perceput şi ne face să credem că tiparul în
care ne adaptăm percepţia este tot ceea ce există. Sînt convins că, pentru ca omul să poată supravieţui acum,
percepţia sa trebuie să se schimbe din punct de vedere al fundamentării sociale.
- Ce este această fundamentare socială a percepţiei, don Juan?
- Certitudinea fizică cum că lumea este alcătuită din obiecte concrete. Numesc aceasta fundamentare socială
pentru că toţi depun eforturi serioase şi intense pentru a ne direcţiona către a percepe lumea în acest mod.
- Dar atunci cum ar trebui să percepem lumea?
- Totul este energie. întregul univers este energie. Fundamentarea socială a percepţiei noastre trebuie să fie
certitudinea fizică cum că tot ceea ce există este energie. Este necesar să se depună eforturi mari ca să fim
îndrumaţi cum să percepem energia ca energie. Atunci am avea ambele alternative la îndemînă.
- Este posibil ca oamenii să fie instruiţi în acest mod? am întrebat eu.

ARTA VISATULUI

Don Juan a răspuns că este posibil şi că tocmai acest lucru era ceea ce făcea el cu mine şi cu ceilalţi învăţăcei ai
săi. Ne învăţa un nou mod de a percepe, facîndu-ne mai întîi să realizăm că ne prelucrăm percepţia pentru a o
adapta unui tipar, îndrumîndu-ne apoi cu asiduitate să percepem energia în mod direct. M-a asigurat că această
metodă este foarte asemănătoare celei folosite pentru a ne deprinde să percepem lumea activităţilor cotidiene.
Concepţia lui don Juan era că dependenţa noastră faţă de actul prelucrării percepţiei pentru adaptare la un tipar
social dispare atunci cînd ne dăm seama că am acceptat tiparul ca moştenire de la strămoşii noştri, fără să ne
ostenim să-1 examinăm.
- Perceperea unei lumi de obiecte materiale cu valoare pozitivă sau negativă trebuie să fi fost absolut necesară
pentru supravieţuirea strămoşilor noştri, a spus don Juan. După ce secole de-a rîndul am perceput lumea în acest
fel, în mod obligator vom crede că lumea este alcătuită din obiecte.
- Nu pot să concep lumea în vreun alt mod, don Juan, m-am plîns eu. Este fără nici un dubiu o lume a obiectelor.
Tot ce trebuie să facem pentru a demonstra acest lucru este să ne lovim de ele.
- Desigur că este o lume a obiectelor. Nu contrazicem acest fapt.
- Atunci, ce vrei să spui?
- Vreau să spun că, în primul rînd, este o lume a energiei şi abia în al doilea rînd o lume a obiectelor. Dacă nu
pornim de la premisa că este o lume a energiei, nu vom fi niciodată capabili să percepem energia direct. Vom fi
în permanenţă blocaţi de certitudinea fizică a exact ceea ce am evidenţiat adineauri: materialitatea obiectelor.

Argumentarea lui don Juan mi se părea extrem de deconcertantă. La timpul respectiv mintea mea refuza, pur şi
simplu, să ia în considerare o altă modalitate de a înţelege lumea în afară celei care-mi era familiară. Afirmaţiile
lui şi ideile pe care se străduia să le impună erau pentru mine sugestii neobişnuite, pe care nu puteam nici să le
accept, dar nici să le resping.
- Modul nostru de a percepe lumea este cel al unui animal de pradă, mi-a spus el într-o zi. O manieră foarte
eficientă de evaluare şi clasificare a hranei şi a pericolelor. Dar nu este unicul mod în care putem percepe lumea.
Mai există unul, cel cu care încerc să te familiarizez: actul de a percepe esenţa tuturor lucrurilor - energia - în
chip direct. Perceperea esenţei tuturor lucrurilor ne va face capabili să înţelegem, să clasificăm şi să ne înfăţişăm
lumea în termeni absolut noi, mai interesanţi şi mai complecşi.
Aceasta era teza lui don Juan. Iar termenii mai complecşi la care se referea erau cei învăţaţi de la predecesorii
săi, termeni ce corespund adevărurilor vrăjitoriei, ce nu au nici o fundamentare raţională şi nici o legătură cu
realităţile cotidiene, dar care sînt adevăruri de necontestat pentru acei vrăjitori care percep energia direct şi pot

vedea esenţa tuturor lucrurilor. Pentru astfel de vrăjitori cea mai semnificativă acţiune vrăjitorească este de a ved ea esenţa universului.

In opinia lui don Juan, vrăjitorii din timpuri străvechi - primii care au văzut esenţa universului - au fost cei care au descris-
o cel mai bine. Ei au afirmat că esenţa universului seamănă cu nişte fire incandescente întinse în infinit în toate
direcţiile posibile, filamente luminoase cu conştiinţă de sine de un nivel ce este imposibil de înţeles pentru
mintea omenească.
De laviz u a liz a rea esenţei universului vrăjitorii din timpuri străvechi au trecut laviz u a liz a rea esenţei energetice a
fiinţelor umane.

Pe parcursul prelegerilor sale, don Juan a discutat şi explicat în repetate rînduri ceea ce considera el că este
descoperirea decisivă a vrăjitorilor din timpuri străvechi. O numea particularitatea crucială a fiinţelor umane ca
mingi luminoase: o zonă rotundă de strălucire intensă, de mărimea unei mingi de tenis, aflată permanent în
interiorul mingii luminoase, la acelaşi nivel cu suprafaţa acesteia, la o distanţă de aproximativ şaizeci de cen-
timetri în spatele muchiei omoplatului drept al persoanei respective.
…după ce auvăzut ce face această zonă - vrăjitorii din vechime au denumit-o punctul de asamblare.
- Ce face punctul de asamblare? am întrebat eu.
- Ne face apţi de a percepe, a răspuns el. Vrăjitorii din vechime auvăzut că în fiinţele umane percepţia se
asamblează acolo, în acel punct.Văzînd că toţi oamenii vii posedă un asemenea punct de strălucire, vrăjitorii au
conchis că percepţia în general are loc în acel punct într-o manieră adecvată, după caz.
Şi în cele din urmă au văzut două lucruri. Primul - că punctele de asamblare ale fiinţelor umane se pot mişca din
locul în care sînt plasate de obicei. Al doilea- că, atunci cînd punctul de asamblare se află în poziţia sa obişnuită,
percepţia şi starea conştientă a individului observat par să fie normale, judecînd după comportamentul său
normal.
Dar, atunci cînd punctele de asamblare şi sferele de luminozitate care le înconjoară se află într-o poziţie diferită
de cea obişnuită, comportamentul ciudat al indivizilor pare să indice o stare conştientă diferită şi faptul că ei
percep într-un mod diferit.

Concluzia pe care au tras-o vrăjitorii din vechime din toate acestea a fost că, cu cît este mai mare deplasarea
punctului de asamblare de poziţia sa obişnuită, cu atît este mai neobişnuit comportamentul, şi, evident,
modificarea stării conştiente şi a percepţiei ce se manifestă în consecinţă.

Au avansat ideea că la fiinţele umane punctul de asamblare -
prin focalizarea sferei sale luminoase asupra filamentelor de energie ale universului ce trec direct prin el -
asamblează automat, fără nici un fel de premeditare, respectivele filamente într-o percepţie ferm definită asupra
lumii.
- Este posibil ca vrăjitorii să se fi înşelat în privinţa a ceea ce auvăzuţi am întrebat.
- Nu pot să-ţi explic de ce, dar nu există posibilitatea ca vrăjitorii să se înşele asupra a ceea cevăd, a spus don
Juan pe un ton ce nu admitea discuţie. Concluziile la care au ajuns pe baza celorvăzute pot fi greşite, dar asta
numai din cauză că erau oameni simpli, fără cultură. Pentru a preveni un astfel de dezastru, vrăjitorii trebuie să-şi
cultive facultăţile intelectuale prin toate mijloacele ce le stau la îndemînă.
Apoi şi-a îmblînzit tonul şi a remarcat că ar fi infinit mai sigur pentru vrăjitori să rămînă numai la nivelul
descrierii a ceea cevăd, dar că tentaţia de a trage concluzii şi de a explica - fie numai pentru ei înşişi - este prea mare ca să poată
rezista.
O altă configuraţie a energiei pe care vrăjitorii din vechime au putut să ovadă şi să o studieze este efectul
deplasării punctului de asamblare. Don Juan spunea că, atunci cînd punctul de asamblare se mută în altă poziţie,
în punctul respectiv se formează o nouă aglomerare de milioane de filamente luminoase de energie. Vrăjitorii din
vechime auvăzut acest lucru şi au conchis că - întrucît luminozitatea stării conştiente este totdeauna prezentă
acolo unde se află punctul de asamblare - percepţia este în mod automat asamblată în acel loc. însă, din cauza
poziţiei diferite a punctului de asamblare, lumea reprezentată nu poate fi lumea vieţii noastre cotidiene.
Don Juan mi-a explicat că vrăjitorii din vechime au putut distinge două tipuri de deplasare a punctului de
asamblare. Unul era deplasarea în orice poziţie pe suprafaţa sau în interiorul mingii luminoase, pe care au numit-
otranslaţie. Celălalt tip era o deplasare într-o poziţie aflată în afara mingii luminoase pe care au denumit-o

transfer. Au descoperit că diferenţa dintre translaţie şi transfer constă în natura percepţiei pe care o permite

fiecare.
întrucît translaţiile punctului de asamblare sînt deplasări în interiorul mingii luminoase, lumile generate de ele -
indiferent cît de stranii, incredibile sau splendide ar fi - sînt totuşi lumi ce ţin de domeniul umanului. Acesta este
format de filamentele de energie care trec prin întreaga minge luminoasă. Prin contrast, transferul punctului de asamblare - reprezentînd o deplasare în afara mingii luminoase - antrenează filamente de energie de dincolo de
domeniul umanului. Perceperea unor asemenea filamente generează lumi ce sînţ mai presus de nivelul nostru de
înţelegere, lumi de neconcepuţ, fără nici o urmă de antecedente umane în ele.

In modul meu de a judeca, de pe atunci, problema validării afirmaţiilor avea un rol esenţial.
- Iartă-mă, don Juan, i-am spus eu într-una din împrejurări, dar chestiunea aceasta a punctului de asamblare este
o idee atît de forţată, atît de greu de admis, încît nu ştiu cum s-o abordez şi ce opinie să-mi formez.
- Nu trebuie să faci decît un singur lucru, a replicat el. Săvezi punctul de asamblare! Nu este aşa de dificil să-1

vezi. Dificil este să străpungi zidul pe care îl avem cu toţii în minţile noastre şi care ne ţine în loc. Pentru a-1

sparge nu avem nevoie decît de energie. O dată ce avem energie,văzutul se întîmplă de la sine. Secretul constă în a abandona fortăreaţa de automulţumire şi falsă securitate în care ne complăcem.
- Pentru mine este evident, don Juan, că este nevoie de multe cunoştinţe pentru a puteaved ea. Nu este doar o
chestiune de a avea energie.
- Ba este doar o chestiune de a avea energie, crede-mă. Partea cea mai grea este să te convingi pe tine însuţi că
acest lucru poate fi făcut. Şi pentru asta trebuie să ai încredere în nagual. Splendoarea vrăjitoriei rezidă în faptul
că fiecare vrăjitor trebuie să probeze totul prin proprie experienţă. îţi vorbesc despre principiile vrăjitoriei nu în
speranţa că le vei memora, ci în speranţa că le vei practica.

[Bdi]

eu / Eu (Sinele vedantin) sunt / generez lumea (exterioara). Lumea e in mine / Mine.

si

Lumea este eu (ma genereaza pe mine). eu sunt in lume.

Una cu mine = starea de Unitate1

 

Avertisment ! :

Insa sa nu (co)generam o alta lume, la fel de iluzorie, dupa dorintele noastre meschine / egoiste, ca in „Omul care tunde iarba = The Lawnmower Man” (cartea lui Stephen King si filmul cu Pierce Brosnan).

Nici macar ca in „Etajul 13”, „Dark City” ori „Matrix” – filmele, unde eroul genereaza o noua lume innoita si mai frumoasa / buna, dar tot iluzorie ptca nu s-a trezit complet (trezvia ontologica).

 

Punand alaturi Gal. III, 28 si Col. III, 11, Sfantul Grigorie afirma ca suntem una in Hristos, "ca putem sa nu mai fim barbat si femeie, barbar, scit, sclav sau liber, ci putem purta in noi forma lui Dumnezeu" (ton Theion characktera: "amprenta Divina"). Trebuie sa ne amintim ca este vorba de o predica funerara, in care Sfantul Grigorie vorbeste despre misterul mortii si despre speranta invierii. In aceasta viata, spune el, suntem legati atat de carne (sarkos), cat si de spirit (pneumatos). Trebuie sa ma ingrop cu Hristos, sa inviez cu Hristos, sa fiu un impreuna mostenitor(co-mostenitor) cu Hristos, sa devin un fiu al lui Dumnezeu, chiar Dumnezeu Insusi (huion genesthai Theon, Theon auton).

 

 

Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Galateni (III, 28), spune: De acum inainte, potrivit cu invatatura Domnului nostru, "nu mai exista nici iudeu, nici elin, nici rob, nici slobod, nu mai exista nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, caci in Hristos Iisus voi toti una sunteti".

 

 

"Parinte, Ma rog ca toti sa fie una, dupa cum Tu intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una." (Ioan XVII, 21).

 

..,

[Bdi]

 

http://altmarius.ning.com/group/altmariusscience/forum/topics/spatiul-sacru-al-inimii

 

 

[Bdi]

"Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.

Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci. ... (Faptele Sfintilor Apostoli II, 17-18)

[Bdi]

Conex cu Anapeson [= somnul Domnului] sa ne amintim si de "Somnul / Visul Patriarhului Iacob":

 

 

[Bdi]

http://en.wikipedia.org/wiki/Lucid_dream

 

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Art_of_Dreaming

 

http://www.prismagems.com/castaneda/donjuan9.html

 

 

[Bdi]

Sf Mc Fanurie e grabnic ajutator celor care i se roaga si vine adesea in vis pt a raspunde si a da invatatura.

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sfantul-fanurie-sfantul-ce...

 

[Bdi]

http://www.prismagems.com/castaneda/

http://www.esnips.com/web/CarlosCastanedaEN/

[Bdi]

David Icke:

 “Iubirea infinita este singurul adevar. Demascarea lumii viselor pe care noi o credem reala. Un Matrix al lumii in care traim” [Editura Daksha]

http://dincolo-de-limite.blogspot.com/2010/09/david-icke-iubirea-in...

 

http://www.edituradaksha.ro/product_info.php/products_id/76

 

[Bdi]

Din Canonul cel Mare (al Sf Andrei Criteanul):

“ Se apropie, suflete, sfârsitul, se apropie si nu te îngrijesti, nu te pregatesti; vremea se scurteaza, scoala-te; aproape lânga usi este Judecatorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vietii. Pentru ce în desert ne tulburam?

Desteapta-te, o, sufletul meu! Ia seama faptelor tale pe care le-ai facut, si adu-le la vedere; varsa picaturi de lacrimi;spune cu îndrazneala faptele tale si cugetele tale lui Hristos, si te îndrepteaza.

N-a fost în viata pacat, nici fapta, nici rautate, pe care sa nu le fi savârsit eu, Mântuitorule, cu mintea si cu cuvântul, cu vointa si cu gândul si cu stiinta, si cu fapta pacatuind, ca altul nimeni nici odinioara.

Din aceasta m-am judecat, din aceasta m-am osândit, eu, ticalosul, adica din cugetul meu [mintea], decât care nimic nu este în lume mai puternic; Judecatorule, Mântuitorul meu si cunoscatorule, cruta-ma, izbaveste-ma si ma mântuieste pe mine robul Tau.

Scara pe care a vazut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este aratarea suirii celei de lucrare si a înaltarii gândului; deci, de voiesti sa vietuiesti cu lucrarea si cu cunostinta si cu înaltarea gândului, înnoieste-te.

Arsita zilei a rabdat patriarhul pentru lipsa si frigul noptii a suferit, în toate zilele facând câstig; pastorind, trudindu-se si slujind, ca sa-si ia amândoua femeile.

Prin doua femei întelege, fapta si cunostinta întru înalta gândire: prin Lia fapta, ca ceea ce a fost cu multi copii. Iar prin Rahela, gândirea, ca cea mult-ostenitoare. Ca fara de osteneli nici fapta, nici gândirea nu se vor savârsi, suflete.

Privegheaza, o, suflete al meu, si te fa deosebit, ca cel mare între patriarhi; ca sa dobândesti fapta cu gândirea cea înalta; ca sa te faci minte vazatoare de Dumnezeu, sa ajungi în norul cel neapus cu gândirea [Norul Necunoasterii Divine / Megha Dharma Samadhi], si sa te faci negutator de lucruri mari.

…………….

Suflete al meu, suflete al meu, scoala! Pentru ce dormi? Sfârsitul se apropie si vei sa te tulburi. Desteapta-te dar, ca sa se milostiveasca spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, si toate le plineste. “

[Bdi]

Spre o ordine diferită a realităţii /Toward a Different Order of Reality (Eckhart Tolle, preluand din vechile Traditii):

„ Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moară. Sunt convins că putem ajunge la nemurirea fizică. Motivul pentru care corpul moare este acela că noi credem în moarte.

Corpul moare pentru că dvs. credeţi în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece credeţi în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă dominat de sinele fals, care nu are conştiinţa Sursei vieţii şi se vede pe sine ca separat şi constant ameninţat. Astfel, creează iluzia că sunteţi un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţat.

A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţin timp moare aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singură iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreţi să păstraţi o parte a iluziei şi să scăpaţi de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţi pe toată, fie o abandonaţi în întregime.

Totuşi, nu puteţi scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţi acest lucru. Corpul este o percepţie incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva în

această iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.

Dacă credinţa în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals şi

nici nu crede în moarte.Totuşi moare sau pare să moară.

Nu uitaţi că felul în care percepeţi lumea este o reflectare a stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţi

separat de ea şi nu există nici o lume obiectivă în afara ei. în fiecare moment, conştiinţa dvs.

creează lumea în care trăiţi. Una dintre cele mai importante observaţii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţii dintre observator şi observat: persoana care realizează

experimentul — conştiinţa observatoare — nu poate fi separată de fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un comportament diferit. Atunci când credeţi, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru supravieţuire, vedeţi această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţiile dvs. sunt guvernate de frică. Locuiţi într-o lume a morţii şi a corpurilor care se luptă, se omoară şi se devorează unele pe altele.

Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţi şi o vedeţi prin mintea care creează

sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii". Dar indiferent ce

anume percepeţi, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care conştiinţa dvs. interpretează şi interacţionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această energie este materia brută a aşa-numitei realităţi fizice. O vedeţi în termenii corpurilor, naşterii şi morţii sau ca pe o bătălie pentru supravieţuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţa care percepe.

Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţei şi fiecare astfel de punct focal îşi creează propria lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţe a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât probabil că sunteţi la fel de puţin conştient de existenţa lor pe cât sunt ele de existenţa dvs. Fiinţele cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţe şi lucruri, ar locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singură.

Lumea noastră umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţe majore, multe „sublumi", în funcţie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conştiinţa umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această transformare.

Lumea este în mare o reflectie a minţii centrata in ego /The world a reflection of the egoic

mind. Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţii conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea noastră este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi sentimentelor interioare, la fel realitatea noastră colectivă este în mare parte expresia simbolică a fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv.

Nu suntem separaţi de lumea noastră, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals, această schimbare interioară va afecta întreaga creaţie. Veţi locui efectiv într-o lume nouă. Este o schimbare a conştiinţei planetare. Un straniu proverb buddhist spune că fiecare copac şi fiecare fir de iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr.

După spusele Sfântului Pavel, întreaga creaţie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. În felul acesta interpretez eu propoziţia: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" [Romani 8, 19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţie se va mântui: „Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" [Romani 8, 22].

Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut".

Dar nu confundaţi cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţi mai fi legat de această lume, de acest nivel al realităţii. Vă veţi putea simţi rădăcinile în Nemanifestatul şi astfel vă veţi putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestată. Vă veţi putea bucura de plăcerile trecătoare ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de ele. Deşi veţi putea simţi bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţa şi nevoia de a simţi experienţele senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţiei prin gratificare psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţi fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice plăcere, mai mare decât orice lucru manifestatul.

Intr-un fel, nu veţi mai avea nevoie de lume. Nu veţi mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât este. Numai în acest moment veţi începe să aveţi o contribuţie reală la construirea unei lumi mai bune, a unei realităţi diferite. Numai în acest moment veţi fi capabil să simţiţi adevărata compasiune şi să îi ajutaţi pe ceilalţi la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o lume mai bună.

Poate vă mai amintiţi că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este

conştiinţa unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund,

compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţa dvs.

vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţi cei cu care veţi veni în contact vor fi atinşi de prezenţa dvs. şi influenţaţi de pacea pe care o iradiaţi indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Când sunteţi complet prezent şi oamenii din jur manifestă comportamente inconştiente, nu mai simţiţi nevoia de a reacţiona la ele, aşa că nu le mai acordaţi niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioară este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţiune şi reacţie. Animalele, copacii, florile vor simţi pacea dvs. şi vor răspunde la ea. Veţi învăţa pe alţii numai existând, arătându le pacea lui Dumnezeu. Deveniţi „lumina lumii", o emanaţie a conştiinţei pure, şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei. Eliminaţi inconştienţa din lume.

Asta nu înseamnă că nu îi puteţi învăţa pe alţii şi prin ceea ce faceţi — de exemplu, arătându le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar cel care sunteţi este întotdeauna o lecţie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneţi, chiar mai importantă decât ceea ce faceţi. [Asa este un jivanmukta / jnanin]

[Care vint ? Care steag ? Care minte ? Care elev ? Care maestru ?]

Mai mult, recunoscând primatul Fiinţei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan la nivelul acţiunii şi al efectului, alinând suferinţa ori de câte ori vă veţi întâlni cu ea. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţi una, îi veţi da şi lui. Dar în timp ce îi daţi pâinea, chiar dacă interacţiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. In acest moment nu mai există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una. Toate relele sunt efectul inconştienţei. Puteţi reduce aceste efecte ale inconştienţei, dar nu le puteţi elimina dacă nu eliminaţi cauza lor. Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.

Dacă vă simţiţi chemat să alinaţi suferinţa lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţi-vă să nu vă concentraţi numai asupra exteriorului; altfel, veţi avea parte de frustrare şi disperare [v. Maica Tereza de Calcutta, Albert Schweitzer s.a.]. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul conştiinţei umane, suferinţa lumii este un puţ fără fund. Aşa că nu lăsaţi compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane şi dorinţa de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a vieţii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţi pacea dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceţi şi veţi funcţiona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.

Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţi în el. Rămâneţi treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţios dar făcut lumii.

Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oamenii

profund inconştienţi să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţii, planeta sau să provoace suferinţe cumplite altor fiinţe sensibile. Nu uitaţi: aşa cum nu vă puteţi lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţi lupta cu inconştienţa. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înrădăcina şi mai adânc. Vă veţi identifica cu una dintre polarităţi, veţi crea un „duşman" şi astfel veţi fi cufundat din nou în inconştienţă. Creşteţi nivelul conştiinţei împrăştiind informaţii sau cel mult practicând rezistenţa pasivă. Dar asi-guraţi-vă că nu aveţi nici o rezistenţă interioară, niciun pic de ură, nici un pic de negativism. „Iubiţi-vă duşmanii!", a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţi duşmani". "

 

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Eckhart_Tolle

 

One night in 1977, at the age of 29, after having suffered from long periods of suicidal depression, Tolle says he experienced an "inner transformation". That night he awakened from his sleep, suffering from feelings of depression that were "almost unbearable", but then experienced a life-changing epiphany. Recounting the experience, Tolle says:

 

“I couldn’t live with myself any longer. And in this a question arose without an answer: who is the ‘I’ that cannot live with the self? What is the self? I felt drawn into a void. I didn’t know at the time that what really happened was the mind-made self, with its heaviness, its problems, that lives between the unsatisfying past and the fearful future, collapsed. It dissolved. The next morning I woke up and everything was so peaceful. The peace was there because there was no self. Just a sense of presence or “beingness”, just observing and watching.”

 

Tolle recalls going out for a walk in London the next morning, and finding that “everything was miraculous, deeply peaceful. Even the traffic". The feeling continued, and he began to feel a strong underlying sense of peace in any situation. For a period of about two years after this, he spent a much of his time sitting, “in a state of deep bliss", on park benches in Russell Square, Central London, "watching the world go by.” He stayed with friends, in a Buddhist monastery, or otherwise slept rough on Hampstead Heath. His family thought him “irresponsible, even insane". Tolle changed his first name from Ulrich to Eckhart, reportedly in homage to the German philosopher and mystic, Meister Eckhart.