In direct de la Vatican - Angelus Domini 26 februarie 2017

[altmariustotal catolic]

Every Sunday and on the main liturgical feasts, the Pope recites the Angelus prayer with the pilgrims. Before and after the prayer, he delivers a brief reflection and issues greetings

Papa Francisc: Angelus (26 februarie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Pagina evanghelică de astăzi (cf. Mt 6,24-34) este o chemare puternică de a ne încrede în Dumnezeu - să nu uităm: a ne încrede în Dumnezeu - care se îngrijeşte de fiinţele vii din creaţia. El oferă hrană tuturor animalelor, se preocupă de crinii şi de iarba câmpului (cf. v. 26-28); privirea sa benefică şi grijulie veghează zilnic asupra vieţii noastre. Ea se scurge sub neliniştea atâtor preocupări, care riscă să ne ia seninătatea şi echilibrul; însă această angoasă este adesea inutilă, pentru că nu reuşeşte să schimbe cursul evenimentelor. Isus ne îndeamnă cu insistenţă să nu ne îngrijorăm pentru ziua de mâine (cf. v. 25.28.31), amintind că mai presus de toate există un Tată iubitor care nu uită niciodată de fiii săi: a ne încrede în El nu rezolvă în mod magic problemele, ci permite să le înfruntăm cu suflet corect, în mod curajos, sunt curajos pentru că mă încred în Tatăl meu care are grijă de toate şi care mă iubeşte atât de mult.

Dumnezeu nu este o fiinţă îndepărtată şi anonimă: este refugiul nostru, izvorul seninătăţii noastre şi al păcii noastre. Este stânca mântuirii noastre, de care ne putem prinde având certitudinea că nu cădem; cine se prinde de Dumnezeu nu cade niciodată! Este apărarea noastră de răul care este mereu la pândă. Dumnezeu este pentru noi marele prieten, aliatul, tatăl, dar nu întotdeauna ne dăm seama de asta. Nu ne dăm seama că noi avem un prieten, un aliat, un tată care ne iubeşte, şi preferăm să ne sprijinim pe bunuri imediate pe care le putem atinge, pe bunuri contingente, uitând, şi uneori refuzând, binele suprem, adică iubirea paternă a lui Dumnezeu. A-l simţi Tată, în această epocă de orfanitate este atât de important! În această lume orfană, a-l simţi Tată. Noi ne îndepărtăm de iubirea lui Dumnezeu când mergem în căutarea obsesivă a bunurilor pământeşti şi a bogăţiilor, manifestând astfel o iubire exagerată faţă de aceste realităţi.

Isus ne spune că această căutare neliniştită este iluzorie şi motiv de nefericire. Şi le dăruieşte discipolilor săi o regulă fundamentală de viaţă: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu" (v. 33). Este vorba de a realiza proiectul pe care Isus l-a vestit în Predica de pe munte, având încredere că Dumnezeu nu dezamăgeşte - atâţia prieteni sau atâţia pe care noi credeam că ne sunt prieteni, ne-au dezamăgit; Dumnezeu nu dezamăgeşte niciodată! -; a ne strădui ca administratori fideli ai bunurilor pe care El ni le-a dăruit, chiar şi cele pământeşti, dar fără "a face prea mult" ca şi cum totul, chiar şi mântuirea noastră, ar depinde numai de noi. Această atitudine evanghelică cere o alegere clară, pe care textul de astăzi îl arată cu precizie: "Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi bogăţiei" (v. 24). Ori Domnul, ori idolii fascinanţi dar iluzorii. Această alegere pe care suntem chemaţi să o facem se repercutează apoi în atâtea fapte, programe şi activităţi ale noastre. Este o alegere care trebuie făcută în mod clar şi care trebuie reînnoită încontinuu, pentru că ispitele de a reduce totul la bani, plăcere şi putere sunt ameninţătoare. Există atâtea ispite pentru asta.

În timp ce a cinsti aceşti idoli duce la rezultate tangibile chiar dacă trecătoare, a alege pentru Dumnezeu şi pentru Împărăţia sa nu mereu arată imediat roadele sale. Este o decizie care se ia în speranţă şi care îi lasă lui Dumnezeu realizarea deplină. Speranţa creştină este îndreptată spre împlinirea viitoare a promisiunii lui Dumnezeu şi nu se opreşte în faţa nici unei dificultăţi, pentru că este întemeiată pe fidelitatea lui Dumnezeu, care nu se termină niciodată. Este fidel, este un tată fidel, este un prieten fidel, este un aliat fidel.

Fecioara Maria să ne ajute să ne încredem în iubirea şi în bunătatea Tatălui ceresc, să trăim în El şi cu El. Acesta este fundamentul pentru a depăşi dificultăţile şi adversităţile vieţii, şi chiar persecuţiile, aşa cum ne demonstrează mărturia atâtor fraţi şi surori ai noştri.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă adresez un salut cordial vouă tuturor pelerini din Roma, din Italia şi din diferite ţări.

Salut credincioşii polonezi din Varşovia şi din alte localităţi care au făcut un pelerinaj marian; şi din Spania pe cei din Ciudad Real şi pe tinerii din Formentera.

Salut tinerii din Cuneo, Zelarino, Mattarello şi Malcesine, Fino Mornasco şi Monteolimpinp; pe candidaţi la Mir din Cavenago d'Adda, Almenno San Salvatore şi Serravalle Scrivia; pe credincioşii din Ferrara, Latina, Sora, Rosto degli Abruzzi, Creazzo şi Rivalta sul Mincio.

Salut grupul venit cu ocazia "Zilei bolilor rare" - vă mulţumesc, vă mulţumesc vouă pentru tot ceea ce faceţi - şi doresc ca pacienţii şi familiile lor să fie susţinuţi cum se cuvine în parcursul greu, la nivel atât medical cât şi legislativ.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus