Cei care se îngrijorează, pe bună dreptate, de ofensiva ideologiei „woke” au și motive de satisfacție și de speranță: s-au înmulțit, în ultima vreme, luările de poziție ce demonstrează, documentat, inanitatea acestei ideologii, contradicțiile ei, aberațiile pe care le promovează. În acest sens, merită să semnalăm o apariție recentă, datorată unui universitar ce are „vechime” în ce privește combaterea corectitudinii politice: e vorba de universitarul Jean Szlamowicz cu cartea Oile gândirii. Noi conformisme ideologice (Editions du Cerf, 2022). Specialist în lingvistică, autorul începe prin a inventaria termenii passe-partout pe care îi vehiculează noul militantism intelectual: decolonizare, intersecționalitate, deconstrucție, rasism sistemic, transfobie, gen, islamofobie, binar, incluziune, apropriere culturală, dominare ș.a.m.d. Szlamowicz nu-și drămuiește vorbele: intră în aceste concepte, spune el, multă impostură, multă ipocrizie, multă ignoranță, la care se adaugă obsesia militantismului. Nu în ultimul rând, formulele woke sunt calea de acces către o carieră universitară, către finanțări generoase, burse și participări la colocvii științifice. În universități și în alte locuri au apărut „comitete de etică” și „observatori” ce joacă rolul comisarilor politici de odinioară. Se practică, pe scară largă, cenzura. Nu e corect să spui, de pildă, „colonizarea planetei Marte”, ci „trimiterea de ființe umane pe Marte” întrucât „colonizare” amintește de un trecut detestabil și îi poate traumatiza pe urmașii sclavilor. Exemplele, multe, pe care le dă autorul sunt aiuritoare.
Miza principală a noilor ideologii este să inducă ideea că există niște boli grave de care noi suferim fără să fim conștienți și de care, în consecință, trebuie să ne vindecăm. Nu de puține ori se inventează o injustiție doar pentru a o denunța (conceptele pe care le-am citat mai înainte sunt de fapt, alături de altele, denunțuri). Totul este opresiune, avem a face cu un discurs al suspiciunii, al delațiunii și al re ven dicărilor. Ideea că trăim într-o societate pa triarhală duce la valorizarea feminismului, categorie întot deauna pozitivă în timp ce „mas culinismul” are, din start, conotații negative. E curios că feminismul militant se manifestă în țările occidentale, acolo unde egalitatea de gen este consfințită de Consti tuție, în timp ce încălcările grave ale drepturilor femeilor în țările musulmane sunt trecute cu vedere. Celebra teoreticiană feministă Judith Butler a spus chiar că femeile care rezistă Talibanilor fac jocul imperialismului cultural american! Ca și în alte cazuri, „patriarhal” a devenit un slogan ce și-a pierdut pertinența conceptuală. Alt slogan este „incluziune”, cuvânt folosit nu o dată fără rost și fără acoperire. Ipostaza grotesc-caricaturală la care a ajuns în Franța obsesia incluziunii este așa numita „scriitură incluzivă”, aberație ce are totuși destui partizani și care, dacă ar fi adoptată, ar distruge, pur și simplu, limba franceză. Szlamowicz arată că totul pornește de la confuzia dintre gen gramatical și identitate sexuală, ceea ce a favorizat apariția tezei fanteziste conform căreia femeile ar fi fost excluse, în mod premeditat, din limbaj de către grupuri de intelectuali misogini… O recentă (aprinsă și ridicolă) dezbatere a vizat caracterul sexist al vocabularului folosit în discursul oenologic! Studiile de gen, în mare vogă astăzi, sunt în fapt expresia militantismului progresist predominant în multe universități; precaritatea lor științifică e compensată de agresivitatea ideologică. În fine, pentru Szlamowicz ideea fluidității genului, ca și multiplicarea lui sfârșesc prin a distruge conceptul: obsesia unor persoane (printre ele, din păcate, mulți tineri) de a deveni „trans” este expresia unui narcisism identitar împins la paroxism. Dar când ți se spune că „totul este construcție socială”, ajungi să crezi că totul este permis.
A doua mare secțiune a cărții e consacrată „revizionismului cultural”. Și aici avem, din capul locului, exemple surprinzătoare de „privilegii masculine”. Se pare, astfel, că matematicile ar fi un instrument al patriarhatului, ba chiar unii cercetători văd în ele manifestări scandaloase ale rasismului și ale marginalizării minorităților se xuale („ideologiile sexiste și heterosexiste perpetuează frontierele în matematică și marginalizează adesea femeile și persoanele queer” – în Bor ders in Mathematics Pre-service Teacher Education, Bâle, Springer, 2020). Majusculele sunt o altă formă de oprimare, fapt pentru care Universitatea canadiană Mount Royal din Calgary le-a suprimat, socotind că înlăturarea simbolurilor ierarhice este un pas înainte în procesul decolonizării. Tot în Canada, medici indigeni tradiționali au fost finanțați cu sume importante, deoarece factorii de risc pentru apariția cancerului sunt și „simptome ale colonialismului”. Așadar, au trecut decenii de când fostele colonii și-au câștigat independența, dar pentru a lupta în continuare împotriva colonizatorilor, se iau drept ținte simboluri și urme imateriale. E o ideologie vindicativă, care vede în cel mai neînsemnat fapt cultural o „micro-agresiune” (de aici, printre altele, furia dărâmării statuilor). Dacă se acceptă că există un „privilegiu alb”, atunci decolonizarea devine o necesitate imperioasă și permanentă. O tot mai agresivă „pedagogie a diversității” reclamă, spre exemplu, „descoperirea rădăcinilor africane ale Franței”. Un astfel de proiect implică negarea a secole de istorie, negarea apartenenței la Europa și focalizarea pe trecutul recent, cu masiva imigrație africană. Europenii par stigmatizați pe vecie, pentru că au practicat în trecut comerțul cu sclavi în timp ce arabii și turcii sunt scutiți de astfel de reproșuri. Antirasismul a ajuns să însemne de fapt epurare culturală, în glorioasa tradiție a sovietelor și a revoluției „culturale” chineze. Culpabilizarea albilor găsește un teren prielnic în curioasa propensiune către auto-flagelare, către asumarea unor păcate imaginare.
Cartea lui Jean Szlamowicz, polemică, densă, impresionează prin rigoarea argumentației. Și este, în definitiv, un act de rezistență în fața noului terorism ideologic.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius