Greii muzicii uşoare româneşti – TEMISTOCLE POPA

[altmariusmusic]

Publicat: Astăzi, 08:57

Trecea fanfara militară este o emblemă pentru compozitorul Temistocle Popa, are o semnificaţie aparte pentru creatorul care ajunge de mic, copil de trupă la muzica Batalionului de gardă din Bucureşti. De la cea mai fragedă vârstă vibra la muzică: mărturisea că, pe ascuns luase din ograda familiei o … găină pentru a–şi lua în schimbul ei de la târg chitara mult  dorită!

Egizzio Massini (inspectorul muzicilor militare pe la 1930) întemeiase o şcoală de muzică în care micul Temistocle (Mistocli cum era alintat) are parte de o educaţie serioasă. Cunoştea flautul, piccola, era şi toboşar. La 16 ani  intra în Conservatorul de Muzică şi artă Dramatică din Bucureşti, clasa virtuozului flautist Vasile Jianu. A studiat acolo şi…harpa! Continuând evident să activeze la fanfara militară a Şcolii de ofiţeri de infanterie. Înzestrarea muzicală (devenise in pion al formaţiei)  l-a scăpat de linia frontului.

În 1945 obţine un angajament în formaţia bateristului – celebru în epocă -. Sergiu Malagamba. Cântau în localuri de renume: Mon Jardin, Athenée Palace, Cina, la Cercul Militar. Temistocle Popa este angajat ca flautist în Orchestra Teatrului de Operetă, este solicitat într-o formaţie muzicală – nucleu pentru viitoarea Orchestră a Radiodifuziunii Române dirijată la început de Nicolae Patrichi, după 1949 de Sile Dinicu. An în care Temistocle Popa întră la Teatrul Savoy, fiindu-i pe plac lui Ion Vasilescu, dirijorul orchestrei. Începe să scrie din 1954. Piesele şlagăr nu întârzie:  Nu-s stelele de vină, Turturele, Poiana cu flori, Zorile, multe lansate de Luigi Ionescu

Zeci de partituri pentru spectacole de revistă a semnat Temistocle Popa. Le grand music hall de Roumanie, scris în colaborare cu Nicolae Patrichi şi Gelu Solomonescu, a avut premiera la Paris, în 1967. Simpatice şi atrăgătoare erau multe din titluri: Adam şi Eva la…Deva, Trecea revista militară, În grădina bucuriilor… Toţi interpreţii de success ai vremii îi solicitau melodii

Din 1958 Temistocle Popa începe să scrie muzică de film. Regizorul Francisc Munteanu este primul care apelează la un compozitor de muzică uşoară pentru coloanele sonore, până atunci fief exclusiv al creatorilor academici. Au fost 51 de filme plus 10 de televiziune semnate de Temistocle Popa: Cerul începe la etajul 2, Cântecele mării – 1971, Astă seară dansăm în familie, Roşcovanul, Eu tu şi Ovidiu, Secretul lui Bachus dar şi neuitatele serii cu Veronica ale regizoarei Ecaterina Bostan

O colaborare specială s-a înfiripat între Temistocle Popa şi solistul Dan Spătaru. Ce şlagăre au lansat! Mereu cânta o serenadă, Cu cine semeni dumneata, Măicuţa mea.  Cântecul băiatului, Să cântăm chitara mea, Se întâmplă câteodată, În rândul patru… S-a înregistrat şi un record: discul pe care i l-am produs lui Temistocle Popa prin anii ’80, long play de autor interpretat de Dan Spătaru s-a vândut în 200.000 de exemplare. Incredibil pentru epocă, nedepăşit de nici un alt confrate.

Temistocle Popa se “întrecea” în şlagăre cu alţi trei compozitori: Radu Şerban, Vasile Veselovschi, George Grigoriu. Îi lega o prietenie strânsă. Li se spunea de altfel muşchetarii!

Nu doar piesele ritmate (mai căutate) erau motiv de recorduri, cele lirice aveau şi ele locuri aparte în galeria succeselor. Temistocle Popa semna în 1983 melodia Bine-ai venit iubire

Compozitor de extinsă audienţă naţională, deţinător al aproape tuturor premiilor posibile, răsfăţat al criticilor–şi cei mai severi, pentru melodia inspirată, ritmul trepidant, simplitatea refrenului, spontaneitatea discursului sonor, înveşmântarea instrumentală strălucitoare. Nu în ultimul rând pentru firea deschisă binelui, optimismul, blândţei, generozităţii sale. Un adevărat “muşchetar” al muzicii, un Cordon bleu al şlagărului!

Am lăsat la urmă piesa care poate fi  numită în creaţia lui Temistocle Popa – şlagărul şlagărelor: Lalele. Şi ea cu o istorie: Prin 1950-60 se “purtau” piesele dedicate. Una dintre ele urma a-l glorifica pe cel care ajuns primul în cosmos: Iuri Gagarin. Temistocle Popa a scris şi el o melodie pe temă; fiind un vals, a fost preferată una mai mobilizatoare. După stagii de sertar, compozitorul i-a prezentat-o lui Luigi Ionescu. Cucerit pe loc, vedeta a acceptat să o ia în repertoriu, sugerând însă atât ritmul de cha cha, cât şi capul de refern – versul lalele, lalele,  frumoasele mele lalele! Ce a urmat, a fost greu de descris…

O adevărată …febră! Piesa se cânta peste tot; în Germania a fost leitmotivul unui film. Luigi era strigat pe stradă – “Măi, lalele”!   Luigi a fost “naşul” cântecului meu, spunea Temistocle Popa.

Dovadă a farmecului, a acelui “ceva” special transmis de melodie este nu doar faptul că piesa se cântă şi azi, la peste 50 de ani de la apariţie –1961, dar şi adopţia ei neaşteptată de tinerime. Printr-o ingenioasă “inginerie” sonoră, trupa Suprem a realizat o versiune în care poate fi ascultată şi vocea lui Luigi Ionescu plasată în contextual unui aranjament up to date.

Ce altceva decât un buchet de …lalele şi recunoştinţ;  când asculţi melodiile lui Temistocle Popa îţi trec supărările…

La revedere,

A dvs. Daniela Caraman Fotea

Producãtor Sorina Goia