Greii muzicii uşoare româneşti: FLORIN BOGARDO (16 aug 1942 – 15 aug 2009)

[altmariusmusic]

Publicat: Ieri, 15:09

În muzica uşoară, dintotdeauna, majora mea admiraţie s-a îndreptat către Florin Bogardo. O certitudine fără derapaje, păstrată peste timp. Motivaţie, dincolo de creativitatea artistului, unicitatea lui; era un “altceva” printre confraţi, cu singularitate a relaţionărilor, dominate de nobleţea, distincţia, discreţia dizolvante pentru orice încercare de a-i încălca universul. Deţinea arta supravieţuirii în mulţimi nedorite, se cunoştea pe sine, definindu-se, bineînţeles în cântec: citez: Sunt călător în al lumii decor. Menirea? Citez din nou: să fac din ramuri caval/ şi din rouă argint. Aşa cum s-a întâmplat mereu, muzica avea să-i dezvăluie personalitatea, biografia.

Florin Bogardo a pornit pe urmele sunetului urmând drumul cel mai obişnuit al muzicienilor. Lecţii de pian de la 5 ani (Cici Manta i-a fost profesoara), scrieri de factură academică de la 17 ani, Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din 1961, format în compoziţie cu MAEŞTRI : Anatol Vieru, Aurel Stroe. Chiar dela începutul studiilor s-a aplecat şi asupra muzicii uşoare. Mi-l amintesc la pian, alături de alt regretat compozitor Dan Ştefănică – Furniquaire îl alintam noi, cântând cu acesta la patru mâini, coveruri; improvizau, creau. Muzica lui Florin era atât de specială! Avea – voit ori intuitiv, îndemnurile din “gena” apartenenţei sale italiene – pe linie paternă: melodismul, luminozitatea mediteraneană, o sensibilitate de filigran.

După Conservator, Florin Bogardo a intrat în familia Radio-ului. A ales măiestria de sunet, cizelată sub îndrumarea unui profesionist al înregistrărilor: Valeriu Popescu. A preferat singurătatea studiourilor, spaţiu intermediar între realitate şi oniricul muzicii. Asculta, înţelegea şi…pleca… Slujindu-i pe alţii în desăvârşirea cântului, mereu însă în conexiune cu simţirea şi trăirea lui, la rândul lor transformate în miraculoasă confesiune.

Foarte selectă a fost însoţirea lui Florin Bogardo cu poetica. Ce pleiadă aleasă: de la Mihai Eminescu, Alecsandri, Lucian Blaga, la George Călinescu, Zaharia Stancu, Marin Sorescu, Virgil Carianopol, Ioana Diaconescu, Madelaine Fortunescu, Nicolae Tăutu, Teodora Popa Mazilu, Ovidiu Dumitru… prelua din opera lor imagini şi metafore puternice.

Partiturile lui Florin Bogardo sunt perfecte! Nu se poate identifica vreo abatere de formă, în armonizare. Orchestraţiile sânt ele însele act de creaţie, prin varietatea timbrurilor adaptate perfect construcţiei, mersului sonor. Întregul are armonia sculpturilor elene. Şlagărele – mă refer la melodiile ritmate, nu fac excepţie: Să nu uităm trandafirii, Dansul e ca o vrajă, N-ai să mă poţi uita, atît de cîntata, de actuala Ani de liceu, care , iată anul a cesta a împlinit două decenii şi jumătate! Majoritatea încredinţate pentru interpretare Stelei Enache.

Melodiile lui Florin Bogardo au fost premiate, dar nu la maxima poziţie de palmares aşa cum ar fi meritat.Respingând omagierile tematice la modă, Florin Bogardo a preferat lirismul, spiritualitatea.

A fost o şansă pentru Florin Bogardo de a fi fost interpretat de Stela Enache, Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu. Dar şi mai mare a fost aceea de a se fi avut… pe sine însuşi. Mărturisea, adeziunea mea fiind totală, că se simţea bine ca interpret al propriei creaţii. O excepţie a fost Aurelian Andreescu.

Muzica lui Florin Bogardo, intepretat de Florin Bogardo intră absorbant în ORA UNIVERSALĂ A CÂNTECULUI.

În lumea sonoră actuală – abuz fastuos de kitsch-uri, muzica lui Florin Bogardo, legendă a viselor, plecată din tăinuită şi adîncă sensibilitate, are nobleţe. Este aşadar, „sîngele albastru” al muzicii noastre uşoare.

Ascultând şi reascultând discurile Florin Bogardo editate prin strădania Stelei Enache, iubita soţie, revin la ideea, prin care confesiunile biografice- de altfel singurele oferite de artist, trebuie căutate, descifrate în muzica îmbrăcând – de loc întâmplător, anume versuri alese cu tâlc, posibile previziuni, în care personal, cred.. Vă las, spre convingere în compania splendidei creaţii scrisă pe versurile poetului preferat Marin Sorescu – melodia intitulată Ceramică.

Daniela Caraman Fotea