Giuseppe Verdi - Aida

[altmariusopera]

Operă în patru acte de Giuseppe Verdi
Libretul de Antonio Ghislanzoni

http://www.operanb.ro/spectacol/aida

Spectacol în limba italiană, cu titrare în limba română

Premiera mondială: 24 decembrie 1871, Teatrul de Operă din Cairo

Data premierei montării actuale la Opera Naţională Bucureşti: 12 septembrie 1996

Reprezentaţii în stagiunea 2014-2015:
15 noiembrie 2014 
19 şi 21 martie 2015
9 şi 10 aprilie 2015 

Durata: 19.00 – 22.15 (o pauză)

Dirijori: Friedrich Pheiffer (invitat) / Alexandru Samoilă (invitat)

Regia: Plamen Kartalov

Scenografia: Viorica Petrovici 
Coregrafia: Francisc Valkay 
Maestru de cor: Stelian Olariu 

Asistent de regie: Cristina Cotescu
Asistent maestru cor: Daniel Jinga
Asistent de coregrafie, maestru de balet: Mirela Simniceanu

---

Distribuţia stagiunii 2014-2015: 

Regele - Mihnea Lamatic / Marius Boloș

Amneris - Liliana Mattei Ciucă (invitată) / Andrada Rosu (invitată) / Krysty Swan (invitată)

Aida - Ala Cheptini (invitată) / Celia Costea (invitată) / Sorina Munteanu / Carmen Gurban (invitată)

Radames - Daniel Magdal (invitat)

Ramfis - Sorin Drăniceanu (invitat) / Dan Paul Dumitrescu (invitat) / Marius Boloș / Horia Sandu

Amonasro - Ştefan Ignat

Mesagerul - Valentin Racoveanu

Marea Preoteasă - Simona Neagu

Solişti balet - Gabriela Popovici, Ionuț Arteni, Megumi Koshi

 

—i

Repere discografice

→ Thomas Beecham, dirijor / Maria Caniglia (Aida), Beniamino Gigli (Radames), Ebe Stignani (Amneris), Armando Borgioli (Amonasro), Corrado Zambelli (Ramfis). Corul Operei Regale „Covent Garden” din Londra şi London Philharmonic Orchestra. 1939. Eklipse EKR CD-3, Live. 

→ Ionel Perlea, dirijor / Zinka Milanov, Jussi Björling, Fedora Barbieri, Leonard Warren, Boris Christoff. Corul şi Orchestra Teatro dell'Opera din Roma. 1955. RCA GD 86652, Studio. 

→ Tullio Serafin, dirijor / Maria Callas, Richard Tucker, Fedora Barbieri, Tito Gobbi, Nicola Zaccaria. Corul şi Orchestra Teatro alla Scala din Milano. 1955. EMI CDS 7 49030-8, Studio.

→ Herbert von Karajan, dirijor / Renata Tebaldi, Carlo Bergonzi, Giulietta Simionato, Cornell MacNeil, Arnold Van Mill. Corul Singerverein der Gesellschaft der Musikfreunde Wien şi Orchestra Wiener Philharmoniker. 1959. Decca (London) Grand Opera 414 087-2, Studio.

→ William Steinberg, dirijor / Birgit Nilsson, Richard Tucker, Elena Cernei, Cornell MacNeil, Giorgio Tozzi. Corul şi Orchestra Metropolitan Opera din New York. 1965. The Opera Lovers AID 196501, Live.

→ Zubin Mehta, dirijor / Virginia Zeani, Jon Vickers, Lili Chookasian, Victor Braun, Thomas Paul. Montreal Symphony Orchestra. 1965. Premiere Opera Ltd. CDNO 1312-2, Live.

→ Zubin Mehta, dirijor / Leontyne Price, Franco Corelli, Elena Cernei, Sherrill Milnes, Jerome Hines. Corul şi Orchestra Metropolitan Opera din New York. 1966. Great Opera Performances G.O.P. 733, Live.

→ Claudio Abbado, dirijor / Martina Arroyo, Plácido Domingo, Fiorenza Cossotto, Piero Cappuccilli, Nicolai Ghiaurov. Corul şi Orchestra Teatro alla Scala din Milano. 1972. Myto 2MCD 921.57, Live.

→ Lorin Maazel, dirijor / Maria Chiara, Luciano Pavarotti, Ghena Dimitrova, Leo Nucci, Paata Burchuladze. Corul şi Orchestra Teatro alla Scala din Milano. 1986. DECCA (ASIN B0000041S0). 

Despre

Cu dragoste, până la moarte

Printre lucrările de operă ale lui Verdi care au trecut testul timpului se află şi „Aida”, a cărei temă exotică aduce în atenţie incredibila poveste de dragoste dintre Aida, prinţesă de origine etiopiană, şi Radamès, general al armatei egiptene. Compusă cu prilejul inaugurării primului teatru muzical de la Cairo şi al sărbătorilor legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez, „Aida” are la bază libretul lui Antonio Ghislanzoni, bazat la rândul lui pe un scenariu pe care unii critici muzicali îl atribuie egiptologului francez Auguste Mariette, iar alţii lui Temistocle Solera. Prezentată pentru prima dată în 1871 la Teatrul de Operă din Cairo, „Aida” - a cărei scenografie a fost creată de Auguste Mariette - a cucerit pe loc publicul. Verdi avea să considere drept adevărata premieră reprezentaţia de la Scala (Milano), din 1872.

Sinopsis

Actul I

Pentru a respinge armatele etiopienilor, Regele Egiptului trebuie să desemneze un nou general. Tânărul Radames îşi doreşte cu fervoare această cinste, deşi este îndrăgostit de prinţesa etiopienă Aida, sclavă la curtea din Memphis şi va trebui să lupte împotriva tatălui ei. Într-adevăr, Radames este cel ales. Aida suferă să-l ştie victorios împotriva poporului ei, dar Amneris, fiica faraonului, se bucură, fiind chinuită însă de gelozie, căci bănuieşte iubirea lui Radames pentru Aida. Radames primeşte în templu sabia de general.

Actul al II-lea

Etiopia a fost învinsă iar Amneris aşteaptă întoarcerea triumfătoare a lui Radames. 
Hotărâtă să afle care sunt sentimentele Aidei, Amneris îi spune iniţial acesteia că Radames a murit, dar îi dezvăluie adevărul imediat ce se convinge că Aida îl iubeşte pe acesta.
În sunetele marşului triumfal, Radames defilează victorios cu armata şi cu prada de război prin faţa faraonului şi a marilor preoţi. Printre prizonieri se află şi Amonasro, regele etiopienilor, tatăl Aidei. Pentru a răsplăti vitejia lui Radames, faraonul îi acordă mâna fiicei lui, Amneris.

Actul al III-lea

Pe malul Nilului, Aida îl aşteaptă pe Radames. Înaintea lui, însă, soseşte Amonasro. Acesta o convinge să afle de la tânărul general planul de luptă. Îndrăgostit de Aida, Radames îi divulgă fără să vrea planul, dar îşi dă seama de greşeala săvârşită în momentul în care apare din nou Amonasro. Amneris, ieşind din templul în care se ruga înaintea căsătoriei, îi surprinde. Aida şi Amonasro reuşesc să fugă, în timp ce Radames se predă şi, fiind considerat trădător, este arestat.

Actul al IV-lea

Înaintea judecăţii, Amneris îl imploră pe Radames să renunţe la Aida în schimbul iertării. Radames refuză şi, în faţa judecătorilor, nu caută să se dezvinovăţească. Condamnarea lui la moarte o aduce la disperare pe Amneris.
În cripta unde este îngropat de viu, Radames o descoperă pe Aida. Imnul iubirii, ce-i uneşte în moarte, este însoţit de cântece funebre şi de plânsul lui Amneris, prăbuşită pe mormântul celor doi îndrăgostiţi.