Ginduri despre Bucuresti

[altmarius]

Mahalaua care ne pierde

Luni, 1 August 2011

http://www.radioromaniacultural.ro/articole/art.shtml?a=124451&...

"Mă tem de o haitizare a ţării mele" (Ion D.Sârbu - iarna 1985)

Pînă cînd oare vom continua să trăim şi să respirăm "indiferenţi ca nişte hidrocarburi fără inimă şi familie" în faţa inversării de valori prin care se descalifică societatea românească? În uriaşa şi înfometata mahala-oraş, asistăm neputincioşi cum "copii îşi pierd copilăria, fecioarele nu mai au demult nimbul acela de puritate şi taină ca pe vremea când citeam Teodoreanu. Familia nu mai mănîncă la masă împreună, ea se hrăneşte (se nutreşte) cum poate, cînd poate: toate gesturile rituale - crucea, sărutul, bună ziua - s-au golit de sens şi afect, nu mai au acoperire nici măcar duminica în curtea Mitropoliei".

În mahalaua prezentului, "foamea de cunoaştere(de cultură) a rămas ca instinct şi voinţă, dar energia necesară spre a o satisface a dispărut. Adevărata credinţă mi se pare a fi a celor analfabeţi şi «slabi cu duhul». Fiindcă e simplă şi totală. Fără probleme".

Toate instituţiile noastre sunt «cutremurate şi sub inundaţie», totul e în «reorganizare continuă», limba abia mai respiră, iar Cuvîntul a ajuns, «fată la toate». Nu mai e vorba de a salva un cincinal, sunt în pericol de moarte pământul, poporul, limba. Sufletul". Un suflet care "în loc să se roage, se pizduie" de-a lungul şi de-a latul ţării.

Am trecut cu toţii printr-o bizară metamorfoză în acest ultim "secol valah" care tocmai s-a încheiat: am înlocuit frica lui Dumnezeu cu "frica de miliţian, de organe", de funcţionar, de contabil, de casieră, de femeia de servici, de portar etc., în timp ce majoritatea ne-am obişnuit să vegetăm într-o "singurătate socială, care e de condamnat, fiind una din cauzele alienării şi atomizării societăţii noastre." De aceea străzile oraşelor noastre sunt pustii în fiecare seară, toţi se retrag în dizgraţioasele "Betonviluri" unde trăiesc "melcoid" consumînd surogate culturale servite de multitudinea de posturi TV.

Cum? Maria Tănase s-a născut la mahala? Desigur că "originea îi este obscură" dar nu mahalaua a transformat-o într-o rapsodie a cantecului popular românesc ci acel Bucureşti insular care consuma cîntecele sale, care asculta cu nesaţ şi nu realiza diferenţe sociale. Mahalaua face diferenţe sociale! A se vedea lucrarea "Urechea mahalalei" scrisă de Constantin Râuleţ prin anii '20. Dacă Maria Tănase ar fi subscris gusturilor mahalalei nimeni nu ar mai fi auzit de ea. De ce astăzi manelistele de profesie nu o pot egala pe Maria Tănase chiar dacă îi îngînă cîntecele? Pentru că subscriu mahalalei şi nu depăşesc nivelul acesteia ca reper cultural. Maria Tănase mai însemna şi un cod vestimentar impecabil, o manieră de a purta conversaţii ceea ce numai oraşul stratifică şi defineşte cu adevărat. Nu mahalaua. La fel şi Haricleea Darclee din mahalaua Brăilei. Dacă nu ar fi renunţat la mahala nu ar fi ajuns niciodată o legendă a operei universale. Toţi aceia care au subscris la o mare cultură s-au putut salva iar aceia care se circumscriu mahalalei, din nostalgie sau orgoliu rănit, vor rămâne acolo, între mîluri fetide şi zbierături.

Mai mult pe: http://www.bucurestiivechisinoi.ro

Adrian Majuru

[silvian dobre]

GANDURI NOSTALGICE  AMINTIND  DE VREMURI APUSE !