Gaudeamus - Modelul franțuzesc și birul autohton pe carte

[altmarius]

Publicat: Luni, 05 Octombrie 2015

Un publicitar cu preocupări literare – sînt și din ăștia, chiar mai mulți decît vă închipuiți! – îmi spune că noi, scriitorii, nu știm să ne vindem cărțile. Singurele chestii care vă funcționează, zice, sînt tîrgurile de carte. Dar nici astea cine știe ce. Și începe să-mi spună cum merge „modelul francez”. Înainte de apariția unei cărți, editura o anunță și autorul dă interviuri în presă despre ea. Asta se întîmplă și la noi, l-am prevenit. Apoi editura publică în presă fragmente din cartea pe care o s-o lanseze. Și asta se întîmplă în România. Urmează anunțarea apariției cărții, în ziua, ora și în locul cutare, unde autorul va da autografe! Se întîmplă și asta, îi răspund. Publicitarul mă contrează: „Așa o fi, dar pașii ăștia nu sînt făcuți cum trebuie în România!” Și își aduce aminte că editura și autorul trebuie să provoace o dezbatere publică despre carte. Dacă se poate și un scandal.

 Omul, care face reclamă la diverse bunuri de larg consum, și cîștigă binișor din asta, deși admite că publicitatea a fost lovită năpraznic de criză,  nu înțelegea un lucru. Că în timp ce în Franța sprijinirea culturii și, în particular, a cărții ține și de strategia statului, la noi statul, prin reprezentanții săi vremelnici, se mulțumește să facă declarații de dragoste cărții și eventual să subvenționeze apariția unor titluri, dar cu atîtea chichițe birocratice încît marile edituri preferă să nu apeleze la aceste subvenții, care mai degrabă le încurcă.

Statul, în schimb, se face că nu vede că librăriile tot dispar în România sau se metamorfozează în cu totul altceva, în care cărțile devin o afacere anexă.Or  să te lauzi că sprijini cartea, în timp ce în multe orașe mici nu mai există nici o librărie, e ca și cum ți-ai închipui că locuitorii unui cimitir s-au dus acolo în scopuri turistice. Cînd impozitezi o librărie ca pe oricare alt spațiu comercial sau cînd librăria plătește aceeași chirie ca un magazin cu de toate, e ca și cum ai condamna-o la dispariție și te-ai mira după aceea că a dispărut.

Cei care vin cu contraargumentul economic că Grecia a ajuns în faliment și pentru că a sprijinit  cu larghețe cultura sînt ori neinformați, ori lipsiți de discernămînt, ca să nu zic mai rău. Reputația culturală a unei țări, oricare ar fi ea, e marele îndemn pentru turiștii străini s-o viziteze, dar și un motiv de orgoliu neperisabil pentru țara cu pricina.

Nici un edificiu cultural din vechime sau din vremurile apropiate nu se suține fără sprijinul cărții, chiar și piramidele Egiptului. Așa că dacă la noi modelul franțuzesc în materie de promovare a cărții nu funcționează, cum ar zice scepticii, sau funcționează prost, cum ar zice optimiștii, asta ține și de suportul strategic al statului, în momente în care piața liberă a cărții nu mai face față crizei. Pînă la reclama de carte, mai important e ca librăriile să nu dispară și ca librăriile care supraviețuiesc să nu pună editurilor biruri atît de mari, încît prețul cărților să crească, încît editurile să nu-și mai scoată pîrleala decît la tîrgurile de carte.

Cristian Teodorescu